La banca


Esti in secolul 21, esti un student prapadit si fomist, ti-a expirat cardul pe care ti-l facusesi sa primesti bani de papica de la mami de acasa si te-ai mai angajat si tu pe drepturi de autor pe bani de seminte si hartie igienica. Ce faci? Iti faci un studentocard de la Raiffeisen Bank. De ce? Ca ai vazut reclama frumoasa de la metrou, ca te duc ca pe un fraier cu zaharelu’ cu 0 taxe, 0 complicatii, 0 barat.

Si zici ca daca tot esti si tu in secolul 21 si niste baieti au inventat niste chestii, treaba o sa mearga repede si cat ai pocni din degete, o sa te trezesti frumos cu cardul de debit in buzunar, asteptand nerabdator sa-ti bage aia de la munca banii de seminte. Oooo, dar cat te inseli! Pentru ca, pana a ajunge la onoarea de a detine un studentocard( ca si, presupun, orice alt fel de card) de la Raiffeisen, trebuie sa treci prin urmatoarele etape ale iadului:

1. Aplici frumos pe site si iti alegi agentia in care sa primesti cardul. Toate bune si frumoase pana aici, civilizate, tehnologizate, mai, mai ca incepi sa te gandesti ca o sa-ti faca placere sa vezi pe strada un sediu de Raifaizan Benc.

2. A doua zi te suna un baiat, care iti pune doua sute cincizeci de intrebari, dintre care jumatate iti fusesera puse si in formularul de aplicare de pe site. Nimic extrem de grav, zici ca o fi fost baiatu’ nou sau extrem de zelos.

3. Astepti cinci zile lucratoare( adicatelea, cum ar veni, vreo saptamana). Pai da, pana taie copacu’, pana fac hartia, pana pun plasticu’ pe ea, pana iti incrusteaza numele in aur pe card, dureaza, dureaza ceva!

4. Dupa cinci zile lucratoare( adica o saptamana), te duci voios si bine dispus in sediul Raifaizan unde iti comandasei cardul. Cum nu mai intrasei in viata ta intr-un sediu de-al micutilor, nu stii la care din cele sapte ghisee sa te duci, asa ca te indrepti civilizat spre primul inainte. Aici astepti zece minute( e un singur client, dar pana ne bem cafeaua, pana o mai barfim pe Georgeasca…), dupa care esti informat ca trebuie sa te duci la unul din ghiseele de la intrare. Te intorci, te uiti, toata lumea e ocupata, bineinteles. Intrebi o don’soara, care iti raspunde pe cel mai amabil ton cu putinta: ”Pentru ridicari de card la unul din colegii din dreapta mea. Va rugam sa luati loc in zona de asteptare!”

Iei loc in zona de asteptare, cei doi colegi din dreapta au fiecare cate UN singur client, dupa care logic urmezi tu. Intra ea, tanti importanta, care trebuie sa rezolve ceva repede, repede. Sigur, sa termin cu domnu’, zice operatoarea. Dar stiti, eu am fost inainte, zici tu ca bou’, facandu-ti iluzii ca intereseaza pe cineva. Dar stiti, cu doamna termin repede si ma ocup si de dvs. imediat. Repedele se transforma in juma de ora si simti cum viata ti se scurge din oase asteptand dupa cardul de debit Raifaizan.

Iti vine randul! Da, da, iti vine randul! Si zici ca o sa se termine repede, si rasufli usurat! Dar de aici incepe adevaratul calvar, pentru ca urmeaza:

5. Hartogaraia. Copie dupa buletin si o sa va rog sa completati cererea aceasta de deschidere cont, se adreseaza mieros dansa, casiera. Si incepi, cenepeu, serie, numar de buletin( nu le-am mai dat, ba nene, o data pe net si o data la telefon?), dupa care ”iau la cunostinta ca…”, ”accept faptul ca…”, ”imi exprim acordul sa…”’ Ajungi sa nu te mai miri daca cumva, la doua zile dupa vizita la Raifaizan, o sa-ti bata in usa un regizor de filme porno sado-maso cu pisici si o sa-ti spuna ca a venit sa filmeze scena pentru care ti-ai dat acordul in contractul de la Raifaizan.

Provenienta fondurilor viitoare din cont? Trafic de droguri, carne vie si arme pentru talibani. Studii? De ce, daca scriu doar scoala generala, o sa-mi scrieti cardul cu litere mai mari…? Numar persoane in intretinere? Trei boschetari si o prostituata. Venitul personal? Doua milioane de euro din trafic, plus sase milioane de lei vechi pe drepturi de autor. Hai, nu serios acum, care e rostul tuturor intrebarilor astea cretine? Maine, poimaine o sa vrei sa-ti iei un card de credit si o sa te trezesti cu intrebari gen ”Blonda sau bruneta?”, ”Deasupra sau dedesubt?”, ”Activ sau pasiv?”, ”La ce varsta ti-ai pierdut virginitatea?”, ”Ai avut vreo experienta homosexuala?”

Dupa eforturi seculare, transpiratii prelungite si exercitii de scriere mai ceva ca in gimnaziu, vine si clauza finala, care incheie apoteotic totul… Imi exprim acordul cu privire la folosirea datelor mele personale in conditiile mentionate anterior. Da sau nu? Ba, voi va bateti joc de mine?!? Adica exista optiunea ”nu”?!?! Adica eu am completat kilometri de date personale pentru ca acum sa aleg nu, iar datele alea sa fie uitate pe veci?!?! Pai, si atunci de ce mama dracu’ le-am completat? Nu puteam sa incepem direct cu clauza asta?

In fine, bifezi si aici ”NU” apasat de mai, mai ca faci gaura in masa de sub, ti se intind cele 37 de pagini( le-am numarat, serios!) de documentatie si pleci acasa extenuat, stors de orice picatura de viata, de orice energie vitale. Si te intrebi ca bou’: ” Oare n-o fi, bai tata, mai simplu sa-mi dea retardatii aia de la munca banii in mana?!?”

Share

Advertisements

2 Comments

Filed under Multi prosti...

2 responses to “La banca

  1. Pingback: La banca - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. sa vezi tu dupa 3 ani de platit rate la ei ,,cate experiente” o sa ai

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s