Monthly Archives: February 2010

Prosti da’ multi 2


A sosit momentul mult asteptat… Daca nu de voi, macar de mine… Editia a doua a emisiunii ”Prosti da’ multi” e gata! Am schimbat tema, asa cum vom face in fiecare saptamana, saptamana aceasta fiind vorba de literatura, avand in vedere ca aniversam 173 de ani de la nasterea lui Ion Creanga maine, am mai facut cateva modificari pe ici, pe colo, prin partile esentiale, am raspuns si la critici si la ”sugestii”, scazand drastic media de varsta a celor intervievati( in ritmul asta pe la emisiunea a cincea ajungem sa punem intrebari la embrioni) si repetand intrebarile pentru a fi clar pentru toata lumea ca nimeni nu a fost pacalit sau inselat si ca nu am taiat la montaj doar ” ca sa iasa”. Ce a iesit pana la urma puteti sa vedeti in cele ce urmeaza… Enjoy!

42 Comments

Filed under Prosti da' multi

Teaser Prosti da’ multi 2


Pentru fideli( mama lu’ Dan, cumnata-mea, Ramm, Jelly si inca vreo doi- trei oameni), pentru dusmani, sceptici si hulitori( multi, multi, foarte multi), pentru eventuali viitori finantatori( se simte careva…?), pentru cei 1000 de oameni care au vizionat prima emisiune si pentru oricine se impiedica de acest blog sau de aceasta postare cu voie sau fara de voie, sunt mandru sa prezint teaserul celei de-a doua editii a emisiunii saptamanale independente( inca) ”Prosti da’multi”. Vizionare placuta si cautati-ma si maine seara pentru emisiunea completa.

5 Comments

Filed under Prosti da' multi

Carul cu nervi( partea a treia)


Din cauza programului supraaglomerat din ultimul timp, cauzat de filmari si pregatiri la ”Prosti da’ multi”( vine editia a 2-a cat de curand) , dar si de orarul plin de la facultate( nu zic ca as fi si fost pe la cursuri, ci doar ca orarul e plin), n-am mai facut o postare de suflet, de atitudine, personala de ceva timp. In seara asta sunt insa gata! Ma uit la macelul de pe Ghencea( saracii Paduretu si Bilasco, cine i-a pus sa intre pe teren cu Gerrard?), imi ghiortaie matele de foame( cu frigiderul gol), in portofel mai am cam echivalentul unei alocatii de pe vremuri, de dormit ca un om normal n-am mai dormit de prin ianuarie… Ce sa mai, sunt cu capsa pusa, am draci, am nervi, va sparg pe toti, sa moara mama!!!

Sa reluam de unde ma intrerupsem la partea a doua:

14. Ma enerveaza ca in Regie, patria fomistilor, n-ai ce sa faci intr-o miercuri seara. In Dumars Dragobete Party cu o mare inimioaie din balonase( ce draguuuuuuut!) la intrare si numai cupluri inauntru, in Maxx prezentare de moda colectia lu’ baiatu’ cu sibutramina in colaborare cu un talcioc, prezentata de Cosmina Pasarica, cea care la voce seamana cu Adrian Paunescu, iar la fata cu Horia Roman Patapievici, in R2 si alte cluburi, clubulete, baruri si crasme inchis… Bai fratilor, mai ca ma apucase cheful de citit…

15. Ma enerveaza ca a mai castigat un film romanesc niste premii internationale( Ursul de Argint pentru ”Eu cand vreau sa fluier, fluier”), dar daca intrebi pe strada despre cinematografia romaneasca tot Sergiu Nicolaescu e la putere, iar in cinematografe nu se umple o sala decat daca e ceva cu Velantains, iubire si inimioare in titlu.

16. Ma enerveaza ca vin Aerosmith la Bucuresti. Da, da, ati citit bine, chiar ma enerveaza. De ce? Ca iar o sa fiu dobitoc si o sa arunc banii la pariuri, pe bautura si pe femei( vrajeala asta cu femeile, am zis sa par si eu mai interesant) si n-o sa ajung nici la astia la concert. Ei lasa ca s-a mai deschis un mall, mai prind o susa moca cu Alex si cu Smiley… Ce-mi mai trebuie Aerosmith si Ac Dc?

17. Ma enerveaza ca a castigat Victor Pontino presedintia Psd. Serios acum, ce ar fi fost mai frumos decat un duel prezidential in 2014 dintre Boc si Geoana, duel in care Muc cel mic sa-l faca din vorbe pe prostanac si sa-l bata pe tatal lu’ aia mica buna de pe Facebook la 25 de voturi din Uzbekistan?

18. Ma enerveaza farmaciile in general si farmacistele in particular. Pai te duci si tu ca omu’ responsabil si constient sa-ti iei protectie si iesi simtindu-te ca o sa arzi in focurile Gheenei. Pe langa privirile dojenitoare, invidioase sau indignate din jurul tau( intotdeauna e coada la farmacie cand cumperi prezervative), mai prinzi si o tanti de-aia care te fulgera cu privirea pe sistemul ” Esti din-aia care fac de-alea…?Rusine,bai! Copiii din ziua de azi…” Iar daca ai noroc si frigida de 50 de ani e in pauza, o prinzi pe plictisita de 30 si ceva care te intreaba de care vrei. Tu, ca sa arati ca esti in tema, te scormoni in memorie de ultima data cand ai cumparat( si cand erau si cu zece mii mai ieftine, apropo) si iti amintesti cu mare greutate o denumire din aia pompoasa gen ”Performa”, ”Super mega extra slim”, ”Arousal” sau alte tampenii de-astea. Iti stergi transpiratia, zicand ca ai scapat intreg si nevatamat. Nici vorba ca incepe dezbaterea. Nu mai avem Durex Performa, urla tanti sa se auda pana in piata. Dati-mi clasice, incerci sa salvezi tu situatia. Nu mai avem nici de-alea. Dar de care mai aveti, intrebi tu cu atitudinea unui om care a urcat si a coborat Everestul deja de trei ori in ultima ora. Pai cu gust de… struguri, zice tanti. La ce mama ma-sii imi trebuie mie sa-mi miroase a struguri, te strafulgera un gand, dar deja nu mai ai energie s-o contrazici si te dai batut, plecand cu trei cauciuri cu miros de vin pe care ai dat saptescinci da mii.

19. Ma enerveaza, daca tot am intrat in zona asta, ca nu gasesti prezervative decat la pachet de trei. Cine a fost ma geniul? Cine a fost ma impotentul? De ce nu le-ati pus ba la pachete de doua macar ca sa va bateti joc definitiv de noi? Tigarile sunt 20, gumele sunt si alea 10-20, in general cam tot ce pui la pachet pui de la 6 bucati in sus. In schimb prezervative 3!!! Si asa ajung la doua concluzii. Prima e o idee de afacere. Prezervative la pachet de 20. Pentru oameni virili. Sau macar optimisti. Se baga cineva cu finantarea? Eu am venit cu ideea… Si a doua concluzie e ca data viitoare cand o sa mai am bani( la sfantu’ asteapta adica) imi iau un bax sa mor eu. Numai sa stiu ca nu mai calc in viata mea intr-o farmacie decat pentru Algocalmin si ca nu-mi mai fac probleme de gen ”mai am doar unu’ in pachet, in mama ma-sii”.

20. Sa revenim la lucruri mai intelectuale, mai de angajament, mai de oameni seriosi. La treburi guvernamentale, la ce altceva? Si aflam de exemplu ca Andrei Gheorghe a facut site-ul Ministerului Finantelor violet. Ce ma enerveaza pe mine in toata treaba asta e ca nici dupa acest anunt de interes general, national si intergalactic, oamenii din presa care au pus la indoiala si ironizat angajarea ratacitului in Panama nu si-au cerut scuze si nu au recunoscut ca s-au inselat si ca de fapt omu’ cu iarba in nas chiar isi face datoria pe-acolo. Bravo, bai Gheorghe! Eu unul sunt barbat si recunosc ca sunt linistit si impacat cu mine la gandul ca banii din impozitele si taxele pe care le platesc eu intra in buzunarul unui om atat de priceput si profesionist!

21. Ma enerveaza ca ne-a mai bagat si pe noi in seama unul dintre bloggerii importanti, cel putin conform Zelist, Chinezu, si mi-am dat seama din comentariile de-acolo ca publicul larg n-a inteles mare lucru din ce vrem noi sa facem si din ce am facut cu emisiunea ”Prosti da’ multi”. Cateva mici precizari asadar… Cu mentiunea ca nu vreau sa intru in polemici cu nimeni si ca apreciez si respect orice opinie… Asadar, faptul ca oamenii pe care i-am intervievat pentru prima emisiune au o varsta mai mult sau mai putin venerabila nu-i scuza cu nimic, ba chiar ii acuza mai tare, in conditiile in care sunt mai trecuti prin viata si cel putin teoretic ar trebui sa aiba o cultura generala mai vasta decat cea a unui licean sau a unui student de exemplu. Apoi, in emisiunea respectiva nu era vorba neaparat de memorarea sau cunoasterea unor ”ani” anume, ci de anumite evenimente si personaje importante, pe care am vrut si zic eu ca am reusit sa demonstram ca omul obisnuit de pe strada le incurca cu usurinta sau nu le are fixate in memorie cu exactitate, rezultand un pilaf. Apoi, daca ati fi fost putin atenti, v-ati fi dat seama ca emisiunea e una tematica si ca nu va aborda doar istoria, ci si alte teme ce tin de cultura generala. Si cateva precizari mai ”tehnice”. Intrebarile nu au fost puse cu ”jumatate de gura”, ci foarte clar si raspicat, ba chiar repetate atunci cand interlocutorul nu dadea semne ca ar fi inteles din prima, numele nu erau ”pe jumatate corecte”, ci incurcate sau gresite, la fel si evenimentele istorice, iar de pacalit, n-a pacalit nimeni pe nimeni, oamenii acceptand si chiar fiind bucurosi ca sunt filmati.

Si daca tot am ajuns aici, nu pierd ocazia sa va anunt din nou ca se apropie lansarea editiei a doua a emisiunii( speram sa avem gata teaserul pana maine seara) si sa va aducem la cunostiinta ca am publicat pe YouTube prima editie pe bucatele pentru lenesi si ocupati.

8 Comments

Filed under Prost mai sunt...

Bonusuri pentru fani


Presupunem( prin absurd) ca la 3 zile dupa lansarea primei editii a emisiunii ”Prosti da’ multi” exista si oameni( greu, foarte greu de crezut, dar poate cine stie?) care au avut rabdarea sa urmareasca filmuletul nostru pana la capat( incredibil pe cati i-am auzit ca e prea lung un filmulet de 9 minute si ceva), care au inteles logica, conceptul si ideea din spatele emisiunii( bunaoara am avut blogari din varful zelistului care mi-au trimis mailuri ca n-au inteles ce am vrut sa facem), care au apreciat efortul, care s-au amuzat si care asteapta cu nerabdare alte productii ”Prosti da’ multi”.

Pentru ei si numai pentru ei lansam acum doua bonusuri( mai scurte de data asta) cu imagini neincluse in prima editie.Enjoy!

Mai pun o data si filmuletul integral al primei editii. Asta in caz ca doriti s-o mai revedeti.

3 Comments

Filed under Prosti da' multi

Pas cu pas ne luam avant


La aproape 36 de ore de la aparitia primei editii a emisiunii independente ”Prosti da’ multi” m-am gandit sa tragem pentru prima data linie si sa vedem cum stam. Pai inca n-am semnat contract nici cu NBC, nici cu FOX si nici macar cu Kanal D sau DDTV, asa ca ne putem declara nemultumiti. Pe de alta parte, reactiile in general au fost pozitive, desi mai moderate decat ne asteptam( ce vreti, poate daca faceam emisiunea despre manele…?). Asadar, pe YouTube avem aproape de 300 de vizualizari, iar pe blog am avut in jur de 200. Poate nu e enorm, dar pentru un inceput nu e rau.

La capitolul vesti bune putem sa trecem si extinderea echipei cu doua fete asa cum ne propusesem( desi preselectiile n-au avut loc la mine acasa, la naiba!). Mai semnificativ decat atat, oameni destul de importanti si cu o anumita ”aroganta”, vorba lu’ nea Gigi, au inceput sa ne bage in seama. Astfel, scriitoarea Oana Stoica Mujea a scris o postare destul de magulitoare la adresa noastra aici. De asemenea, Andrei Rosca, managerul celui mai de succes blog romanesc, Bookblog, s-a oferit sa ne ajute intr-un fel sau altul, detaliile posibilei colaborari urmand sa fie puse la punct in zilele urmatoare. Doresc sa le multumesc pe aceasta cale celor doi si sa-i indemn sa continue sa ne urmareasca cu atentie. De asemenea, reinnoiesc apelul catre toti prietenii acestui blog, toti cititorii, intamplatori sau fideli si in general pentru toata lumea care da peste acest filmulet mai mult sau mai putin intentionat de a ne promova catusi de putin pe blogurile lor sau pur si simplu sa dea mai departe prietenilor linkul pe messenger, pe facebook sau prin porumbei calatori. Nu va promit niciun avantaj material, dar va promit ca o sa-mi acord timpul de a va multumi fiecaruia dintre voi care veti sprijini acest proiect pe acest blog sau chiar pe genericele urmatoarelor editii ale emisiunii.

Ca tot veni vorba despre urmatoarele emisiuni, tin sa va anunt ca asta a fost doar inceputul si ca de acum incolo timp de cel putin 10 saptamani va vom delecta cu cate o editie proaspata pe cate o tema diferita. In plus, va pregatim si alte surprize, cum ar fi materiale neincluse in editiile finale montate. Astfel, in cursul zilei de astazi cel mai probabil, vom avea pentru voi imagini bonus de la prima emisiune.

Cat despre editia a doua, nu va dezvalui tema, va spun doar ca este in pregatire, intrebarile fiind puse la punct si filmarile fiind gata sa inceapa. Daca se va misca Istratie mai cu talent, poate ca maine seara vom avea pregatit un teaser si pentru aceasta a doua editie.

Aveti asadar toate motivele sa tineti aproape de acest proiect si speram sa ne urmariti cu atentie in continuare…

2 Comments

Filed under Prosti da' multi

Prosti da’ multi episodul 1


Asteptarea a luat sfarsit… Dupa zeci, sute, mii de ore de lucru( bine, exagerez, dar oricum multe ore), prima editie a emisiunii independente de cultura generala ”Prosti da’multi” este gata!!! A fost greu, au fost dificultati( tehnice, tehnico-tactice, divergente si conflicte ”creative”), sunt inca destule mici scapari( pe care promitem sa le remediem de data viitoare), dar ”echipa de realizare”( doi baieti amarati si fara ocupatie) este multumita si mandra de rezultat. Pregatiti-va sa fiti dati pe spate si sa radeti cu lacrimi…

Doamnelor si domnilor, Prosti da’ multi:

Update

Apel umanitar:

Echipa ”Prosti da’ multi” cauta colaboratori. Din cauza muncii extenuante si a efortului sustinut care a trebuit acordat primei editii a emisiunii, precum si din cauza complexitatii proiectului ”Prosti da’ multi”, proiect ce-si doreste realizarea a cate unei editii pe saptamana, cautam noi aditii la echipa noastra.

Astfel, am avea o nevoie teribila de doua fete indraznete, tupeiste si cu un fizic placut( stiu cum suna, dar totul va fi strict profesional- daca reusim sa ne abtinem, bineinteles) sa indeplineasca rolul de reporter. Timpul de lucru nu va depasi 4-6 ore intr-o singura zi pe saptamana. Nu va oferim niciun fel de recompensa materiala pentru ca momentan n-avem nici dupa ce bea apa. Singura satisfactie va fi aceea de a va alatura unui proiect entuziast, indraznet si credem noi de viitor. Cererile se primesc la comentarii, iar preselectia se va petrece la mine acasa( just kidding).

De asemenea, suntem dispusi sa ne extindem echipa si cu alti membri, cu conditia ca acestia sa fie deschisi la minte, originali, creativi, cu personalitate sau sa dispuna de o aparatura tehnica mai performanta decat ce avem noi( adica practic de la un telefon mobil mai de fite in sus).

In incheiere, vreau sa mai fac un apel si catre prietenii mai vechi sau mai noi ai acestui blog, Adrian Popa, Upanishada, Iulia, Gigelitatea, Fireflight, Annya, Ardeiul zilei, Hobbitul si toti ceilalti pe care nu mai am timp acum sa-i mai pomenesc, dar pe care promit ca o sa-i mentionez cu alta ocazie, sa faca si ei tot posibilul ca aceasta manifestare, aceasta initiativa sa ajunga la ochii si la urechile cator mai multi( daca si ei vor considera, bineinteles, ca este demna de mentionat si de promovat). De asemenea, orice alt blogger, bloggeras si bloggerut care va promova in orice fel aceasta emisiune va primi recompensa nemarginita de a i se multumi pe aceasta fituica de blog si de a i se pune o lumanare la biserica intru vesnica multumire.

Va multumesc anticipat tuturor si nu uitati sa tineti aproape pentru ca se pregateste deja a doua editie ”Prosti da’multi”. Si in plus, in zilele urmatoare vom ”da publicitatii” si un material bonus cu secvente care nu au prins final cut-ul, dar care sunt cel putin la fel de bune ca cele care au intrat.

7 Comments

Filed under Prosti da' multi

Niste muzica mai ascultam si noi?


In asteptarea finalizarii primei editii a emisiunii ”Prosti da’multi”( se munceste, se taie, se editeaza, mai e foarte putin si e gata), m-am gandit sa mai scriu o postare pe sistemul ”cu ce ne mai plictiseste si papagalul asta”. Pai cu ce sa va mai plictisesc? Va plictisesc cu niste muzica adevarata pe care mi-am dat eu seama acum ceva ore ca n-o mai asculta nimeni.

Cum am ajuns la concluzia ca nu mai asculta nici dracu’ astfel de muzica? Pai am avut ideea geniala sa mi-l iau pe colegu’ Istratie( inca o data, tineti aproape ca vine ”Prosti da’multi si va rupe garantat!) si sa mergem dupa doua zile epuizante de filmare sa asistam la concertul Sarmalele Reci de la Clubul Taranului Roman.

Am ajuns ca de obicei la cea mai mare limita, rupt de foame si dornic de muzica buna. Am luat ca un taran ce ma respect o saoarma rapid de la Spring pe care am infulecat-o pe drum. Pe la jumatatea drumului( si a saoarmei) tot simteam ceva picurand pe picioarele mele. M-am gandit ca poate incepe sa ploua si am calcat acceleratia infulecand cu si mai mare angajament din saoarma. Am ajuns la locul faptei fix la ora 10( cand trebuia sa inceapa treaba), m-am indreptat cu colegu’Istratie spre intrare, moment in care mi-au cazut ochii pe blugi. Aici, ce sa vezi? Maioneza cat cuprinde! Moment in care am avut o revelatie… De acum incolo mananc doar salate… Chiar si in mers, numai salate!

Am bagat injuraturi la greu, am incercat sa-mi asez blugii incat sa se vada cat mai putin si m-am lansat cu forta spre intrare. Ne uitam in dreapta, in stanga… Liniste! Ba, aici e? Sigur n-am gresit? Aici e, ma, uite UN afis! Pac, luam biletele rapid, trecem peste tuica oferita de organizatori( de ce n-am luat-o nu inteleg nici pana acum) si intram in club. Unde, unde, unde… Si mai mare liniste! Pai ce ati facut,ma? Vreo 40 de oameni, cu tot cu barmani si cu trupa… Dezolant! Dar oare cum o fi mai bine? Sa ai o mana de oameni care te iubesc si platesc sa te auda cantand sau multimi intregi care vin ca e moca si n-au ce face acasa, ba mai mult nu stiu nicio melodie de la tine?

Ne incalzim noi cu o berica si dupa vreo jumate de ora incepe spectacolu’. Intre timp ne facusem vreo 78( numarati). Fara barmani si fara trupa. Dar cu prieteni si rude. Cui ii pasa? Ca din momentul in care Zoli pune microfonul la gura, Emil, cu aerul lui de chitarist de Queen sau macar Aerosmith rupe atmosfera in doua, iar Dan, basistul caruia nu-i dai mai mult de 18 ani si al carui instrument cantareste aproape cat el, te molipseste cu un ritm care-ti intra in sange, nimic nu mai conteaza! Nici ca suntem in randul 3 si ultimul, nici ca oamenii astia au peste 15 ani de activitate si totusi publicul fidel aproape lipseste cu desavarsire, majoritatea ”melomanilor” neavand macar habar de existenta lor. Conteaza doar MUZICA! Ana are mere, Violeta, telefonul nu mai suna, prostia la putere, sprit de vara, ea studiaza tantra. Melodii pentru toate starile, toate categoriile sociale, toate varstele. MUZICA, ba surzilor! Nu Atb, nu Tiesto, nu Inna, nu pleienduin, nu accent. Si asa ajung la intrebarea din titlu…

Niste muzica mai ascultam si noi? Ca de zgomot eu unul m-am saturat!

1 Comment

Filed under Arte

O zi de filmare


Ce fac doi baieti fara ocupatie, cu mult timp liber( cica studenti, dar sa nu ne intrebati colegii cand ne-au vazut ultima oara pe la facultate) si care au o parere buna despre ei? Fac pe creativii si proiecteaza un proiect cica media ambitios. Si dupa ce proiecteaza ei la greu si schiteaza si se razgandesc si taie si adauga si amana si tot amana isi fac in sfarsit curaj sa porneasca la drum.

Mijloace tehnice cel putin saracacioase, echipa de realizare cel putin restransa( doi baeti, cum spuneam mai sus), dar cui ii pasa? Acolo unde e pofta de munca, ambitie si dorinta de a face ceva original si inteligent, orice e posibil, right? Wrong! Sau cel putin partial wrong!

Pentru ca vine prima zi de filmari( si singura, cum ne planuisem noi si aveam sa aflam mai tarziu ca visam cai verzi pe pereti). Bineinteles ca prima zi de filmari coincide si cu ziua ”sedintei creative” ca daca am fi facut si noi ceva mai din timp si n-am fi fost presati cu timpul ca hotii de cai n-am mai fi fost noi si am fi dat impresia de oameni seriosi si responsabili. Buuuun. Incepe ”sedinta creativa”. Ora 9 dimineata. Energizant, Coca-Cola, YouTube, toate conditiile pentru o tornada de creativitate si originalitate. Si in mod socant si placut surprinzator treaba chiar merge. Trei ore si ceva mai tarziu detaliile creative sunt toate puse la punct, optimismul e mare, increderea in noi e pana la cer si toate conditiile unei zile fructuoase de munca sunt realizate. De unde era sa stim noi ca de aici inainte totul o sa mearga din prost in mai prost?

Iesim pe teren. 12.30. Prima oprire, Unirii, KFC. Cum sa creezi cu matul gol? 8 aripioare si 30 de minute mai tarziu se pleaca in sfarsit spre prima locatie de filmare. Parcul Carol. Frig si inceput de ploaie, conditii ideale pentru a gasi oameni comunicativi in aer liber, nu? Ne aruncam in primul tramvai, purtam traditionala controversa cu sunt doua sau trei statii pana la Carol si  bineinteles ca nu suntem fraieri sa luam bilete ca doar suntem baeti destepti si ne descurcam. Oprim in prima statie. Arunc cu ultratalentul meu de cobe celebra poanta idioata cu ”Ba, controlul!”, dupa care imi cad ochii pe aparatul ala care n-am inteles eu niciodata cum functioneaza si pe care trebuie sa lipesti cartela magnetica daca n-ai avut alta treaba decat sa achizitionezi asa ceva. Acolo pentru cateva secunde apare un mesaj parca prevestitor: ”Control”. Il intreb pe asta ca zic ca el e mai vechi intr-ale tramvaielor micului Paris. Ba, de ce scrie acolo ”Control”? Stai , ba, linistit, imi zice el dojenitor, mai apare din cand in cand sa ne sperie. Bine, ma, zic eu si ma asez mai linistit in scaun in timp ce tramvaiul isi inchide usile si porneste mai departe. N-apuc sa clipesc de doua ori ca din colturi nevazute si sinistre ale tramvaiului sar ca la un semn patru vulturi hamesiti de sange. Biletele la control! Dupa modul fulger in care au aparut, pot sa jur si acum ca astia erau de fapt ninja deghizati. Ne balbaim noi ceva, o bagam pe aia cu suntem din provincie, cu mergeam doua statii si noi si ne grabeam. Una dintre controloare chiar are o reactie misto si ne spune foarte natural ”Pai bine, ba baieti, ati avut atata timp sa va dati jos la statia trecuta, au fost usile deschise…” In fine, ni se cer buletinele, suntem dati jos, cadem la invoiala sa platim amandoi o amenda ”modesta” de 500 de mii impreuna( s-a dus dracu’ biletul pentru Ac-Dc), dupa care suntem lasati sa ne continuam ”drumul creatiei”.

Ajungem in Parcul Carol deja cu moralul zdruncinat. Intre timp, burniteaza din ce in ce mai enervant. Intram in parc, moment in care puteam sa jur ca am nimerit intr-un cimitir. Nici tipenie de om, in afara unui grup compact de vreo sase cefari in uniforma, responsabili cu ”siguranta publica”. Ce facem, tata? Nu renuntam acum. Luam cateva cadre generale cu mediul inconjurator si cateva statui si incepem sa dam ture prin parc. Pustietate si iar pustietate. Mai apare cate un izolat, momente in care mai avem o revelatie. Si eu, si colegu’ ducem lipsa de tupeul( ca sa nu zic de nesimtirea) de a ne baga in seama. Nu vi se pare absolut logic si normal ca initiatorii unui proiect in care ideea de baza este sa abordezi oameni necunoscuti pe strada si sa-i intrebi diverse lucruri sunt teribil de timizi si lipsiti de curaj, ba si destul de complexati? Dupa vreo 45 de minute bune, reusim sa abordam in sfarsit primul om si,surpriza,e chiar dispus sa coopereze. Omul ne rupe in doua, ne da peste nas de la un capat la altul si ne ruineaza toate intrebarile( o sa vedeti exact despre ce e vorba). Starea noastra devine deja de depresie crunta. Chiar asa ratati suntem? Chiar asa lipsiti de subtilitate am fost? Mai trece ceva timp, mai intalnim cativa oameni rataciti ba prea grabiti, ba fara chef de vorba. Intr-un final mai prindem doi batranei cu aer de oameni culti si la care te-ai fi putut astepta sa ne dea peste nas si ei. Soarta mai tine si cu noi si nenii chiar ne sunt de ajutor. Putin, foarte putin oricum. Ne reculegem si plecam spre locatia a doua.

Ora 3 p.m. Mai mult sau mai putin. Stefan cel Mare. Stadionul Dinamo si imprejurimi. Ploaie mocaneasca si frig de-ti intra in oase. Cine dracu’ sa ne bage in seama pe o asemenea vreme? Mergem din nou, tragem cateva cadre generale si asteptam in ploaie ca curcile sa pice careva in plasa. La bilete pustiu, desi Dinamo are meci in week-end( presupun ca din cauza ploii, nu ca n-ar fi suporterii dinamovisti alaturi de favoriti, Doamne fereste). Ne izbim de refuzuri cat cuprinde si ne bagam picioarele. In locatie si suntem foarte aproape chiar in tot proiectul.

Plecam plouati si la propriu, si la figurat mai departe. Taiem o locatie programata ca e clar ca nu e momentul si ca nici nu mai e timp. Unde mergem mai departe? Pai cum unde? In alt parc, logic, ca atat ne duce capul. Herastrau. Nu ne mai uitam la ceas, oricum suntem intr-o criza de timp de proportii. Intram in cel mai mare parc din Bucuresti si, si, si… si nimic. Mai nimic chiar ca in Carol. Kilometri intregi de nimic, in afara de zapada, zapada si iar zapada. Timpul trece, ploua bacovian, durerile de picioare, de cap, de tot se intetesc. Intr-un final dam peste inca un batranel cooperant si simpatic. Simpatic pana la un anumit punct, punct in care incepe sa ne povesteasca intreaga lui viata. Si credeti-ma, o viata lunga…. Si uite asa, nenea se pune pe vorba, pe mine aproape ca ma ia somnul, colegu’ intrerupe de cateva ori filmarea ca pareau sa nu ne ajunga cele trei casete de 60 de minute ca sa inregistram tot ce avea de aberat domnu’. Pana la urma scoatem cateva lucruri si de la el si pornim mai departe, eu cu picioarele anchilozate si colegu’ cu mana de pe camera la fel.

Incotro? Deja multa lumina nu mai era, de ploaie slava Domnului nu duceam lipsa, deplasarea ne era din ce in ce mai greoaie, iar ziua respectiva de munca era clar ca nu ne va mai fi suficienta. Hotaram sa schimbam publicul si spatiul. Si asa ajungem in Piata Salajan. Planul? Sa ne relaxam putin la o berica, ceva si sa ne bagam in seama cu oamenii ”simpli” de prin imprejur. Gasim cea mai ”neaosa” carciuma din galaxie cu cele mai colorate personaje si cea mai ieftina bere( vedeti poza de la inceputul postarii) si ne asezam rupti de oboseala, dezamagiti si chiori in buzunare. Bem cate o Timisoreana de caciula si ne deplangem soarta de ratati. Cadrul general este unul de poveste, dugheana fiind populata de cei mai ”interesanti” bautori( ca sa nu zic alcoolici) pe care i-am vazut vreodata. De la singuraticii cu ziarul in fata, pana la veselii in grupuri mai mari si pana la apasatii tristi de greutatile vietii. La usa crasmei in schimb se intampla cel mai interesant lucru. Clientii ies pentru a fuma, inauntrul ”localului” fumatul fiind in mod incredibil interzis! Civilizatia a atins in mod evident cote alarmante!

Se intuneca de-a dreptul, cu nenii dinauntru n-am baut indeajuns incat sa avem tupeul sa ne bagam in seama asa ca suntem gata sa punem punct… Iesim sa luam cate o merdenea ca niste melteni si tarani ce ne respectam cand ni se intampla de departe cel mai tare moment al zilei. Asteptand impachetarea merdenelei, colegu’ este abordat de o doamna destul de respectabila aparent care insista sa-i dea drept cadou o pereche de pantaloni. Whaaaaaaaaat?!! Pai cu ce ocazie?  Pai pur si simplu… Colegu’ ia pantalonii circumspect, iar doamna se indeparteaza. Gandind la rece si analizand figura colegului la acea vreme, faptul ca cineva s-a gandit sa-i ofere pomana deja nu mi se mai pare atat de neverosimil.  Momentul va deveni ulterior din foarte haios in destul de creepy,la o examinare mai atenta putand-se observa o pata de sange destul de evidenta pe unul dintre ”cracii” pantalonilor. Voodoo, ceva? La ce zi am avut cine mai poate sa stie?

Finalul zilei ”de filmare” este unul apoteotic, pe sistemul ”Supararea cand imi vine rup camasa de pe mine” cei doi ”creativi” hotarandu-se sa arunce si ce mai aveau pe fundul portofelelor la pariuri pe victoria Urziceniului cu Liverpool( nu mai zic exact suma pariata, ca mi-e rusine deja), pe bere, vin si pizza. Sa va mai zic ca am vrut sa vedem meciul livestream pe internet si ca acesta a cazut cand ne era lumea mai draga, trebuind sa ne taram rupti din toate punctele de vedere pana la un pub din apropiere? Sau ca primul pub era arhiplin si ca a trebuit sa mai cautam ceva?

Nu va mai zic ca nu caut nici mila, nici compasiune. Va zic in schimb ca intre timp a mai avut loc si o a doua zi de filmare( muuuult mai ”fara evenimente”) si ca proiectul( Doamne ajuta!) ar putea sa aiba chiar o finalitate cat de cat reusita. Sau cel putin primul episod al proiectului pentru ca planificat ar fi sa mai urmeze cateva ”bucati”. Si desi stiu ca aceasta postare nu va va face sa va doriti foarte mult sa vizionati rezultatul, am incropit la cald( mai mult, colegu’, recunosc) un teaser scurt ca sa vedeti putin despre ce e vorba in proiect si in speranta ca o sa stati pe aproape sa vizionati si finalitatea.

Nu va dezvalui foarte multe detalii( deja am dezvaluit destule in postare), va zic doar ca e ceva destul de original, amuzant, interesant, in ton cu atitudinea si aerul blogului si perfect reprezentativ pentru lumea si tara in care traim. Cat despre produsul final, nu va dezvalui exact momentul la care o sa-l fac public( care ar mai fi farmecul?). Va spun doar ca va fi in curand. Foarte, foarte curand. Foarte, foarte, foarte curand. Asa ca tineti aproape!

Leave a comment

Filed under Prosti da' multi

Love is in the air


14 februarie. Dimineata. Ies din casa cu ochii impaienjeniti. Sa ce? Sa iau cadou da velantains ca asa se procedeaza si ca am fost prea nesimtit si badaran sa iau mai din timp. Nici nu apuc sa fac doi pasi afara din scara blocului ca imi sar in cale tot felul de personaje, de toate varstele si de toate coloraturile cu inimioare, inimioaie, ursuleti, ursuloi, bomboane de ciocolata, buchete de flori care de care mai ferchezuite. Ma sterg putin la ochi si ma gandesc pentru un moment ca poate oamenii astia in felul lor indoctrinat, idiotic, conformist si banal pana la Dumnezeu chiar fac gesturile astea indobitocite din puritate a sentimentului de iubire.

Imi dau doua palme insa si ma uit mai bine la figurile lor. Incrancenare, oboseala, frustrare, obligatie, dorinta de a face si ei ca tot omul. Cam asta se poate citi. Pai si atunci cum puteti, ba baieti, sa va duceti acasa sau aiurea sa va intalniti cu disperatele de ele care va asteapta cu limba scoasa si sa va prefaceti ca ati cumparat ditamai buchetoiul de flori sau maimutoiul cu I love you scris cu o litere de o schioapa ca sa le aratati ”cat de mult le iubiti”? Nu va simtiti asa putin prost cand vedeti pe strada alti 543 de barbati care cara cu aceeasi ”tragere de inima” aceeasi ”inimioara” de sapte kile sau acelasi buchet de trandafiri de cinsute de mii? Si voi, reprezentante ale sexului frumos si atat de delicat, nu va saturati sa primiti aceleasi tampenii over and over again de ziua voastra, de velantains, de 1 martie, de 8 martie, de Craciun? Aceiasi cercei din ”aur pur” care dupa trei luni incep sa rugineasca, aceleasi felicitari cu mesaje prefabricate?

Dar sa trecem peste aceste detalii de peisagistica si sa ajungem la adevaratul subiect al acestei postari. Bine, subiectul general, daca nu v-ati prins, este ”iubirea” din doua motive. Unul este ca suntem in ”anotimpul iubirii” si daca nu vorbim, scriem si traim asta inseamna ca suntem niste nenorociti si niste nesimtiti fara sentimente. Si al doilea motiv este o provocare. O provocare primita de la o mana de bloggeri mai normali, mai profunzi si mai cu cuvintele la ei decat mine( Adrian Popa, Upanishada si Iulia).

Buuun. Si cum eu sunt un superficial fara pereche si analizez si incadrez oamenii in tipologii dupa aparente, m-am gandit sa vorbesc despre iubire in stilul meu inconfundabil de nesuferit si sa arunc o privire asupra tipurilor de ”iubire” ale anului 2010 in Romania si aiurea:

1. Iubirea de tip obligatie. Medie de varsta in cuplu: 45-50 de ani. Impreuna de minim vreo 15. Plictisiti de viata, cu joburi care de care mai banale, se vad de maxim doua ori pe zi, dimineata inainte sa plece la munca( prin vazut se intelege el care urla la ea sa iasa dracu’ mai repede din baie ca intarzie la lucru si ea care ii raspunde ca de-aia nu mai poate) si seara cand ea ii arunca niste semipreparate in farfurie in timp ce el citeste Clicku’ sa mai vede si el o femeie dezbracata. Velantainsu’ inseamna pentru ea momentu’ alalalt din an in afar de Craciun cand are flori in vaza, iar pentru el 3 minute de sex chinuit in timp ce se gandeste la fata de la pagina 5 din Libertatea de ieri.

2. Iubirea de mall. Ea- pitzipoanca, el- cocalar. Creme de fata, de maini, strugurel pe buze, lac pe unghii. Si asta e doar pregatirea lui inainte de iesirea in oras. Obligatoriu de Velantains se merge in Afi sau in Plaza unde se etaleaza noua gentuta si noile cizmulete oferite ca cadou. Grav e ca si el, si ea isi ofera aceleasi cizme. Numai ca ale ei sunt roz, iar ale lui verzi.

3. Iubirea emo. Cluburi gen Suburbia, cadouri cranii, lame sau bricege, declaratii gen” Cel mai mult imi doresc sa murim impreuna. Azi!” Emoistii pana la urma cred ca imi sunt cei mai simpatici. Macar sunt retrasi si nu fac parada cu ”sentimentele lor”.

4. Iubirea ”din coltul blocului”. Media de studii: 4 clase. Orice declaratie de dragoste a lui incepe cu ”fa” pe sistemul ”Fa, esti soarele da pa ceru’ meu, sa moara mana! Te iubesc la nebunie! Hai s-o punem!” Da velantains el nu vrea altceva decat sa scape cat mai ieftin si mai satisfacut, in timp ce ea vrea sa se simte si ea macar o data doamna. Castig de cauza are tot el, care ii arunca un mutunache la cinzeci de mii luat din piata sau cel mai ieftin buchet de garoafe posibil sa scape de gura ei, dupa care baga niste ceafa de porc cu bere, ”face dragoste” cu ea un minut jumate si se culca multumit de sine.

5. Iubirea de camin. El- fara bani. Ea- fara bani. El- cu trei colegi de camera cu care nu vorbeste si care n-au alta ocupatie decat sa stea toata ziua pa Youtube si pa bloguri. Ea- sta cu familia de sase membri in doua camere. El- reuseste cumva sa se fofileze de la cadou sau sa incropeasca un ”gest” romantic cat mai ieftin. Ea- impresionata si dornica sa-l rasplateasca pe el. El- n-a mai fost rasplatit de mult ca n-a prea avut bani si nici chef sa iasa din camera de camin. Ea- n-a mai prea rasplatit nici ea demult pe nimeni ca acasa nu poate, iar la ei e cam greu ca nu se lipeste decat de amarasteni de camin. Ei- gasesc cinci minute in care camera e goala( in mod incredibil colegii au agatat pa feisbuc si ies in oras dupa vreo saptamana inchisi in camera), incuie usa in graba, isi iau precautiile necesare( ultimii obzeci da mii in mama ma-sii!) si se rasplatesc unul pe altul timp de cinci minute fugitive pana in momentul in care unul din colegi se intoarce ca a uitat sa se dea cu ”sprey”. S-a dus dracu’ tot momentul si de toata iubirea s-a ales prafu’!

6. Iubirea culta. Media de studii in cuplu: 17-18 ani. Ea- filozoafa si frigida. El- profesor si frustrat. De velantains se duc la teatru unde nu-si afiseaza afectiunea nici macar tinandu-se de mana( e o institutie de cultura, ce naiba?!). Se aseaza pe un rand mai din spate, discreti si culti pana in maduva oaselor, asteptand in liniste mormantala inceputul spectacolului( n-au ce sa-si spuna, nu de alta). Un rand mai in fata, doi tineri se saruta cu pasiune, declansandu-le reactii dintre cele mai viscerale. Nu mai bine va rezervati voi, copii, o camera de hotel decat sa veniti sa spurcati institutia asta culturala de mare angajament? Ei cata nesimtire si la copiii din ziua de azi! Se saruta in fata noastra… Huo, pacatosilor, nenorocitilor, nerespectuosilor! Lasa ca ajungem noi acasa si citim…

7. Iubirea disperare. Impreuna inca din copilarie, el a fost singurul pentru ea, iar ea singura pentru el. Ajunsi acum la o varsta mai inaintata isi dau seama ca… poate ar fi fost mai bine sa incerce si altceva. Acum e prea tarziu pentru ca deja nu stiu sa respire fara celalalt, desi respiratia langa celalalt a ajuns atat de sufocanta si inecanta. Nu mai au ce sa-si zica de ani buni, iar vreun sentiment de dorinta sau pasiune pentru celalalt e o simpla amintire indepartata.

8. Iubirea obsesie. Petrec impreuna 12 ore pe zi daca nu locuiesc inca impreuna, iar daca locuiesc 25 de ore pe zi. In putinele momente in care nu sunt impreuna vorbesc la telefon in continuu, isi pun unul altuia melodii sau pur si simplu isi asculta unul altuia respiratia. Cred ca au descoperit esenta absoluta a iubirii, isi declara dragoste vesnica din cinci in cinci minute pana intr-un moment in care isi dau seama ca asta nu e iubire, ci dependenta si ca intr-o zi pur si simplu nu mai pot, simt ca explodeaza si ca se sufoca.

9. Iubirea sens unic. Ea- grasa sau urata. Sau si, si. El- nici prea prea, nici foarte foarte. Ea- stie ca nu poate mai mult si se agata cu orice mijloace de el. El- stie in sinea lui ca poate mai mult, dar parca n-ar vrea sa riste sa ramana fara mancarea aia proasta, dar comestibila si fara partidele de sex care, daca inchide ochii si se gandeste la Daniela Crudu, pot fi chiar acceptabile. Ea- vrea sa iasa in lume, sa se afiseze cu el, sa se mandreasca, sa se dea mare. El- n-ar vrea sa iasa nicaieri cu balena, dar mai face cate un compromis din cand in cand si obligatoriu in locuri in care stie ca nu-l cunoaste nimeni tocmai pentru motivele mai sus precizate.

6 Comments

Filed under Multi prosti...

Exista totusi o speranta…


Ma pregateam sa fac topul muzica de Prost al lunii februarie. Si ma lasasem eu prins de atmosfera asta de indragosteala, de inimioare si de floricele si aproape ca incropisem un top al melodiilor de dragoste care imi incalzesc mie sufletul de cinic si nenorocit care nu crede in iubire. Moment in care am dat de aur si totul s-a spulberat. Am descoperit hitul anului, al deceniului, al secolului, hitul hiturilor. Eat your heart out, Costi, Moga, Edward Maya si fetitele alea de la Play and Win! Ceea ce n-ati fost voi in stare sa faceti a facut Pavel Turcu, tata! Nu stiti cine e Pavel Turcu? Ati trait degeaba!

Pavel Turcu este un moldovean cu ”acest talent muzical pe care nu a avut sansa sa si-l dezvolte”, asa cum singur marturiseste pe site-ul sau oficial. Este un om simplu, un artist innascut, un om cu un dar de la Dumnezeu. Si cum vorba multa saracia omului, nu mai fac multe introduceri pentru ca ”artistul” e atat de bun, atat de talentat, atat de valoros incat creatia muzicala vorbeste de la sine. Nu pot sa mai adaug decat ca sunt trist ca astfel de comori nationale nu sunt promovate asa cum ar trebui si ca din nou moldovenii ne vor umili la Eurovision. Pai voi va dati seama ca noi o sa ne prezentam cu Anda Adam sau cu Luminita Anghel, iar vecinii rusofili vor veni cu Pavel Turcu?! Oslo, watch out ca vine fenomenul peste voi!

Si ca sa vedeti ca omul nu glumeste si ca isi pregateste ”prestatia artistica cu mare atentie si ca are grija la toate amanuntele”, avem mai jos si showul pentru Ieuroooovizion. O sa puteti observa fara probleme ca baiatul ar avea sanse bune si la ”Dansez pentru tine” si in general la orice concurs de talente muzical-artistice:

In incheiere, sa-l ascultam putin si live ca sa ne convingem definitiv si irevocabil ca talentul lui e innascut si nu prefabricat, ca nu se foloseste de sintetizatoare si alte metode de falsificare a valorii artistice:

Concluzia: Industria muzicala romaneasca, moldoveneasca si de pretutindeni are o sansa. Exista o speranta de mai bine, exista o posibilitate de crestere a calitatii continutului. Moldoveni, votati Pavel Turcu! Iar daca prin vreo intamplare nefericita, prin vreo festa crunta a destinului, Pavel nu se va califica din partea Moldovei, propun sa se initieze o petitie prin care sa se ceara participarea lui pentru Romania. Am zis!

5 Comments

Filed under Arte