Monthly Archives: November 2010

100 de motive pentru care sunt Prost(partea a 7-a)


Sa continuam epopeea motivelor pentru care sunt Prost, mi-am zis eu, blocat intre subiecte care de care mai penibile, de la impartitul averii lui Paunescu, pana la curvele mai mult sau mai putin de lux ale lui Negoita…

Sunt Prost pentru ca:

61. Nu vad lucrurile doar in alb si negru si nu m-am repezit nici sa plang cu lacrimi de crocodil moartea artistului Adrian Paunescu, nici sa jubilez incantat la decesul unuia din sustinatorii regimului comunist si pupincuristii dictatorului. Si apropo de ultrasii astia care s-au fixat fie de-o parte, fie de cealalta a baricadei… Ia ziceti, bai plangaciosilor, astia carora vi se rupe inima ca am pierdut poetul nepereche al patriei, cate volume de poezie ale lu’nenea Paunescu aveti, ba, in biblioteca? Pe numarate si pe luate… Iar astia cu ”bine c-a murit, da-l dracu’!”, stati in banca voastra de muciosi ca majoritatea dintre voi nici nu erati in plan pe vremea comunismului!

62. Am probleme mai importante decat sa stau sa numar oamenii care au fost prezenti la mitingul de protest al lui Mircea Badea impotriva CNA. Si pentru ca mi se par multi si daca au fost cinci oameni care au venit de buna voie acolo. Pai serios acum, tara arde si noi facem proteste impotriva Ceneaului? Restu’, totu’ merge brici in tara asta. Cenzura de la teve in schimb e marea buba! Mai ramane sa facem mitinguri de protest impotriva preturilor de la frizerii si a adaosului comercial al buticurilor…

63. Nu mai inteleg deloc, dar deloc incrancenarea din fotbalul romanesc… Cand ajungi sa vorbesti( si serios, pe deasupra) despre inaltimea necorespunzatoare a unei porti si despre o movila de pamant plantata strategic pe linia acelei porti, dupa mine e semnul ca tre sa te duci sa te mai si culci…

64. Am puterea sa-i felicit pe Edward Maya pentru ca a ajuns in primii 50 in topul Billboard( ala adevaratu’) si pe Inna pentru ca a fost in primii cinci( sau chiar pe doi, daca am inteles eu bine) la Best European Act la premiile Mtv, in ciuda faptului ca nu ma dau in vant dupa muzica lor!

65. Mai apelez o data la vorba frumoasa si le mai cer pentru ultima data viermilor care nu raspund la mailuri si nici la amenintari sa dea jos de pe site articolul asta sau sa-l semneze cu numele celui care l-a scris de fapt( adica eu!!!). Se aude, ba taratoarelor???

66. N-am gustat deloc tambalaul mediatic de prost gust facut in jurul lansarii noii melodii Vama. Una la mana, tampeniile alea cu Cabral si Dragos Stanca mi s-au parut atat de prost jucate, incat i s-ar fi  facut rusine si lu’ Dan Bordeianu. Doi la mana, melodia e slaba, copiata si iarasi slaba. Trei la mana, daca ai incercat sa fii simpatic, Chirila, neica, ai esuat lamentabil! Si patru la mana, si daca ai incercat sa transmiti un mesaj, l-ai pierdut pe drum printre versurile banale, de compuneri de clasa a treia.

67. Ma lasa rece ”dezvalurile” socante despre Negoita si fetele care se prostitueaza la el in hotel. Pai serios acum, credea cineva ca baiatu’asta, ca multi alti baieti din topurile Capital si Forbes, si-a facut milioanele de dolari din investitii in piata imobiliara si vanzari de carti postale…? Si ca in timpul liber, se intalnesc milionarii si joaca tabinet si beau ceai de sunatoare?

68. Nu-i mai suport pe fasonatii, pe fandositii, pe pretentiosii care, cu orice ocazie, trambiteaza mandri ca ”ei n-asculta muzica comerciala si nici manele” de parca asta in sine ar spune ceva despre caracterul si despre personalitatea lor. Va zic eu ce spune? Spune ca sunteti niste ingusti la minte, bai acestia! Eu ascult cu mare placere Bruno Mars, B.O.B., Katy Perry si multi alti artisti comerciali si, cu toate astea, nu ma simt cu nimic inferior voua, pretentiosilor! Ba dimpotriva…

69. M-am incapatanat si anul asta sa dau o sansa melodiilor participante la selectia nationala Eurovision. Si le-am ascultat (aproape) pe toate, (aproape) cap-coada. Rezultatul? Mi-e atat de rusine incat nici nu va dau link sa le ascultati, ca stiu ca o sa ma injurati rau!

70. Nemaiavand televizor, am aflat de-abia astazi ca exista un personaj numit de presa preotul-porno. Si mai e si din Slatina, adica de pe la mine de pe acasa. Eh, si aici ma enervez pe comentatorii si cititorii blogului meu… Pai cum, ma oameni buni, sa existe asa ceva si voi sa nu-mi dati un semn, un bip, un buzz, ceva?!?

 

Share

6 Comments

Filed under Prost mai sunt...

Dreptateeeeee!


Breaking News: Justin Bieber a fost ucis de Eric Cartman. In noul episod South Park:

Share

3 Comments

Filed under Online

‘T-ai dracu’ cu Super Blogu’ vostru


Na, ca ma mai enervara unii! De fapt, m-au enervat ei demult, dar i-am pus sa astepte la coada dupa ticalosii despre care am tot vorbit in ultimul timp… De fapt, dupa ce am tot avut contact cu tot felul de japite, de viermi si de nemernici, astia chiar mi se par aproape nevinovati… Astia de la Super Blog, ca ma luai cu vorba si uitai sa zic despre cine e vorba de fapt… Deci, astia de la Super Blog, care din ce inteleg eu, sunt unii si aceiasi cu aia de la Pc News. Pc News, care pana acum imi inspira lucruri de bine, dar care s-a  descalificat definitiv odata cu organizarea marii competitii blogaristice, Super Blog.

Ce mi-au mai facut astia? Pai mai nimic in comparatie cu japitele precedente, dar oricum suficient incat sa le bat putin obrazul. Pai vrusei si eu sa ma inscriu la rahatul asta de Super Blog( ma stiti pe mine, cand e vorba de pomeni si de cerseli sunt cel mai nambar uan) si nu ma lasara!

Le bagai eu frumos mail( vorba vine bagai, ca au trecut niste saptamani bune de atunci), in care le scrisai tot ce era in regulamentu’ lu’ peste( nume, prenume, adresa, telefon, adresa blog), scrisei si postarea in care imi anuntam participarea la concurs( i-ote-o colea). Si ma pusei pe asteptat, ca trebuiau ei, profesionistii, organizatorii lu’ peste prajit sa-mi deie un meil inapoi. Trecura saptamani intregi, aproape ca se schimba anotimpu’ si baietii nu-mi mai dadura meil inapoi si nici nu ma bagara in concurs( verificai la participanti, nu-s).

De ce nu m-or fi primit? Ma gandesc eu de o vreme, si ma framant, si nu pot sa dorm de grija… Si am urmatoarele posibile raspunsuri:

1. Am parul prea scurt, sunt prea scund sau pur si simplu sunt prea urat… Deh, or fi si criterii estetice la concursul asta si au uitat sa le precizeze.

2. Oi fi prea celebru sau blogul meu prea cunoscut… S-or fi gandit ca la valoarea mea si la 12 vizitatori azi pana la ora 1( serios, va arat statisticile…), n-am nevoie de premiile lor de doi lei…

3. Nu le-oi fi dat toate datele personale care trebuiau… Poate pe langa astea cu nume, adresa si numar de telefon( care oricum n-am inteles de ce le trebuiau pentru un concurs pentru bloggeri!!!), trebuia sa le mai dau grupa de sange, starea civila, zodia, doua poze de buletin, data la care imi expira buletinul, trei numere de telefon de pe trei retele mobile diferite si doua pinuri de carduri de debit cu minim 10000 de lei pe ele. Zic si eu…

P.S.: Pe cat punem pariu ca raspunsul ”organizatorilor” ( daca va fi unul), va fi ala cu ”ne pare rau, dar mailul dumneavoastra a intrat in spam si a fost sters inainte sa-l vedem”?

P.P.S.: Sa nu care cumva sa vina vreunu’ sa-mi spuna ca ”ba boule, uita-te in regulament ca perioada de inscrieri se incheiase pe 31 septembrie si tu ai postat pe 15 octombrie”, ca avem cateva exemple de oameni acceptati in concurs desi s-au inscris dupa 1 octombrie!

16 Comments

Filed under Multi prosti...

Cinem-a pus, episodul 2. Due Date.


Titlu: Due date. Sorocul, l-au tradus astia. Eu i-as fi zis un fel de Deadline. Sau ziua in care se duce dracu’ totu’, mai pe intelesul norodului.

Distributie: Un Robert Downey jr. mai putin Robert Downey jr. decat in Chaplin sau in Sherlock Holmes, dar suficient de Robert Downey jr. incat sa te faca sa razi; ala cu barba din Hangover, al carui nume nu-l poate pronunta nici mama, dar a carei fata o s-o retii si dupa moarte; Jamie Foxx si Juliette Lewis, in roluri atat de mici incat mai ca-ti vine sa le arzi doua palme si sa le reamintesti ca au fost si nominalizati la Oscar pe vremuri.

Nota: 8/10 (lasand la o parte cateva glume pornografice, filmul te face sa razi de sa uiti ca au crescut taxele pe drepturi de autor).

Sfat: Daca langa capacul de veceu ai Nietzsche si Kant iar in timpul liber iti place sa mixezi Mozart cu Beethoven, nu te uita! In caz contrar (adica daca esti sanatos la creierii capului), uita-te la cinema, ia-l de pe torrente, cere-l la prieteni, fura-l de pe unde apuci, numai fa cumva si vezi-l!

Stiti filmele alea la care te duci la cinematograf, te asezi in scaun, iti fixezi mana in barbie, dupa care stai incruntat doua ore, concentrat pe fiecare cadru, incapabil sa schimbi o replica cu cea de langa tine cu care ai venit la film iar dupa ce s-a terminat te uiti ca bou’ in ecran si fie iti dai seama ca nu citesti destul si nu esti destul de cult in cap ca sa pricepi niste metafore, fie iar si-au batut joc de tine niste baieti destepti care s-au dat filozofi…? Ei bine, Due Date nu e sub nicio forma genul ala de film.

Due Date e genul de film la care se duce si baiatu’ cu ”vreau sa-mi fac o prietena, da’ nu gasesc”, si Liiceanu si Plesu si Banel Nicolita si se “pipi” pe ei de ras. E filmul al carui scenariu pare facut de un geniu si de un cretin, de un scriitor si de un blogar, de un artist si de un pusti de liceu plin de cosuri pe fata si care are la bookmarkuri pornhub si redtube. E filmul pentru toti. Pentru el si pentru ea, pentru copii si pentru parinti. Filmul la care poti sa mergi cu gasca, dar poti sa mergi s-o vrajesti si p-aia pe care ai agatat-o pe Feisbuc.

Ce mi-a placut:

a. Umor de toate genurile, natiile si speciile. Umor de situatie, umor de limbaj, umor de caracter, umor de nume, umor de masturbare, umor de barba lu’ Galifianakis, umor de explozii si accidente.

b. Montaj, imagine si coloana sonora neobisnuit de bine puse la punct pentru o comedie.

c. Un comic innascut, care te poate face sa razi si cand se leaga la sireturi (ala cu barba, nu Downey jr.)

d. Actiune densa, care te tine in scaun si te face sa te uiti la ceas, nevenindu-ti sa crezi ca a trecut doar o ora de cand a inceput.

e. Aparitii surpriza in finalul filmului a unor personaje dintr-un cunoscut serial de comedie (nu va dau mai multe indicii, nu vreau sa va stric surpriza, nu va spun decat ca unu’ e fiul lui Martin Sheen, celalalt seamana cu Matthew Broderick, iar serialul se cheama tradus ” Doi barbati si jumatate”. Atat si nimic mai mult!)

Ce nu mi-a placut:

a. Cateva scene presarate cu umor de comedii pentru adolescenti. Sa ne intelegem, Galifianakis e in peisaj, chiar daca are 41 de ani, dar parca sa-l pui pe Downey Jr. sa faca glume demne de American Pie 73 e cam mult…

b. Exagerari multe si exagerat de exagerate. Explozii si accidente din care n-ar fi supravietuit nici Brus Uilis, mult prea multa rabdare la personajul lui Downey jr. (doar un pumn in gura lui Galifianakis, cu fata aia care cere bataie…?)

c. …

d. …

La c. si la d. voiam eu sa ma dau mare critic de arta fandosit si pretentios si sa zic cum nu apreciez eu umorul asta nefondat pe referiri livresti, metafore, eufemisme si epicureisme, da’ nu mi-a iesit! Le-am lasat totusi acolo, ca poate mai consult un dictionar mai incolo, iese ceva si vin si updatez… Sssh, nu mai spuneti la nimeni!

* Articol publicat mai intai pe Renne.

Share

1 Comment

Filed under Arte

Sa furam cu Proteveu’


Din ciclul ”suntem de la Media Pro, suntem niste smecheri si ne batem joc de toti fraierii pentru ca sunt prea fraieri ca sa ne poata face ceva”, va prezint urmatoarea poveste:

1. Se publica un anunt online. ”Cautam redactor economic pentru siteul economic al Stirilor Pro Tv, incont.ro. Trimiteti cv la adresa x.” Prostu’ pune botu’, trimite siviu’.

2. Prostu’ primeste mail. El si inca alti cativa prosti. ” Ati fost selectati pentru a participa la un concurs de angajare. Concursul va fi unul de idei si de articole.” Concret, expeditorul, numitul Florin Mihalache( retineti numele), redactor sef al siteului incont.ro, doreste ca Prostii sa-i trimita idei de articole economice, urmand ca smecherul( adica Mihalache, asta) sa aleaga cele mai bune idei, idei pe baza carora Prostii ar urma sa faca articole.

3. Prostul, plin de idei si de foame de bani, trimite smecherului o lista cu idei.Smecherul alege patru dintre cele cinci idei ale Prostului, i le ordoneaza si ii da unda verde Prostului sa realizeze materialele.

4. Prostul munceste cu orele entuziasmat la ideea ca ar avea o sansa de a se angaja la marele trust de presa al Proului si face primul material, pe care i-l trimite pe mail smecherului. Smecherul ii gaseste un nod tampit in papura articolului, dupa care liniste…

5. Liniste cateva zile bune, timp in care Prostul trimite mail dupa mail in care intreaba inocent si credul daca pana la urma materialul este bun sau nu, va fi publicat sau nu si daca mai trebuie sa mai faca si celelalte materiale. Niciun raspuns de la smecher…

6. Dupa cateva zile, Prostul intra pe site intamplator si ramane cu gura cascata. Pe prima pagina, cu ”exclusivu”’ lipit deasupra si cu nume de autor ”incont.ro”, se regaseste materialul Prostului, in proportie de 95 % nemodificat.

7. Prostu’ cere explicatii de la smecher pe mail. Dupa vreo multe mailuri in care Prostul ba e calm si impaciuitor, ba furios si amenintator, smecherul ii raspunde in sictir, spunandu-i ca n-avea cum sa treaca numele Prostului pe articol, din moment ce Prostul nu e angajat la ei si ca asta e viata, ca in momentul in care le-a trimis articolul pe mail, si-a dat acordul sa-l publice. Ba mai mult, smecherul ii spune sa faca si celelalte materiale si mai vedem noi dupa…

Intrebarile mele sunt urmatoarele:

a.  Chiar daca mi-as fi dat un acord mut de publicare a articolului, nu era normal sa fiu anuntat inainte si nu era normal ca numele meu sa apara undeva, sus, jos, in dreapta, in stanga articolului…?!

b. Vulturii astia nenorociti chiar isi pot bate joc de munca oricui, fara sa pateasca nimic?

c. Daca eu ii dau in judecata pe lipitori, am vreo sansa sa castig…?

d. Fraierilor din lumea intreaga( pentru ca sunt convins ca nu sunt singurul care a patit asa ceva), de ce n-ati avut sange sa ziceti ceva ca sa nu mai pateasca si altii de-astea?

Share

21 Comments

Filed under Prost mai sunt...

Frumos, de weekend


Dupa o lunga perioada de incrancenari, furii, nervi si draci( care nici macar nu s-a terminat), e vremea sa ne mai si relaxam, sa respiram adanc, sa ascultam ceva frumos si sa radem putin. Cu noul videoclip Taxi, pentru care n-am decat un cuvant. Ge-ni-al!!!

* Sper ca ati fost atenti la aparitia de pe la minutul 2:07, da…? Atat personajul, cat si versul, cat si expresia faciala… Doamne, nu ma pot opri din ras! Ceva mai tare de atat…

P.S. : Te iubesc! ( se stie ea…)

Share

4 Comments

Filed under Arte

Culese dupe net(X)


Editie aniversara ”culese dupe net”. A zecea editie, una de nota zece cu siguranta. Cele mai bune si nebune linkuri si clipuri:

1. Ceva putin mai lung si mai subtil, dar al naibii de haios si de potrivit timpurilor in care ne gasim. Click aici!

2.Mie asta mi-a facut pielea de gaina:

3. Un ”muzician” adevarat pe culmile gloriei, cuprins de extazul artei. Pentru asta merge zicala unui prieten: ”Bautura tare, oamenii slabi…”

4. Tinand cont de simplul fapt ca asta este si bazandu-ne pe faptul ca toata lumea banuieste pe fiecare, masina este degradata total, deci nu este irecuperabila. Ma-ntelegi?!

5. Ca tot nu mai avusesem ceva cu Mutu de mult pe blog:

6. Inna si Ricky au concurenta. Pazea, fratilor, ca vine Iulian Fota!!!

7. Iata, sa mai zica cineva ca sunt eu nebun ca nu beau apa:

8. Ma miram eu de ce n-am mai vazut in ultimul timp nicio reclama cu Dorel:

9. Meet Gogaie:

10. Si pentru ca trebuie sa fiu si eu in trend, hai si cu injectoarele:

Share

2 Comments

Filed under Online

Camin, file din poveste. Introducere.


A fost odata ca-n povesti/ A fost ca niciodata/ Pe o strada din Bucuresti/ Un camin, bai tata!

Asa incepe, dragii mosului, povestea noastra. Poveste care isi va consuma introducerea astazi si se va termina…cand va da Domnu’ sa-mi permit sa stau in chirie si sa fug de caminu’ asta! Pentru ca,v-ati prins,este o poveste rupta din realitatea crunta si nemiloasa a prezentei mele in distinsul, elegantul si mirificul camin Stoian Militaru.

Episodul 1 va cuprinde o scurta prezentare a universului de basm si a personajelor supranaturale dintr-insul.

Localizare: Duplexul de palate nr.11, etajul doi. Palatul de clestar, 11 B si palatul de chirpici, 11 A.

Personaje:

1. Fat Frumos din lacrima. Cel cu parul balai, muschiul bine incordat si cu Cosenzene intrand si iesind in schimburi din palatul sau de clestar. Palat de clestar in care, atunci cand nu e vizitat de Cosanzene, locuieste de unul singur( pentru ca poate). Ocupatie: furnizor de jaratec pentru tot taramul de basm( si scara A, si scara B) la viteze de download de 1 MB/sec si de upload de 2 MB/sec.

2. Harap Alb. Curat ca scos din cutie la orice ora din zi si din noapte, cu spirit aventurier, sarac la vorba, dar iute la manie. Pasiuni: scaldatul dis de dimineata, scaldatul la ceas de pranz, scaldatul in pragul serii, scaldatul noaptea tarziu, dupa care o ia de la capat. Alte pasiuni: cititul cu voce tare, sa se auda din masina daca stai la stop.

Ocupatie: scaldatul, ce n-ati inteles? Iar daca nu, admiratul in oglinda de dupa scaldat. Oripilat de orice inseamna socializare cu Cosanzene, invesmantat de la cei mai vestiti croitori ai taramului de basm( Zara, Dolce & Gabbana).

Cand este atacat, nu se teme sa-si foloseasca palosul, buzduganul si orice alte unelte aflate in dotare. Cat despre ”scula” de baza a Harap Albului, aceasta poate fi ori rusinos de mica( greu de crezut, luandu-ne dupa legea nasului), ori neobisnuit de mare( cel mai probabil), de aici explicandu-se constanta atentie data neafisarii niciunui mic detaliu vizual sau de orice alt fel cu privire la zona respectiva. Bunaoara, daca este evacuat din iaz inainte ca procesul de scalda sa isi fi dus la bun sfarsit ritualul, acesta va evita pe cat posibil ca orice fiinta, omeneasca sau apartinand oricarui alt regn, sa ii zareasca macar un petic de piele sau un firicel de par dintr-o zona neexpusa in mod normal de pe trupul alb ca laptele( dupa atatea spalari) al Harap Albului.

3. Setila. Coleg de palat cu Harap Alb, precum si cu urmatoarele doua personaje de basm. Da, stiu la ce va ganditi, cam aglomerat palatul, dar daca asa a iesit la repartizarea zmeilor, ce sa-i faci…? Revenim la portretizarea lui Setila. Mereu insetat, cu grave goluri de memorie dupa ce-si potoleste setea si deficiente de mers in linie dreapta. Capabil sa-si manance de sub unghii zile in sir, pentru a putea sa iasa cu Cosanzene la diferite baluri si theme-partyuri. Mandru detinator a doua perechi de chiloti( una pentru zilele saptamanii si una pentru week-enduri) si a trei tricouri( unul pentru palat, unul pentru baluri si unul pentru iesit in lume).

4. Frumosul din padurea adormita. Zis si Omul paianjen. Al doilea nicneim i se trage de la creaturile care se crede ca locuiesc in parul sau, atat de lung incat Madalina Manole ar fi parut cheala pe langa el. Fara spirit aventurier, pacifist la origine, donator de saorme pentru orice tuciuriu aflat in nevoie. Iubitor al artei si al frumosului, se delecteaza in fiecare seara inainte de culcare cu Simfonia a patra pe muzica de Guta si cu Ariile lui Salam, intrerupte de cate o melodie duioasa, din repertoriul lui Satana insusi, melodii despre care pana si Marylin Manson sau baietii de la Rammstein ar spune ca sunt prea hardcore.

Revenind la primul nicneim, sa spunem ca acesta nu i se trage de la faptul ca doarme prea mult. Ce, 14 ore pe zi sunt multe? Nu, i se trage de la comportamentul pe care-l are atunci cand doarme doar 13 ore. Irascibil, pus pe harta, antisocial, e in stare sa muste carnea de pe tine, sa te altoiasca cu batul de la haltera( avem si de-astea prin palat), ba chiar e capabil sa se spele pe cap atunci cand nu doarme suficient.

5. Al vostru drag narator. Personaj obiectiv( pe dracu’), observator, omniprezent, omniscient si omnipotent( ele, cel putin, asa spun).

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa… Dar stati, ca asta a fost doar introducerea! Ramaneti pe frecventa, ca de-abia de-aici incolo or sa inceapa lucrurile interesante…

Share

8 Comments

Filed under Pamfleturi

Despre concursuri si alte aiureli


Naiv cum sunt( ce sa ma mai ascund, Prost cum sunt), am crezut ca ”marii” blogari ai patriei, asa analfabeti cum sunt, precum si organizatorii de concursuri pentru blogari, asa neprofesionisti cum sunt, pot arata un minim de bun simt si decenta si pot macar sa nu-si bata joc in cel mai mare hal de niste oameni.

M-am inselat!

La ce ma refer? La concursul asta, care a fost un fiasco din capul locului si care s-a incheiat chiar mai penibil decat m-as fi asteptat vreodata. Dar sa fim civilizati, sa respiram, sa fim calmi si sa prezentam niste fapte concrete, irefutabile, care nu pot fi contestate nici macar de Blogatu, cel care inventeaza si modifica regulamente dupa bunul plac:

1. Procesul de votare al concursului a tinut exact cat au vrut muschii unor personaje din juriu( subliniez ”unele”)  si atat cat a fost necesar ca un anumit blogar sa intre in primii 30 si sa poata castiga un premiu. Concret, in data de 3o octombrie, ora 23.59, adica atunci cand ar fi trebuit sa se incheie perioada de votare( a doua oara chiar), numitul Dani se afla pe locul 31 in ierarhie, si deci nu avea dreptul sa intre in jurizare. A doua zi, in jurul orei 11, organizatorii au ”binevoit” sa inchida in sfarsit procesul de votare. Surpriza, cu numitul Dani pe una din primele 30 de pozitii( 24 sau 26, nu mai retin exact). Si mai surpriza la anuntarea clasamentului dupa jurizare de azi, cand Dani se afla pe locul 2 si astfel obtine unul din premiile importante ale concursului.

Las la o parte calitatea postarii inscrise in concurs de Dani( care, intre noi fie vorba, ar face invidios orice elev retardat de clasa a doua). Nu asta e ideea! Ideea e ca postarea lui Dani nu trebuia sa intre la jurizare… As cere excluderea lui din concurs, dar cum nu ma amagesc, crezand ca n-au existat niste interese la mijloc, imi vad de treaba mai departe si nu mai zic nimic in privinta asta.

2. Cifrele de la procesul de votare de catre public sunt cel putin indoielnice, la ele umblandu-se masiv. Bunaoara, cunosc numerosi oameni care nu au putut vota comentariul meu, desi de pe ip-ul lor nu se mai votase acel comentariu inainte. In schimb, celelalte comentarii puteau fi votate bine, mersi. Sa ma mai refer si la cifrele de-a dreptul obscene din dreptul unor participanti, de 3000 si ceva de voturi? Lasa, ca iar imi bat gura de pomana…

3. Locul trei in clasamentul juriului a fost acordat in bataie de joc. Bunaora, dintr-o grava eroare, se intamplase ca postarea mea sa ajunga la egalitate pe ultima pozitie a podiumului cu o alta postare de mare angajament si incrancenare intelectuala, cea a distinsului Marius Sescu. S-a rezolvat rapid si aceasta mica scapare si subsemnatul a fost aruncat rapid pe locul patru, printr-o scamatorie de departajare de care ar fi fost invidios pana si Houdini. Mai e nevoie sa mai spun ca domnu’ Marius Sescu se intretine extrem de amical cu marea majoritate a membrilor juriului, in timp ce eu, de-a lungul timpului, am facut fatala eroare de a spune ce cred cu adevarat despre un Chinez sau un Arhi…?

Acestea fiind spuse, vreau sa multumesc juriului impartial, profesionist si competent, precum si organizatorilor la fel de profesionisti si competenti pentru minunatul Mp3 Player pe care cica l-am castigat la concurs prin ocuparea locului patru si pe care il refuz, invitandu-i in acelasi timp si pe jurati, dar si pe organizatori sa faca ceva mai util cu el, ca de exemplu sa si-l infiga adanc, dar adanc de tot in partile anatomice umflate de saorme. De asemenea, fie ca ma credeti, fie ca nu ma credeti, as fi refuzat orice premiu as fi primit la acest concurs, tinand cont de cele spuse mai sus.

In alta ordine de idei, vreau sa multumesc tuturor celor care m-au votat, precum si celor care n-au putut sa ma voteze, dar au incercat. De asemenea, vreau sa-l felicit pe castigator, Baiatul cu pizza, cel care a fost intr-adevar si de departe cel mai bun din concursul asta, cu aceasta postare( astuia n-ati prea avut ce sa-i faceti, nu-i asa, distinsi jurati?).

Inchei prin a aduce la cunostinta cititorului neutru din nou postarea mea participanta la concurs, cu rugamintea ca aceasta sa fie apreciata obiectiv, in raport cu cele ale lui Dani si Marius Sescu catre care am dat link mai sus( in special in raport cu al lui Marius, pentru ca Dani, inca o data o spun, n-avea ce cauta la jurizare). Deci, dragilor si dragelor, ziceti si voi, sunt eu nebun si vad conspiratii unde nu sunt…?

Share

26 Comments

Filed under Multi prosti...

Holografii scosi din priza


1. Inainte de show.

-Ba, Holograf are concert acustic.
-Ba, esti nebun…? Foarte tare! E moca…?
Asa a inceput totu’, cand am aflat undeva saptamana trecuta de la un prieten ca una din trupele cu care am crescut (ce urat suna!) si pe care o ascult inca de pe vremea cand nu stiam ce inseamna nici jumatate din versurile lor, Holograf, va avea doua concerte acustice la Patria. Bineinteles ca, la aflarea raspunsului negativ al intrebarii de mai sus si la aflarea pretului evenimentului (70 sau 120 de lei), ma dezumflasem teribil. Lasa, ca-i mai prind pe la vreo susa la un mol cate-un sfert de ora, mi-am zis eu!

Numai ca altcineva (nu spui cine, persoana importanta) a reusit (nu intrebati cum) sa ne obtina un fel de invitatii (subliniez ”un fel de”) la cel de-al doilea spectacol, cel de marti seara. Intraram la Patria, mai mult pe sustache (invitatiile nu erau chiar scrise, erau mai mult pe sistemul ”noi suntem aia care o cunoastem pe aia”) si ne puseram pe asteptat.

8 fara ceva, mai e pana incepe. Ma uit prin jur, lume multa, multa si pestrita. Oameni de toate varstele (nu numai batrani, despre care ar crede carcotasii ca sunt publicul tinta Holograf), copii, adolescenti, roacheri, baieti cu pirsuri, fete cu fustite. Aripa mondena e bine reprezentata de Oana Roman, plasata strategic undeva in primele randuri, in timp ce aripa mai dura, (ex) guvernamentala e reprezentata si ea de fostu’ sef, Vladescu. Deh, de cand suntem someri, avem timp si de muzici.

2. Showul.

8 si 20 de minute batute fix. Intre timp, ne-am facut si cu locuri pe scaune, si cu niste tricoase rosii, simpatice. Misto la concert cand cunosti pe cine trebuie. Apar si ei pe scena, in aplauze generale. Se asaza cuminti pe scaune, Bitman si cu patru baieti ca brazii, cu chitarele de jur imprejurul lui, Edi Petrosel la tobe deasupra tuturor, Tino Furtuna la pian, Emil Soumah cu zdringhi-zdringhiurile lui obisnuite si dau drumul la treaba.

Fara explozii de sunet asa cum s-ar intampla de obicei, duios, linistit, placut auzului. Acustic, taticu, fara energie electrica si sunete artificiale. Instrumentele suna perfect, vocea lui Dan rasuna pana in ultimele randuri (va spun sigur, am stat in ultimul rand) si iti patrunde in inima si in maduva oaselor, totul e asa cum ar trebui sa fie muzica.

Dar stati putin. Dan, plus patru la chitara, plus unu’ la tobe, plus unu’ la pian, plus unu’ la percutie. Opt? Cum opt? Holografii nu sunt sapte? Hmm, parca e un nene la una din chitari care seamana, dar nu rasare. Goagalu’ pe mobil ne vine in ajutor si ne dam seama repede cine e. Marius Batu, folkist, colaborator al lui Ducu Bertzi, Florian Pittis, membru Poesis si Pasarea Colibri. Ehei, ca bine le mai zice domn Batu.

Taina. Stiu cine sunt. Primavara incepe cu tine. Dragostea mea. Melodie dupa melodie, Dan si ai sai trubaduri ne transporta dintr-o poveste in alta, dintr-un peisaj in altul, dintr-o lume in alta. Toate au insa in comun sunetele bine alese, instrumentele bine acordate si o voce care te face sa te intrebi daca nu cumva data nasterii din buletin e gresita grav.

Publicul, prea linistit parca, vibreaza cu fiecare sunet. Nu tot. Un rand mai in fata, un nene intre varste imi atrage atentia (vezi foto, in mijloc, cu mainile in cap). Si nu, nu din cauza don’soarei cu niste cativa ani mai tanara decat el care-l insoteste. Ci din cauza ca are un mod cel putin ciudat de a-si manifesta admiratia fata de ce se intampla pe scena. Casca, se scarpina in cap, isi pune mainile in cap, se framanta, se intoarce de pe o parte pe alta. Daca ar fi sa fac presupuneri dupa aparente (si nu sunt genul), as zice ca omu’ nici n-ar vrea sa fie aici si ar prefera sa fie acasa, la meci, cu berica langa el.

N-am iubit pe nimeni. Asa ne zice Danut, in timp ce patru domnisoare intra pe scena, cu trei viori si un contrabas. Publicul saluta sunetele care deja parasesc taramul unui concert rock si ne trimit cu gandul la Opera. Domnul X (asa o sa-i zicem de acum incolo) explodeaza, se ridica in picioare, se framanta timp de cateva secunde, dupa care se asaza la loc. Poate de entuziasm, imi zic eu.

Vine o zi… Cand se va termina odata naiba concertul, citesc pe buzele Domnului X, si impresia conform careia n-ar prea vrea sa fie aici incepe sa capete contur. N-am stiut… Ca o sa dureze atat concertul asta, ma astept sa zica Domnul X. Nu mai are putere nici macar pentru atat si se limiteaza sa se dea de cateva ori cu capul de scaunul din fata.

Intre timp, Mihai Coman confisca microfonul si ne demonstreaza ca l-ar putea concura pe Danut la voce daca ar avea sarmul lui, in timp ce Batu ne vrajeste definitiv cu o mostra de folk autentic. Domnul X priveste in gol.

Si baietii plang… Iar Domnul X isi musca buzele inca o data, intrebandu-se ce Dumnezeu cauta el, un barbat adevarat, macho caliente, in muierismele astea. Vreau o minune. Si se intampla! Publicul se ridica in picioare in sfarsit si vibreaza ca la un concert adevarat, si nu ca la teatru ca pana acum! Domnul X ramane jos, obosit de deja cea mai lunga ora si jumatate din viata…

Ochii tai. Ti-am dat un inel. Si, si, si… E gata! Holografii isi iau la revedere, iar Domnul X sare din scaun, sarbatorind parca o calificare a Stelei (nu stiu de ce, dar imi pare stelist). Dar nuuuuuuuu! Publicul vrea mai mult, nu e pregatit sa plece acasa, iar Holografii se intorc pe scena pentru o ultima melodie. Care se termina si ea, in ropote de aplauze, urale frenetice din sute de piepturi si un ”In sfarsit, ba!” dintr-un singur piept izolat…

3. Dupa spectacol.

Se goleste sala, lumea se buluceste la intrare, care sa prinda metrou’, care sa ajunga mai repede in parcare. Si eu ma intreb, asa cum ma intreb de fiecare data cand se incheie ceva care m-a facut sa ma bucur. Cu ce raman dupa?

Raman cu rusinea si regretul de a nu fi platit pentru un spectacol care merita mai mult respect din partea mea, raman cu aprecierea si cinstea pe care le-o port si le-am purtat-o de atatia ani unor artisti care ar fi in stare cu o chitara si un pian sa umple doua Sali ale Palatului. Si mai raman cu parerea ca unii oameni, chiar daca platesc un bilet si ar avea tot dreptul legal sa se afle intr-o sala de spectacol, ar face mai bine tuturor daca ar sta acasa cu punga de seminte in brate si cu sticla de doi litri juma de bere langa telecomanda.

P.S.: Articol publicat mai intai si mai intai pe Renne ( tot de mine).

P.P.S.: Da, stiu, sunt un penibil ca republic articole publicate in alta parte, dar am fost si eu o data in viata haios( zic eu) si voiam sa vada si uamenii de-mi citeste blogu’. Si in plus n-am timp sa mai nascocesc cestiuni noi, cand sunt atacat din toate partile.

Share

1 Comment

Filed under Prost mai sunt...