Category Archives: Arte

Cinem-a pus, episodul 3D. Spargatorul de nuci.


Titlu: The Nutcracker in 3D. Astept cu nerabdare Lacul lebedelor in 3D si Traviata in IMAX…

Distributie: Una mica si simpatica, sora cu alta mica si simpatica, dar care intre timp a devenit mare, urata si antipatica; un John Turturro care nu credeam ca poate sa ajunga mai rau decat sa joace rolul negativ intr-o comedie cu Adam Sandler, dar in mod clar m-am inselat;multi anonimi care au luat la actorie dintr-a saptea incercare la Scoala Superioara de Film din Siberia.

Nota: 1/10 (un punct strict pentru aia mica si simpaticuta din rolul principal si nimic, dar nimic, dar NIMIC din oficiu!!!)

Sfat: NU! Deci nu! Deci orice, da’ filmul asta nu! Dati pe Trinitas, dati pe Oteveu, dati pe Trinitas si pe Oteveu in acelasi timp, dar NU va duceti la cinema sa vedeti filmul asta!

Sa spui ca filmul asta e o bataie de joc la adresa lui Ceaikovski e prea putin, sa spui ca e un jaf ordinar chiar si pentru mine care am fost pe moca la film e insuficient, sa spui ca e o insulta adusa inteligentei oricarui copil cu sindromul Down nu e de ajuns…

Continuarea pe Renne.ro

Share

Leave a comment

Filed under Arte

Conu Caranfil fata cu studentimea


‘’Un film vesel despre oameni tristi care viseaza fara a indrazni sa spere.’’ Asa isi caracterizeaza celebrul regizor roman Nae Caranfil filmul de debut, E pericoloso sporgersi. Un film aclamat de critici, selectionat la Cannes, in categoria Quinzaine des Realisateurs, castigator la Festivalul de la Bratislava.

Cea mai grea proba pentru un film realizat in 1993, despre lumea dinainte de 1990 n-a fost trecuta insa nici la Cannes si nici la Bratislava la inceputul anilor ’90. A fost trecuta luni 8 noiembrie, la Noul Cinematograf al Regizorului Roman, in fata a puhoi de studenti ai anului 2010.

Studenti cu plete, rasi in cap, cu ipoduri, cercei in urechi, in nas, cu heavy-metal in casti si al caror standard de umor in cinematografie se regaseste in seriile ‘’ American Pie’’ sau ‘’Scary Movie’’. Studenti care au navalit insa poate neasteptat la proiectia unui film despre care foarte putini din ei stiau macar titlul intreg si corect, facand o sala de cinema destul de generoasa, neincapatoare.

In fata lor, a celor care nici nu se nascusera atunci cand se concepea ideea filmului, s-a afisat Conu Caranfil, timid, jenat parca de atentia acordata si de multele sute de perechi de ochi atintite asupra lui. Conu Caranfil n-a avut multe de spus inainte de proiectie, cu toate ca el era invitatul de onoare, in jurul lui se invartea totul. Stia el ceva si a preferat sa lase pelicula sa vorbeasca pentru el.

Incepe si filmul. Cu un sonor gatuit, chinuit de trecerea anilor si de un proiector de pe vremea studentimii lu’ Conu Caranfil, cu o imagine si ea parca prafuita si ‘’demodata’’, nu ar parea chiar tipul de film care sa atraga atentia hipsterilor, punkerilor si clubberilor din sala. Gen. Si totusi, e ceva. Ceva cu filmul asta al carui titlu inca nu l-a deslusit nimeni si al carui subiect inca nu-l ghiceste aproape nimeni.

Ei, si acel ‘’je ne sais quoi’’ din primele cadre de ‘’E pericoloso sporgersi’’ se metamorfozeaza rapid intr-un ‘’know how’’ care cucereste pe toata lumea instant. Rasete, hohote, izbucniri de-a dreptul explozive de ras. Si ropote de aplauze dupa ropote de aplauze.

100 de minute de umor destept, umor subtil, umor cu tenta, umor pe alocuri nesarat, umor, umor si iar umor. O distributie absolut fascinanta, cu fete mai cunoscute, care din reclame la dero, care de pe la teatru( mai erau si oameni in sala obisnuiti si cu asa ceva), care de pe la tv, dar si cu fete mai putin cunoscute, care au pierdut in lupta cu timpul, intrand in anonimat.

Dintre fetele necunoscute se detaseaza tanara domnisoara din rolul principal, care, desi nu da gata spectatorul printr-un talent pur, printr-o forta nesecata sau printr-o naturalete desavarsita, atrage prin altceva. Prin povestea nestiuta din spatele scenei. E de ajuns sa ne uitam pe generic si o sa observam ceva destul de interesant. Nathalie Bonnifay o cheama pe domnisoara si, daca asta nu e indeajuns de interesant, poate faptul ca Nathalie nu stia o boaba de romana inainte de realizarea filmului si ca a turnat replicile ‘’ pe de rost’’ ar putea sa atraga atentia.

Ei, dar daca sunteti pretentiosi si greu de impresionat si asta nu va atrage atentia, poate v-o atrage Marius (doar) Florea pe vremea aceea si care, in urma rolului cel putin memorabil din acest film, a devenit cunoscut unei tari intregi ca Vizante. Iar daca nici asa nu va lasati impresionati, pai atunci atentie la glume putin si numarati-le repede pe-alea demodate, pe-alea fara umor, pe-alea nelalocul lor, pe-alea invechite, pe-alea naspa. Cum e, va da cu virgula? Pai va da, ca nu exista nimic de genul asta…

Si vine si finalul. Dupa 100 de minute de hohote de ras sanatoase si de ropote peste ropote de aplauze vine si finalul care stoarce o lacrima in coltul ochilor domnisoarelor. Si nimeni nu mai sta asezat pe scaun. Si nu, nu pentru ca trebuie sa se grabeasca sa prinda metroul, ci pentru ca nenea Caranfil, timidul, retrasul nene Caranfil merita o plecaciune si din partea noii generatii.

Sa ne traiesti, coane Caranfile, pare sa spuna o multime entuziasmata de pustani, si sa ne mai faci sa radem inca o mie de ani!

* Articolul fusese scris initial pentru o noua ”proba de angajare”( asta ca sa-mi scuzati exprimarile putin mai pretentioase decat de obicei). Avand in vedere ca au trecut ceva zile si n-am auzit nimic de la posibilii ”angajatori” si tinand cont de antecedente, am hotarat sa postez asta aici ca sa nu mai am parte de surprize…

Share

2 Comments

Filed under Arte

Cinem-a pus, episodul 2. Due Date.


Titlu: Due date. Sorocul, l-au tradus astia. Eu i-as fi zis un fel de Deadline. Sau ziua in care se duce dracu’ totu’, mai pe intelesul norodului.

Distributie: Un Robert Downey jr. mai putin Robert Downey jr. decat in Chaplin sau in Sherlock Holmes, dar suficient de Robert Downey jr. incat sa te faca sa razi; ala cu barba din Hangover, al carui nume nu-l poate pronunta nici mama, dar a carei fata o s-o retii si dupa moarte; Jamie Foxx si Juliette Lewis, in roluri atat de mici incat mai ca-ti vine sa le arzi doua palme si sa le reamintesti ca au fost si nominalizati la Oscar pe vremuri.

Nota: 8/10 (lasand la o parte cateva glume pornografice, filmul te face sa razi de sa uiti ca au crescut taxele pe drepturi de autor).

Sfat: Daca langa capacul de veceu ai Nietzsche si Kant iar in timpul liber iti place sa mixezi Mozart cu Beethoven, nu te uita! In caz contrar (adica daca esti sanatos la creierii capului), uita-te la cinema, ia-l de pe torrente, cere-l la prieteni, fura-l de pe unde apuci, numai fa cumva si vezi-l!

Stiti filmele alea la care te duci la cinematograf, te asezi in scaun, iti fixezi mana in barbie, dupa care stai incruntat doua ore, concentrat pe fiecare cadru, incapabil sa schimbi o replica cu cea de langa tine cu care ai venit la film iar dupa ce s-a terminat te uiti ca bou’ in ecran si fie iti dai seama ca nu citesti destul si nu esti destul de cult in cap ca sa pricepi niste metafore, fie iar si-au batut joc de tine niste baieti destepti care s-au dat filozofi…? Ei bine, Due Date nu e sub nicio forma genul ala de film.

Due Date e genul de film la care se duce si baiatu’ cu ”vreau sa-mi fac o prietena, da’ nu gasesc”, si Liiceanu si Plesu si Banel Nicolita si se “pipi” pe ei de ras. E filmul al carui scenariu pare facut de un geniu si de un cretin, de un scriitor si de un blogar, de un artist si de un pusti de liceu plin de cosuri pe fata si care are la bookmarkuri pornhub si redtube. E filmul pentru toti. Pentru el si pentru ea, pentru copii si pentru parinti. Filmul la care poti sa mergi cu gasca, dar poti sa mergi s-o vrajesti si p-aia pe care ai agatat-o pe Feisbuc.

Ce mi-a placut:

a. Umor de toate genurile, natiile si speciile. Umor de situatie, umor de limbaj, umor de caracter, umor de nume, umor de masturbare, umor de barba lu’ Galifianakis, umor de explozii si accidente.

b. Montaj, imagine si coloana sonora neobisnuit de bine puse la punct pentru o comedie.

c. Un comic innascut, care te poate face sa razi si cand se leaga la sireturi (ala cu barba, nu Downey jr.)

d. Actiune densa, care te tine in scaun si te face sa te uiti la ceas, nevenindu-ti sa crezi ca a trecut doar o ora de cand a inceput.

e. Aparitii surpriza in finalul filmului a unor personaje dintr-un cunoscut serial de comedie (nu va dau mai multe indicii, nu vreau sa va stric surpriza, nu va spun decat ca unu’ e fiul lui Martin Sheen, celalalt seamana cu Matthew Broderick, iar serialul se cheama tradus ” Doi barbati si jumatate”. Atat si nimic mai mult!)

Ce nu mi-a placut:

a. Cateva scene presarate cu umor de comedii pentru adolescenti. Sa ne intelegem, Galifianakis e in peisaj, chiar daca are 41 de ani, dar parca sa-l pui pe Downey Jr. sa faca glume demne de American Pie 73 e cam mult…

b. Exagerari multe si exagerat de exagerate. Explozii si accidente din care n-ar fi supravietuit nici Brus Uilis, mult prea multa rabdare la personajul lui Downey jr. (doar un pumn in gura lui Galifianakis, cu fata aia care cere bataie…?)

c. …

d. …

La c. si la d. voiam eu sa ma dau mare critic de arta fandosit si pretentios si sa zic cum nu apreciez eu umorul asta nefondat pe referiri livresti, metafore, eufemisme si epicureisme, da’ nu mi-a iesit! Le-am lasat totusi acolo, ca poate mai consult un dictionar mai incolo, iese ceva si vin si updatez… Sssh, nu mai spuneti la nimeni!

* Articol publicat mai intai pe Renne.

Share

1 Comment

Filed under Arte

Frumos, de weekend


Dupa o lunga perioada de incrancenari, furii, nervi si draci( care nici macar nu s-a terminat), e vremea sa ne mai si relaxam, sa respiram adanc, sa ascultam ceva frumos si sa radem putin. Cu noul videoclip Taxi, pentru care n-am decat un cuvant. Ge-ni-al!!!

* Sper ca ati fost atenti la aparitia de pe la minutul 2:07, da…? Atat personajul, cat si versul, cat si expresia faciala… Doamne, nu ma pot opri din ras! Ceva mai tare de atat…

P.S. : Te iubesc! ( se stie ea…)

Share

4 Comments

Filed under Arte

Cinem-a pus. Episodul 1. Machete.


Titlu: Machete( un fel de cutito-sabie, buna de iesit cu ea noaptea prin Ferentari, la sight seeing)

Distributie: Ala negru de taia la greu; niste bunaciuni; o ex-bunaciune naspa( Lindsei Lohan); un bed gai mai gras decat Piedone( primaru’, nu actoru’); unu’ de seamana cu DeNiro, dar n-are cum sa fie DeNiro, ca joaca prea prost; multi expirati.

Nota: 5/10( sa nu mai ramaie repetent si anul asta Rodriguez)

Sfat: De urmarit pe buda dupa ce ati baut un kil de must( eu asa am facut si, chiar daca n-a facut filmul mai vizionabil, macar a mascat zgomotele)

V-ati intrebat vreodata cum e sa fii luzar o viata intreaga, toti sa te arda, in toate filmele sa mori inainte sa se incalte protagonistul, toate bunaciunile sa fuga de tine ca de Botezatu si, cand sa iesi la pensie, sa vina unu’ si sa-ti dea un rol principal, in care tu ii arzi pe toti, toate femeile moare dupe tine si toti interlopii te cauta, dar nu te prinde? Asta cred ca s-a intrebat si Danny Trejo( adica Machete) pana a venit Bobi Rodriguez si i-a pus scenariu’ de la filmul asta in fata.

Acu de unde sa stie Trejo ca ce i-a pus Rodriguez in fata intr-un dosar avea de fapt doua file A4 de scenariu si restu’ erau desene cu femei dezbracate si masini bengoase…? Omu’ a asteptat o cariera intreaga ceva, i s-a dat o chestie care semana macar cu ce astepta el si n-a mai pus intrebari… Cum nicio intrebare despre intriga filmului n-o sa va puneti nici daca vedeti filmul asta de la minutu’ saptispe incolo, nici de la minutu’ cinzesase incolo. Bine, ca daca chiar ati fost atat de dobitoci incat sa va uitati de la minutu’ treijidoi incolo, ati ratat-o pe Alba dezbracata in dus, fraierilor!

Ce mi-a placut:

  • bunaciuni
  • imagine si montaj bine facute
  • dialoguri si replici atat de tampite incat deveneau haioase
  • scena cu telefon mobil bengoasa la inceputu’ filmului( prietenii stiu despre ce vorbesc)
  • efecte speciale realistice( chiar l-au facut pe Seagal sa arate ca si cum inca ar fi viu)
  • politisti si bodigarzi atat de cretini incat poti sa juri ca Rodriguez i-a luat de la Buftea de la castingu’ pentru Dansez pentru tine

Ce nu mi-a placut:

  • bunaciuni prea imbracate
  • prea multi expirati pe metru patrat, incat te asteptai ca din clipa in clipa sa apara si Sergiu Nicolaescu si sa-i zica lu’ Machete:”Un fleac, i-am ciuruit!”
  • final jenant, de desen animat pentru prescolari , cu Steven Seagal in rol de Bugs Bunny si ala de semana cu DeNiro in rol de Elmer Fudd
  • metafore prea complexe( aia cu ou’ am incercat s-o descifrez o ora pe veceu, am cautat in Eliade, am cautat in Plesu, Liiceanu, nimic, tot n-am inteles-o)
  • ca mai avea un pic Rodriguez si punea si un japonez in rol de hispanic( inteleg Alba care mai seamana a corcitura de mexicanca, dar Seagal, frate, de unde si pana unde e ala mexican?)

Si ca sa-i vin putin in ajutor lu’ nenea regizoru’ pentru viitoarele proiecte, o sa-i arat mai jos cam cum trebe sa arate un mexican adevarat. Sa nu se mai creeze confuzii:

Share

7 Comments

Filed under Arte

Top 10 muzica de Prost- iunie, iulie, august


Una din rubricile care au fost gazduite inca de la inceputul lumii pe blogul asta a fost ”Topul muzica de Prost”. Top care in ultimele doua luni n-a mai fost prezent din motive… care nu mai conteaza. Acum a revenit si e mai puternic ca niciodata:

1.

Doamne, Dumnezeule, era sa fac infarct cand am auzit bucata in romana! Voi stiati, ma manca-v-as, ca baietii astia exceptionali sunt romani…?

2.

3.

4.

Asta e din patriotism local…

5.

6.

7.

Deci asta, da? Nu aia de prin toate cluburile de trei lei…

8.

9.

10.

8 Comments

Filed under Arte

Da cu subsemnatu’, neamule!


Acum ceva vreme mi-a fost adus la cunostinta un link care trimitea spre o petitie online, petitie indreptata spre salvarea Teatrului ”Toma Caragiu” din Ploiesti. Linkul e asta: http://www.petitieonline.ro/petitie/salveaza_teatrul_toma_caragiu_din_ploiesti-p20866051.html si il dau de acum ca sa fiu sigur ca nu inchideti fereastra fara sa-l vedeti… Dupa putina vreme mi-a fost adus la cunostinta iar, si apoi inca o data si inca o data… Mesaj pentru Oana… Sau Jelly, ca sa vorbim in coduri… Un mass e suficient, am inteles ideea!!!

Si ca sa-mi fac si datoria de bloagar si sa incerc sa-i conving si pe cei pe care in mod normal i-ar durea in cot de o initiativa de genul asta, va dau si cateva motive sa dati cu subsemnatul:

1. Ca sa aratati ca pentru voi ”teatru” inseamna mai mult decat ceea ce face un fost sot de cantareata sinucigasa pe la stirile ProTeve.

2. Ca sa demonstrati ca nu intelegeti prin ”cultura” doar o emisiune de o ora pe saptamana a unui nene pedofil la ora la care nici tanti Leana de la Brusturenii de vale n-are televizorul deschis.

3. Pentru ca din conducerea Teatrului ”Toma Caragiu” au facut parte oameni ca Nicolae Kiritescu, Emil Mandric, Marcel Anghelescu, Harry Eliad sau Toma Caragiu si, desi nu prea aveti mare habar cine-s astia inainte sa rascoliti bine goagalu’, va dati seama ca au fost oameni care merita putin respect si putina apreciere chiar si dupa moarte.

4. Pentru ca va dati seama ca o institutie de cultura cu o traditie de peste 60 de ani n-ar trebui batjocorita doar ”pentru a reduce din cheltuielile statului”.

5. Pentru ca in jur de 175 de persoane isi vor pierde locul de munca.

6. Pentru ca, desi putine lucruri au fost schimbate prin intermediul unei petitii, si chiar si mai putine prin intermediul uneia initiate online, putem sa aratam ca suntem mai multi decat se asteapta ei( stiu ei la cine ma refer) si ca putem sa facem o diferenta daca ne flexam putin muschii.

7. Pentru ca nu dureaza decat cateva zeci de secunde sau hai cateva minute daca ai internet de la Orange ca mine…

8. Pentru ca si daca nu esti din Ploiesti, si daca n-ai auzit niciodata de teatrul asta, si daca n-ai pus niciodata piciorul in el sau in preajma lui, iti dai seama ca o institutie de cultura n-ar trebui inchisa nici daca ne-ar bombarda martienii…

9. Pentru ca si daca n-ai calcat in viata ta intr-un teatru si esti un cocalar slinos care nu concepe sa-si deplaseze suncile decat pana la colt ca sa mai ia un bidon de bere si o punga de seminte, te gandesti ca poate copiii tai sau copiii copiilor tai vor invata sa citeasca si carti si vor descoperi ca exista mai multe pe net decat pornacheuri si click.ro.

Hai luati de semnati http://www.petitieonline.ro/petitie/salveaza_teatrul_toma_caragiu_din_ploiesti-p20866051.html ca iar m-am enervat!

4 Comments

Filed under Arte