Category Archives: Arte

Se poate si asa…


Intr-o era in care leptopul, mixerul si sintetizatoarele au ajuns mai importante decat chitara si pianul, in care versurile care spun ceva sunt sublime, dar lipsesc cu desavarsire si in care la o editie a unei selectii nationale de Eurovision nu se regaseste nicio melodie cantata in limba natala, mai apar din cand in cand niste nebuni care inteleg lucrurile putin altfel.

Inteleg ca muzica trebuie in primul rand sa sune natural si firesc, sa te inveseleasca si sa iti transmita o senzatie de bine. Mai inteleg si ca, desi in felul asta rateaza orice sansa de a ajunge pe piscurile topurilor Billboard, poti sa te exprimi si prin versuri in limba romana. Si mai inteleg pe deasupra ca versurile nu trebuie sa fie nici prea complicate, nici prea filozofice, nici fortate in niciun fel. Trebuie doar sa exprime ceva si sa transmita o stare ascultatorului.

Bine, bine, carcotasii vor gasi multe de comentat, iar unele chiar sunt adevarate. Se poate spune ca o trupa care facea rock pe vremuri s-a inmuiat intr-un mare hal. Se mai poate spune si ca linia melodica e una extrem de comerciala. Sau ca piesa pe de-a intregul e cam scurta si simpluta spre tampitica.

Cu toate astea, eu vreau sa salut revenirea unei trupe extrem de profesioniste de la noi, cu o piesa care iti merge la suflet si care te indeamna sa te ridici din pat, sa-ti iei traista in bat si sa pleci de nebun spre mare. Voltaaaaaaaaaaj:

1 Comment

Filed under Arte

Vreau la balci


Nu, n-am dat in mintea copiilor si nici nu m-a apucat dorul de clovnerii si targovetarii. Pentru ca nu vreau la orice balci, vreau la ceea ce se cheama ”Iarmaroc Fest”( iarmaroc=balci, v-ati prins?). Dar cum mi-am aruncat toate rezervele monetare posibile si imposibile intr-un weekend in care am stat vreo patru ore pe acasa, nu-mi permit sa cumpar bilete si cersesc invitatii. Bine, elegant ar fi sa spun ca particip la un concurs cu premii care consta in invitatii la Iarmaroc. Dar de ce sa ma ascund dupa cuvinte cand pot sa fiu sincer si sa recunosc ca cer pomana?

Buuun, acum cica conditiile de intrare in concurs ar fi sa ma apuc eu aici sa povestesc de ce imi doresc sa merg la Iarmaroc. Dar cum nu vreau sa plictisesc( si sa fiu sincer, uneori adorm si eu cand ma citesc), mai bine va dau niste motive muzicale pe sistemul ”Sa dam Cezarului ce e al Cezarului”. Practic, cum mama ma-sii sa nu vrei sa vezi si sa asculti live asa ceva?

Asadar si prin urmare cred ca ati prins ideea. E vorba de un mare festival de 3 zile si 2 nopti care cuprinde practic muzica pe toate gusturile si pentru toate sufletelele. Pentru informatii mai detaliate si pentru lineup-ul complet al evenimentului( care intre noi fie vorba e de proportii gigantice) vizitati siteul oficial.

<object width=”125″ height=”125″>
<param name=”movie” value=”http://toateblogurile.ro/parteneriate/iarmaroc/125×125.swf”&gt;
<embed src=”http://toateblogurile.ro/parteneriate/iarmaroc/125×125.swf&#8221; width=”125″ height=”125″>
</embed></object>

Update: M-am chinuit cateva zeci de minute bune sa pun codul de mai sus in asa fel incat sa apara bannerul care ar trebui sa apara. N-am reusit, rezultatul fiind vizibil si mai mult decat rusinos. Tehnologia ma invinge inca o data si mai bifez un concurs la care nici macar n-am sansa sa particip. Acestea fiind spuse, distractie la maxim celor care veti ajunge pe acolo si sa beti o berica si pentru mine!

5 Comments

Filed under Arte

Fuse, fuse si se duse


Si veni si 16 mai-ul, cu tot cu Eisidisiu’ si asa cum veni se si duse. Intrebarea dupa un eveniment atat de mediatizat si atat de asteptat( de mine de vreo 10 ani batuti pe muchie) e ”Ce am invatat de aici si ce ramane in urma?”. Pai sa contabilizam. Noi, dupa concertul AC/DC din 16 mai de la Bucuresti, am invatat urmatoarele:

1. Ca pe langa muzica, un show rock impecabil trebuie sa contina si un sunet demential, si o organizare impecabila si un profesionalism desavarsit din partea artistilor. Astfel, fiecare fascicul de lumina, fiecare centimetru de scena, fiecare bass, fiecare watt putere, fiecare secunda de muzica sau de pauza au fost utilizate exact asa cum trebuia atunci cand trebuia pentru a crea un spectacol atat de original, dar in acelasi timp atat de simplu si clasic incat orice intepat care n-avea treaba cu fenomenul rock sa se ridice in picioare si sa aplaude.

2. Ca, desi ai zeci de ani in spate de spectacole, multe, foarte multe milioane de discuri vandute si o faima si o celebritate care ti-ar permite sa mai faci lucrurile si la ”ce-o iesi”, trebuie sa arati in fiecare moment petrecut pe scena un respect fata de meserie, dar si fata de public si practic fata de cei care iti asigura painea. Nicio miscare de relaxare, niciun acord gresit, nimic pe langa muzica, nimic in afara ritmului. Totul la potential si la capacitate maxima timp de 120 de minute fix.

3. Ca daca ai 55 de ani, dintre care multi petrecuti intr-o lume condimentata cu multe ”tentatii” menite sa te sece de energie si sa te trimita aproape de lumea celor drepti, nu inseamna neaparat ca nu poti sa ai o energie si o pofta de viata de care ar fi invidios pana si Haile Gebreselassie( care nu stiti cine e asta, puneti repede mana pe Goagal!).

4. Ca Dumnezeu e nedrept atunci cand ne trimite printre noi un geniu si un om cu un har atat de dezvoltat ca Angus Young, dar il face muritor.

5. Ca un spectacol pe care unii il stiau pe de rost si care aduce momente oarecum previzibile poate avea o savoare delicioasa atunci cand e trait pe viu de la cateva zeci sau sute de metri. Era cineva in Piata Constitutiei care nu stia ca va fi o locomotiva imensa pe scena? Sau ca inainte de Hells Bells va fi tras clopotul urias de catre Brian Johnson? Sau era cineva care nu putea sa prevada ca la finele spectacolului de striptease al lui Angus acesta ne va arata niste chiloti cu AC/DC imprimat pe ei? Probabil ca nu. Si cu toate acestea toate cele trei momente, plus aparitia femeii gonflabile uriase pe locomotiva sau rafalele de tun trase spre final au fost simtite exact asa cum trebuiau, ca momente care au marcat si marcheaza istoria muzicii si a entertainmentului.

6. Ca mai exista o speranta pentru publicul consumator de muzica de la noi din moment ce s-au gasit vreo 60 de mii de oameni( din numaratoarea mea ochiometrica) care sa plateasca minim cate un milion jumate sa-i vada pe old-timeri in actiune. Iar cand iti dai seama ca erau vreo cateva mii bune care venisera de la Cluj, Craiova, Timisoara, Targu Mures si Dumnezeu mai stie de pe unde special pentru seara asta, riscand chiar sa doarma prin gara sau sa nu doarma deloc, iti dai seama ca poate in definitiv si la urma urmei nu suntem chiar un popor de Gutisti si Salamisti.

7. Ca poti sa ai o voce ragusita, gajaita, obosita de la natura si totusi sa duci 20 de piese de la un capat la altul la un nivel foarte inalt din punctul de vedere al interpretarii, tinand in permanenta 60 de mii de oameni in priza.

8. Ca poti sa ramai fara voce, fara auz, fara simtamant in picioare si secat de orice urma de energie si vitalitate si totusi sa sari si sa sari si sa sari timp de 120 de minute fara oprire si fara sa te intereseze nimic altceva decat MUZICA.

9. Ca e mare pacat ca Irisii s-au nascut in Romania, acestia dand inca o data o demonstratie de muzica impecabila, interpretata curat si fara greseala in deschidere, lasandu-ne cu un gust amar atunci cand au parasit scena dupa doar vreo 45 de minute.

10. Ca doar daca esti trupa din America cu albume scoase nu inseamna ca ai habar de ritm si de muzicalitate, prima trupa de deschidere, Down demonstrand asta cu brio intr-un show de vreo 45 de minute in care n-au iesit in evidenta decat printr-o galagie fara noima in care nu se putea gasi un cap, o coada sau un rost.

11. Ca pe oficialitati le doare in cot de confortul a 60 de mii de oameni, acestia nebinevoind sa mai lase macar o ora in plus in circulatie mijloacele de transport in comun, inchizand usile de la metrouri in nasul roacherilor la unspe trecute fix. Pai ce mod mai frumos de a incheia o zi in care ai stat opt ore in picioare decat sa bati Bucurestiul in lung si in lat noaptea pe jos? Pana la urma urmei, nu va convine, mutati-va dracu’ in Unirii toti si ciocu’ mic!

12. Ca sa inchei intr-un mod nostalgic… Am invatat ca e mare pacat ca nu poti sa traiesti un acelasi moment over and over and over si sa mori in clipa in care simti ca nu mai poti sa-l traiesti, ca e prea mult, ca e prea bine, ca e prea frumos. AC/DC, I salute you!

5 Comments

Filed under Arte

Let there be rock


Dupa o dupa-amiaza, o seara si o noapte pline de peripetii( printre care contacte cu politie si jandarmi si aproape zanganit de catuse), dar si de ploaie si cultura( o sa revin cu amanunte), a venit si ziua cea mareeeeeee! Plec la concert, fratilor. Nebarbierit, nedormit si nef… neconsolat imi iau traista in bat( saracacioasa, ca nu ma lasa astia nici cu umbrele la mine) si plec spre locul faptei, Piata Constitutiei. Unde, printre stropi de ploaie si bubuit de boxe, sper sa am sansa macar sa respir acelasi aer cu de-alde Malcolm si Angus Young( nu de alta, dar la ce loc am de vazut n-o sa vad mare lucru). Let there be rock si atat! Ca ma grabesc! A, si inca ceva… O sa fiu singur pe acolo( ce sa-i faci daca am numai prieteni cocalari si frecventatori de Twice?) asa ca fetelor, agatati-ma cu tupeu si baietilor, va las sa-mi faceti cinste cu o bere!

2 Comments

Filed under Arte

Regii nu cedeaza tronul


Scurt si la obiect. Ceea ce astept de ani si ani de zile s-a intamplat in sfarsit… Cei trei pionieri ai muzicii rap romanesti s-au intors cu versuri, cu mesaj, cu manifest, cu ritm, cu inovatie si cu un refren( sau jumatate de refren) demential! Bine, daca as fi carcotas le-as reprosa titlul, care e mai mult decat prost ales pentru o piesa desteapta, desteapta de tot. Sunt insa atat de hipnotizat de combinatia de Mafia si Vali Sterian incat nu mai zic decat respect, B.U.G. Mafia, si sper sa va tina cat mai mult! Puiule, Viermilor, sta-v-ar in gat manelele cu mesaj, producatorii prefabricati, videoclipurile porno si ficiuringurile cu dansatori! Luati un pix, notati si nu mai iesiti din studiouri pana n-ati aflat exact cine a fost Vali Sterian si v-ati debarasat de Mogi si Hori!

1 Comment

Filed under Arte

Top 10 muzica de Prost- mai


Ca tot n-am inspiratie mare si chef nici atat sa scriu cine stie ce pamfleturi pe care oricum nu se oboseste multa lume sa le citeasca da capo al fine si ca tot v-am poluat fonic in stil mare la ultima postare, dam drumul mai devreme in luna decat de obicei la Topul muzica de Prost. Asadar, muzica lunii, nedifuzata, nebagata in seama si neremixata de trubaduri de la Barbulesti:

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

7 Comments

Filed under Arte

AMR 30


Pe sistemul ”numar zilele, numar noptile cat mai am sa astept” se apropie evenimentul muzical al anului pentru mine si zic eu si pentru Romania. Recitalul Ac/Dc, pana la care a mai ramas fix o luna. Recital la care, prin bunavointa unui binefacator( nu spun cine, persoana importanta), o sa am si eu onoarea sa particip( asta ca sa ma dau si eu putin cocos).

Si cum n-am chef si nici nu ma pricep sa cant ode si imnuri de preamarire la adresa ”taticilor rockului’, plus ca pentru asta si pentru orice alte informatii despre australieni puteti sa va duceti linistiti pe aici, m-am gandit ca ar fi mai intelept si mai corect sa-i las chiar pe ei sa vorbeasca asa cum stiu cel mai bine sa o faca, prin muzica, pe scena, live:

Stiu ca acum o sa-mi iau injuraturi maxime de la roacherii de pe receptie( daca e careva pe receptie) pentru ca mi-am permis sa aleg doar 10 piese Ac/Dc, dar stati linistiti! Ca mai e pana pe 16 mai… O sa va tot terorizez cu mosuletii astia crizati…

6 Comments

Filed under Arte

Leapsa cu cultura


Am luat-o razna…Complet si iremediabil! Am fost contaminat cu ”boala lepsei”. Pe cat am zis eu ca n-o sa ma las cuprins de febra asta care a pus stapanire pe intreaga blogarime, ma gasesc acum in situatia de a raspunde la o a doua leapsa in interval de vreo saptamana si ceva… A nu se intelege ca de acum incolo o sa raspund la toate tampeniile de gen ”mancarea preferata” sau ”ce preferi, boxeri sau chiloti?”… Pur si simplu leapsa de fata, primita de la Daniela Alexandrescu mi-a facut atat de tare cu ochiul incat n-am putut rezista… Sa purcedem asadar:

1. Citatul tau preferat dintr-o poezie scrisa de Eminescu:

Mai am un singur dor:
În liniştea serii
Să mă lăsaţi să mor
La marginea mării;

Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin.

2. Care sunt poetii tai preferati de nationalitate romana:

Tudor Arghezi

Lucian Blaga

Nichita Stanescu

3. Care sunt poetii tai preferati, straini:

Edgar Allan Poe

Charles Baudelaire

John Keats

4. Poetii contemporani preferati:

…( astept sugestii)

5. Scriitorii preferati:

John Grisham

F. Scott Fitzgerald

Victor Hugo

Mircea Eliade

Ioan Chirila

Ion Luca Caragiale

6. Scriitorii contemporani preferati:

Radu Paraschivescu

Andrei Plesu

Radu Pavel Gheo

Radu Cosasu

Ioan Grosan

7. Ultima piesa de teatru vazuta:

”Comedia norilor”

8. Ultimul spectacol de opereta vazut:

9. Cartile preferate:

John Grisham, A time to kill

F. Scott Fitzgerald, Marele Gatsby

10. Cu ce scriitori, daca unii dintre ei ar trai si azi, ti-ai dori sa fii prieten:

Cu Radu Paraschivescu si Andrei Plesu… Par cei mai naturali si cei mai pe cinste oameni dintre cei pe care i-am pomenit mai sus…

11. Ce carte scrisa deja ti-ar fi placut sa fie scrisa de tine si de ce:

Codul lui DaVinci…ca sa ma umplu de bani si sa ma injure toata lumea.

Acestea fiind spuse, ii provoc si pe urmatorii sa raspunda( sper sa nu numesc pe cineva care a participat deja la leapsa):

Adrian Popa

Ana Ayana

AnnyA

Blogu’ lu’ mace

Chinezu

Dan Istratie

Ioan Usca

Joy

Licuriciul Orb

Loc de defulat

Marius Zarnescu

Petrina

Sictireli

Terra Radu

Valu(l)

Bine, astia care va regasiti in pomelnic sunteti asa, la o prima strigare. Daca mai e careva, fidel sau aflat intamplator pe aici, care mai doreste sa ma bage in seama e invitat cu amabilitate sa raspunda.

13 Comments

Filed under Arte

Top 10 muzica de Prost- aprilie


Muzica si atat. Fara introduceri, fara vorbe in vant… Doar muzica:

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

2 Comments

Filed under Arte

Se mai face si rap in Romania


Pe vremuri, cand eram doar un mic pui de Prost, ascultam foarte mult hip hop si rap. Eram fan disperat Bug Mafia, La Familia, Racla, Parazitii si in general cam tot ce era cu mesaj si cu dat din cap. Intre timp, Mafia au cam sucombat, scotand cate o piesa reusita la vreo 5 ani, Parazitii au dat-o in colaborari cu zambareti break-danceri, Racla s-a rupt, Sisu a intrat, a iesit, iar a intrat, iar Puya a dat-o in balcanisme si cvasivideoclipuri porno.

Moment in care imi cam pierdusem orice speranta. Pai doar cu un Guess Who izolat nu se face primavara… Si a venit revelatia… La Familia( care in sfarsit suna asa cum suna acum multi ani), Cedry2k si Bibanu. Consecinte se cheama melodia. Iar clipul e facut pe imagini din ”Eu cand vreau sa fluier fluier” si e regizat de Florin Serban( traiasca!). Voi ce credeti? Mai exista speranta pentru rapul romanesc? Sau nu va mai intereseaza ca ati dat-o pe Inna, Play and Win si Deivid Digei?

4 Comments

Filed under Arte