Mandru ca sunt valcean!Pe bune!


V-ati imaginat vreodata cum e sa traiesti pentru cateva ore ca o vita? Eu am avut privilegiul sa gust acest sentiment timp de patru ore in minunata si mirifica Sala a Sporturilor Traian din Ramnicu Valcea, cu ocazia returului semifinalei de Liga Campionilor la handbal dintre Oltchim si Gyor. Am fost asadar timp de peste 200 de minute calcat in picioare, tras, impins, bruscat, lovit, obligat sa ma chircesc intr-un spatiu de doua palme, s-a varsat suc de portocale, cola, apa minerala, apa plata pe mine, mi-au fost rupti adidasii si zdrentuit tricoul. De ce? Pai din doua motive naiv de simple. Primul e setea nepotolita de bani a ”oficialilor” valceni, care s-au incapatanat pentru a nu stiu cata oara sa ingramadeasca peste 3000 de oameni intr-o sala de maxim 2500 de locuri. Iar al doilea este nesimtirea de care au dat dovada multi dintre cei 3000 de oameni, incapatanandu-se sa caute locuri acolo unde in mod evident nu erau si sa iasa din sala in pauza la un suculet si o floricea, desi pentru multi dintre cei aflati acolo un simplu scarpinat la ceafa era virtual imposibil.

Revenind, spuneam ca am trait unele dintre cele mai obositoare, epuizante, crunte ore din viata mea. Regret ceva? Nici vorba! As repeta situatia maine, poimaine, raspoimaine? Cu siguranta, la infinit! De  ce? Pentru ca fericirea pe care mi-a pricinuit-o momentul in care, privind tabela prafuita si transpirata a batranei sali valcene, am realizat ca toate visele pe care acum sase, sapte, opt ani nici nu indrazneam sa le visez, iar acum doi, trei, patru ani pareau atat de departe, este nepretuita!

Mai conteaza ca am platit o suma indecenta pe bilet raportata la conditiile care mi-au fost oferite? Mai conteaza ca pentru obtinerea acelui bilet au trebuit sa stea cu schimbul doi oameni pentru mine ore in sir la cozi? Mai conteaza ca a trebuit sa impartasesc experienta cu personaje venite din Resita, Alba Iulia sau Baia Mare si care n-aveau habar nici macar de ce implica o eliminare de doua minute sau cate jucatoare sunt intr-o echipa de handbal, personaje care picasera la sala doar pentru ca stiau pe cineva, lucrau pentru cineva si s-au gandit sa incerce o experienta noua? Nicidecum!

Nu conteaza decat ca Paula, Mihaela, Ada, Iulia, Oana, Ionela, Cristina, Patricia, Adina, Narcisa, Steluta, Valeria, Rehina, Roxana, plus absentele Ramona, Alice, Clara, Talida, Gabriella si Anastasia, plus stafful tehnic condus de Radu Voina si Aurelian Rosca au facut ceea ce nicio alta echipa romaneasca de handbal feminin nu mai reusise vreodata in istorie si ceea ce nu se mai reusise in vreun sport de echipa de vreo 20 de ani( sper sa nu gresesc).

Au luptat, au transpirat, au gafait, au lovit si au fost lovite, au strans din dinti, s-au accidentat si n-au cracnit, le-au fost invinetiti ochii si bratele, au cazut si s-au ridicat, pentru a se ridica acum deasupra tuturor si a ne oferi noua romanilor sansa unei partide cu trofeul celor mai buni dintre cei buni pe masa.

Nu ma intelegeti gresit. N-am de gand sa bat moneda pe sacrificiile pe care le-au facut fetele pentru patrie si emblema, pentru culorile clubului si alte fumigene de adormit copiii. Handbalistele de la Oltchim au realizat ce au realizat in primul rand pentru ele, pentru un loc in istoria sportului, pentru bani, pentru glorie si pentru realizare profesionala. Numai ca pentru modul plin de profesionalism si de seriozitate prin care au atins aceste lucruri, fetele noastre( ce bombastic suna) merita toate laudele, toate plecaciunile si toata admiratia noastra, a tuturor. Merita titlurile si primele pagini din ziarele de sport de azi( deci de asta era nevoie ca sa nu mai apara Gigi si Mitica pe coperta ProSport?), merita buletinele de stiri, macar sportive, deschise de ele, merita totul! Merita statui, ode, imnuri, cantece de slava, in conditiile in care au ajuns la un asemenea nivel de performanta intr-o tara cu o singura sala de sport de peste 5000 de locuri( si aia aflata in stare de putrefactie) si practic cu un singur club performant, cel de la Ramnicu Valcea.

Ce mai e de spus? Sa vina Viborg!!!

A, si daca se poate, domnu’ Gavrilescu, domnu’ Roibu, nu mai faceti, ba nesimtitilor, contrabanda pe spatele fetelor astora si incercati data viitoare sa nu mai vindeti jdesute de bilete peste capacitatea unei sali… Ca se intampla o data de se starneste un foc in sala si ardem mii de oameni ca sobolanii… Sau ma rog, ca sa va impresionez, ard mii de scaune ca surcelele, scaune pe care ar trebui apoi sa dati niste multi bani sa le schimbati( ca stiu ca soarta unor jigariti nu va induioseaza, in timp ce orice cheltuiala inutila va frange sufletul).

P.S.: Pentru cei care n-au inteles titlul acestei postari, vedeti-o pe-asta in care ma declaram in mod ironic mandru de a fi oltean si valcean, lucru datorat unor anumite personaje sinistre al caror nume este asociat in mod abuziv si nedrept cu numele acestei echipe de eroi si eroine.

7 Comments

Filed under Sport

7 responses to “Mandru ca sunt valcean!Pe bune!

  1. jelly

    noi handbal nu avem prea des la ploiesti dar avem bascket mult…si nu se cer bani pt intrare. iar sala se umple , dar atat cat sunt locuri si poate un pic peste si apoi nu se mai intra
    victoria fetelor e laudabila. felicitari

  2. cbobesi

    Titlul blogului spune totul! Fara suparare! Sunt din Alba Iulia si vin in sala Traian din anii 80. Am fost si duminica.Am urmarit la lucru destule generatii de campioane si cred ca stiu cate ceva din tainele acestui joc (pe care l-am si practicat vreo 8 ani). Daca esti un suporter adevarat bucura-te pana la capat! Acum douzeci si ceva de ani stateam agatati de tabela electronica a salii (pentru ca restrictiile nu erau asa mari) si nimeni nu sa plangea. In plus nu aveam nici transmisii tv. Daca nu ai abonament tv sunt dispus sa fac cinste cu unul pentru ca sunt mahnit de inconfortul creat de cei ca mine care strabat jumatate de tara sa fie alaturi de fete. Apropo am fost si ieri la Deva sa-i inghesui si pe cei de acolo. In rest toate cele bune si un mic sfat: sinceritatea debordanta dauneaza!

    • 1. Atunci cand am vorbit de personaje venite din alte orase si care n-aveau habar nici macar din cate jucatoare e constituita o echipa de handbal crede-ma ca vorbeam in cunostiinta de cauza… Am auzit oameni in jurul meu care se mirau foarte tare ca de ce revine o jucatoare eliminata dupa 2 minute in teren… Nu am spus ca toti cei veniti din alte orase nu aveau treaba cu fenomenul… Erau si oameni, ca si tine probabil, care erau mai mult decat fini cunoscatori ai sportului astuia.
      2. Ti s-a parut tie in vreun moment ca ”nu m-am bucurat pana la capat”?
      3. Faptul ca se intampla ceva ”acum douazeci de ani” nu scuza cu nimic o organizare execrabila, in care peste 3000 de oameni intra intr-o sala de 2500. Nu e vorba de restrictii si nici de mofturi. E vorba ca daca platesc niste bani sa vad un meci pe viu ma astept sa fiu tratat cu un minim bun simt si sa mi se ofere niste conditii macar de o minima decenta umana.
      4. Ma bucur ca ai fost la Deva la meciul fetelor. Si eu, pe vremea cand locuiam in Valcea( unde sunt nascut, apropo), mergeam la toate meciurile echipei, indiferent ca se juca cu ultima clasata sau se juca in Champions League, indiferent ca eram 25 de oameni in tribuna( s-a intamplat si asta) sau 3000.
      5. P-aia cu sinceritatea chiar n-am inteles-o. Probabil trebuia sa fac si eu ca deontologii de la Gsp si ProSport care au venit cu jumate de ora inainte de meci, s-au asezat la masa presei si s-au apucat de compus ode in cinstea publicului si a atmosferei senzationale de la Valcea…

      • Anonymous

        …conteaza decat ca Paula, Mihaela, Ada, Iulia, Oana, Ionela, Cristina, Patricia, Adina, Narcisa, Steluta, Valeria, Rehina, Roxana, plus absentele Ramona, Alice, Clara, Talida, Gabriella si Anastasia, plus stafful tehnic condus de Radu Voina si Aurelian Rosca au facut ceea ce nicio alta echipa romaneasca de handbal feminin nu mai reusise vreodata in istorie si ceea ce nu se mai reusise in vreun sport de echipa de vreo 20 de ani…
        Tu ai spus-o, restul sunt detalii peste care orice suporter este capabil sa treaca fara efort. Si apropo si eu am 38 in CNP, stau din 82 in Alba Iulia dar “acasa” pentru mine inseamna Budesti

  3. ”Regret ceva? Nici vorba! As repeta situatia maine, poimaine, raspoimaine? Cu siguranta, la infinit!” Tot eu am spus-o, ceea ce demonstreaza ca am trecut peste orice detalii fara efort… Dar asta nu inseamna ca detaliile alea nu au existat si nu trebuiau mentionate si ele… Si inca o intrebare, dle albaiulian, dupa care am incheiat contra… De unde ati facut rost de bilet la sus-numitul meci? Nu cumva o pila, o relatie, o cunostinta, ceva pe la club? Ca nu cred eu ca ati stat vineri dimineata cu orele la coada la bilete…

    • Anonymous

      A stat la coada fratele meu care locuieste in Rm Valcea. In rest cu bilete ma ajuta Alex, online (pt fiecare meci are 50 de bilete pentru fanii din alte judete). Si apropo, nu e vorba de nici-o contra. Pari un tip destept, pe mine ma omoara doar prostia! Hai OLTCHIM! Ne vedem la Bucuresti

      • Pai vezi cum dai cu batu’ in balta? Imi erai mai simpatic cand ma faceai prost…aveam chiar de gand sa-ti dau o bere dupa finala langa Polivalenta…Asa, daca par un tip destept, nu-ti mai dau nimic… Hai Oltchim!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s