Ciocu’mic la mine

Recunosc, am fost carcotas, am fost cusurgiu, am fost anti-nationalist si anti-patriot si am catalogat piesa de Eurovision a Romaniei de anul asta ca una submediocra. Ba am plusat si am pronosticat ca nu se va clasa in primele 15 piese, mai ales in conditiile unui concurs foarte puternic ca anul acesta. M-am inselat, de aceea sunt indeajuns de barbat incat sa recunosc asta, sa-mi pun cenusa in cap si sa-i felicit pe Paula Seling, pe Ovi si compozitorii piesei pentru clasarea mai mult decat onorabila pe podium. Ma bucur foarte tare pentru Paula, o artista desavarsita si o femeie extrem de eleganta si frumoasa. M-as bucura si pentru Ovi daca as avea cea mai mica idee cine dracu’ e si pe unde da cu sapa…

Nici acum nu inteleg foarte bine cum o piesa care mie nu mi-a ramas cu nimic in cap nici dupa cinspe ascultari, cu un show banal cu un pian prafuit si din care nu se remarca decat costumul din latex al Paulei( savuros, dar parca insuficient) si care nici nu poate fi numita prea originala in conditiile in care nu prea poate fi incadrata in vreun gen muzical a reusit sa acumuleze 162 de puncte si sa ocupe locul 3 in finala de aseara. Daca as fi iar carcotas as mentiona ca Romania n-a luat decat o data 12 puncte( si atunci de la Moldova) si de patru ori 10 puncte( dintre care Spania plina cu romani si Norvegia si Suedia pe unde a facut romano-norvegianul Ovi lobby din plin) si in rest a strans punctulet cu punctulet, primind din partea a multe tari 4 sau 5 puncte. In continuare, daca as fi carcotas, as trage concluzia ca pentru majoritatea tarilor care au votat piesa noastra aceasta a fost una mediocra, de mijloc. Dar astazi m-am hotarat sa tin capul plecat, ciocu’ mic si sa admit ca este o performanta mai mult decat onorabila cea realizata de Paula si Ovi, asa ca uitati ce am zis mai sus.

Felicitari, Paula! Felicitari, Ovidiu Jacobsen(!)

Doua vorbe si despre piesele clasate in fata noastra… Foarte tari, frate! Simple si la obiect, ritmate si melodioase, armonioase si placute auzului, Germania si Turcia au dat o lectie despre cum se compune o melodie… O Avril Lavigne nemtoaica, combinata cu Jordin Sparks, mai simpatica si mai draguta decat amandoua, cu niste versuri pe gustul adolescentilor si cu un timbru vocal interesant( nu neaparat foarte bun) si niste roacheri turci care au stiut sa combine foarte reusit tobele si chitarele de rock cu scratchurile specifice hip-hopului, cu cateva ritmuri turcesti bine ticluite si cu niste versuri pacifiste. Bun si nu foarte complicat!

Si cum imi place mereu sa fiu impotriva curentului, sa va dau si preferintele mele care s-au clasat putin mai in spate, dar care au fost mult, mult, mult peste Paula si Jacobsen:

Bine, ma, hai fie, sa punem si prestatia ”romanilor”. Ca sa nu ma acuzati dup-aia ca sunt rau si ca nu sunt patriot.

Si o stire de ultima ora. Printr-un proiect de lege adoptat de urgenta in Parlamentul Romaniei, punctajul Romaniei de la finala Eurovision 2010 va fi redus cu 15 %, astfel piesa noastra coborand pana pe locul 8. Va intrebati de ce nu i-au incadrat la reducerile de 25%? Pai s-au uitat la mutra lui Ovi si i-au bagat la pensionari…