Tag Archives: Ac/Dc

Bec in biznis


Spre dezamagirea multora si spre incantarea fanilor, si mai ales fanelor mele( mama, bunica), REVIN!!!

Am lipsit mai mult de o luna din blogosfera, timp in care n-am stat degeaba( o sa detaliez) si timp in care mi s-au intamplat multe( o sa detaliez si asta)…

Spre rusinea mea, nu revin direct cu o postare spectaculoasa, spumoasa sau macar simpatica, ci doar va anunt ca BlogdeProst( ala original) iz bec, la fel de Prost, la fel de rau, la fel de al dracu’, la fel de antipatic!

3 Comments

Filed under Prost mai sunt...

Leapsa oldie but goldie


Primii acum ceva vreme o leapsa de la una dintre lepsistele de frunte ale blogosferei, Gabriella Joy. Si desi initial nu eram foarte convins ca vreau sa raspund provocarii, eu nefiind un mare admirator al lepselor, nu m-am putut abtine. Ce sa-i faci, cand e vorba de muzica si mai ales de muzica veche, nu pot, domnule, sa ma abtin de nicio culoare.

Asadar, top 5 melodii vechi( ordinea e aleatorie, n-ai cum sa le detasezi):

1. Cu cine puteam sa incep daca nu cu Ac/Dc…? Varianta cu Bon Scott, 1980, Highway to hell( de fapt, lansata in 1979):

2. Cea mai reusita tocanita muzicala din istorie, combinatie de rock cu opera cu balada si Dumnezeu mai stie cu ce. Queen, Bohemian Rhapsody, 1975:

3. La asta nici nu stiu ce sa zic. Bob Marley, No woman no cry, 1975:

4. O lectie despre cum se face o melodie rock’n roll adevarata. 1965, fratiloooor! Rolling Stones, I can’t get no satisfaction:

5. Si inchei dand Regelui ce e al Regelui. 1982. Michael Jackson. Billie Jean:

Buuun. Si acum sa dam leapsa mai departe. Pai in primul rand poate s-o cam ia oricine doreste. In al doilea rand, care n-aveti blog si totusi vreti sa va exprimati un clasament personal si sa-mi dati mie bobarnace ca am omis Rolling Stones, Beatles, Eagles s.a.m.d. puteti s-o faceti fara retineri la comentarii. In al treilea rand, stiu ca o sa va impotmoliti putin la faza cu ”melodii vechi” care e interpretabila. Eu am pus ca reper inainte de 1990.

Si in fine, sa dam leapsa mai departe. Asadar, vreau un top 5 melodii vechi de la doamnele, domnisoarele si domnii Ioan Usca, Blogatu, Calin Hera, Lilick Auftakt, Cristian Lisandru, Gabriela Savitsky, nea Costache, Achilianu, Geanina Lisandru, Roxana Iordache, Flavius Obeada, Incasha, Neamtu, Simion Cristian, Licuriciul orb, Fireflight, Silavaracald, Adrian Popa, Oana Stoica Mujea, Neuronul creponat si cu voia dumneavoastra ultima de pe lista Strumfita cu esarfa.

Daca e careva din lista de mai sus care a preluat deja leapsa, sa ma ignore linistit(a).

13 Comments

Filed under Arte

Fuse, fuse si se duse


Si veni si 16 mai-ul, cu tot cu Eisidisiu’ si asa cum veni se si duse. Intrebarea dupa un eveniment atat de mediatizat si atat de asteptat( de mine de vreo 10 ani batuti pe muchie) e ”Ce am invatat de aici si ce ramane in urma?”. Pai sa contabilizam. Noi, dupa concertul AC/DC din 16 mai de la Bucuresti, am invatat urmatoarele:

1. Ca pe langa muzica, un show rock impecabil trebuie sa contina si un sunet demential, si o organizare impecabila si un profesionalism desavarsit din partea artistilor. Astfel, fiecare fascicul de lumina, fiecare centimetru de scena, fiecare bass, fiecare watt putere, fiecare secunda de muzica sau de pauza au fost utilizate exact asa cum trebuia atunci cand trebuia pentru a crea un spectacol atat de original, dar in acelasi timp atat de simplu si clasic incat orice intepat care n-avea treaba cu fenomenul rock sa se ridice in picioare si sa aplaude.

2. Ca, desi ai zeci de ani in spate de spectacole, multe, foarte multe milioane de discuri vandute si o faima si o celebritate care ti-ar permite sa mai faci lucrurile si la ”ce-o iesi”, trebuie sa arati in fiecare moment petrecut pe scena un respect fata de meserie, dar si fata de public si practic fata de cei care iti asigura painea. Nicio miscare de relaxare, niciun acord gresit, nimic pe langa muzica, nimic in afara ritmului. Totul la potential si la capacitate maxima timp de 120 de minute fix.

3. Ca daca ai 55 de ani, dintre care multi petrecuti intr-o lume condimentata cu multe ”tentatii” menite sa te sece de energie si sa te trimita aproape de lumea celor drepti, nu inseamna neaparat ca nu poti sa ai o energie si o pofta de viata de care ar fi invidios pana si Haile Gebreselassie( care nu stiti cine e asta, puneti repede mana pe Goagal!).

4. Ca Dumnezeu e nedrept atunci cand ne trimite printre noi un geniu si un om cu un har atat de dezvoltat ca Angus Young, dar il face muritor.

5. Ca un spectacol pe care unii il stiau pe de rost si care aduce momente oarecum previzibile poate avea o savoare delicioasa atunci cand e trait pe viu de la cateva zeci sau sute de metri. Era cineva in Piata Constitutiei care nu stia ca va fi o locomotiva imensa pe scena? Sau ca inainte de Hells Bells va fi tras clopotul urias de catre Brian Johnson? Sau era cineva care nu putea sa prevada ca la finele spectacolului de striptease al lui Angus acesta ne va arata niste chiloti cu AC/DC imprimat pe ei? Probabil ca nu. Si cu toate acestea toate cele trei momente, plus aparitia femeii gonflabile uriase pe locomotiva sau rafalele de tun trase spre final au fost simtite exact asa cum trebuiau, ca momente care au marcat si marcheaza istoria muzicii si a entertainmentului.

6. Ca mai exista o speranta pentru publicul consumator de muzica de la noi din moment ce s-au gasit vreo 60 de mii de oameni( din numaratoarea mea ochiometrica) care sa plateasca minim cate un milion jumate sa-i vada pe old-timeri in actiune. Iar cand iti dai seama ca erau vreo cateva mii bune care venisera de la Cluj, Craiova, Timisoara, Targu Mures si Dumnezeu mai stie de pe unde special pentru seara asta, riscand chiar sa doarma prin gara sau sa nu doarma deloc, iti dai seama ca poate in definitiv si la urma urmei nu suntem chiar un popor de Gutisti si Salamisti.

7. Ca poti sa ai o voce ragusita, gajaita, obosita de la natura si totusi sa duci 20 de piese de la un capat la altul la un nivel foarte inalt din punctul de vedere al interpretarii, tinand in permanenta 60 de mii de oameni in priza.

8. Ca poti sa ramai fara voce, fara auz, fara simtamant in picioare si secat de orice urma de energie si vitalitate si totusi sa sari si sa sari si sa sari timp de 120 de minute fara oprire si fara sa te intereseze nimic altceva decat MUZICA.

9. Ca e mare pacat ca Irisii s-au nascut in Romania, acestia dand inca o data o demonstratie de muzica impecabila, interpretata curat si fara greseala in deschidere, lasandu-ne cu un gust amar atunci cand au parasit scena dupa doar vreo 45 de minute.

10. Ca doar daca esti trupa din America cu albume scoase nu inseamna ca ai habar de ritm si de muzicalitate, prima trupa de deschidere, Down demonstrand asta cu brio intr-un show de vreo 45 de minute in care n-au iesit in evidenta decat printr-o galagie fara noima in care nu se putea gasi un cap, o coada sau un rost.

11. Ca pe oficialitati le doare in cot de confortul a 60 de mii de oameni, acestia nebinevoind sa mai lase macar o ora in plus in circulatie mijloacele de transport in comun, inchizand usile de la metrouri in nasul roacherilor la unspe trecute fix. Pai ce mod mai frumos de a incheia o zi in care ai stat opt ore in picioare decat sa bati Bucurestiul in lung si in lat noaptea pe jos? Pana la urma urmei, nu va convine, mutati-va dracu’ in Unirii toti si ciocu’ mic!

12. Ca sa inchei intr-un mod nostalgic… Am invatat ca e mare pacat ca nu poti sa traiesti un acelasi moment over and over and over si sa mori in clipa in care simti ca nu mai poti sa-l traiesti, ca e prea mult, ca e prea bine, ca e prea frumos. AC/DC, I salute you!

5 Comments

Filed under Arte

Let there be rock


Dupa o dupa-amiaza, o seara si o noapte pline de peripetii( printre care contacte cu politie si jandarmi si aproape zanganit de catuse), dar si de ploaie si cultura( o sa revin cu amanunte), a venit si ziua cea mareeeeeee! Plec la concert, fratilor. Nebarbierit, nedormit si nef… neconsolat imi iau traista in bat( saracacioasa, ca nu ma lasa astia nici cu umbrele la mine) si plec spre locul faptei, Piata Constitutiei. Unde, printre stropi de ploaie si bubuit de boxe, sper sa am sansa macar sa respir acelasi aer cu de-alde Malcolm si Angus Young( nu de alta, dar la ce loc am de vazut n-o sa vad mare lucru). Let there be rock si atat! Ca ma grabesc! A, si inca ceva… O sa fiu singur pe acolo( ce sa-i faci daca am numai prieteni cocalari si frecventatori de Twice?) asa ca fetelor, agatati-ma cu tupeu si baietilor, va las sa-mi faceti cinste cu o bere!

2 Comments

Filed under Arte

Venin de novice


Cand stateam eu asa pe fund, ma scarpinam in nas filozofic si m-am hotarat sa intru in lumea asta blogosferizanta, aveam iluzia absolut tampita ca si aici, ca in orice alt domeniu exista valori si nonvalori, caractere si anticaractere, oameni cu ceva in cap si cu multe de zis si oameni care se baga in seama aiurea in tramvai. Dupa nici patru luni de invartit virtual printr-o lume mai mult decat bizara pentru un novice ca mine, pot spune cu aproape maxima convingere ca nu e nicidecum asa.

Practic, in blogosfera romaneasca exista nonvalori si nonvalori, anticaractere si idioti, rautaciosi si frustrati, aruncatori cu rahat si mancatori de rahat. Sigur, mai exista si exceptii, dar astea pot fi numarate pe degete chiar si de Fernando de la Caransebes si in principal astea sunt nebagate in seama si marginalizate, nebucurandu-se de promovarea celorlalti, care se bucura de mii si mii de vizualizari zilnice si de numere de ”fideli” impresionante pentru un outsider.

Si cum de data asta nu mai vreau sa fiu dragut, subtil, ironic fin si asa mai departe, ci vreau sa fiu brutal si sa jignesc atat de pe fata incat sa inteleaga si cei in cauza o sa-i iau la tocat unul cate unul. Sau la gramada, dupa cum merita. N-o sa fac trimiteri cu linkuri la blogurile lor pentru ca n-as vrea sa fiu acuzat ca incerc sa ma bag in seama, dar nici n-o sa ma mai multumesc sa fac trimiteri subtile, cu substrat.

Trec peste de-alde Zoso si Arhi pe care i-am mai pus la zid pe aici, trec si de Cabral caruia i-am facut destula publicitate saptamana asta cu corcodusele lui cu tot. Nici macar de Mircea Badea nu ma mai leg.

O sa ma opresc in schimb la unu’ Chinezu pentru care pana nu cu putin timp in urma aveam cuvinte de lauda, dar care mi-a demonstrat in ultima vreme si ca e un caracter extrem de josnic, acceptand sa promoveze produse si campanii pentru care n-are nicio urma de apreciere si fata de care nu are coerenta si logica nici macar sa inventeze cuvinte de lauda, dar si ca nu are absolut nicio urma de simt al umorului si ca e atat de frustrat si nebagat in seama incat se ataca mai usor ca o fata mare. Bunaoara, mi-am permis sa-l ”acuz” in gluma intr-un mail ca m-ar fi furat in momentul in care un pingback de-al meu nu a fost primit la comentariile uneia dintre postarile lui, pingback care ar fi urmat sa ma introduca automat intr-un concurs a carei miza erau niste carti despre AC/DC. In fine, nu am nici chef, nici vreme sa detaliez problema, ideea e ca acest nene a avut o reactie atat de tampita la o gluma incat ma face sa cred ca are un coeficient de inteligenta chiar mai scazut decat al creatorilor celebrei campanii de promovare Tabu, cu o domnisoara care face dus in public.

A doua tinta mare a mea de astazi se cheama Tiberiu Lovin, liderul blogului colectiv ”Reporter virtual”, blog care isi umfla muschii cu superdezvaluiri de presa si megaanchete, dar care se ocupa in timpii morti si cu pamflete lungi si sforaitoare la adresa spagatistilor antenisti. Nu de asta vreau insa sa arunc cu venin in baiatul asta, ci in urma unei discutii avute pe messenger. Discutie in care ii semnalam domnului dezvaluitor situatia biletelor de la Valcea, considerand ca poate constitui un subiect care sa poata fi tratat pe larg pe Reporter virtual si ca se incadreaza in targetul blogului. Inutil sa mai spun ca pe langa faptul ca pe baiat l-a durut fix in cot de subiectul pe care incercam eu sa-l fac cunoscut cator mai multi oameni, nici macar un raspuns de genul ”nu mi se pare un subiect de dezbatut sau destul de documentat pentru a-mi atrage atentia” n-am primit. Eu inteleg ca sunt mic si neinsemnat pentru o zeitate a onlineului ca el, dar macar un refuz elegant de curtoazie as fi meritat si eu, ma gandesc…

Si pentru ca deja simt ca ma ia cu dureri de cap si cu senzatii de greata, nu ma mai opresc decat la doi domni, mari bloagheri si ei. Unul dintre ei, Petru Stratulat se intituleaza, iar blogul ”Umblu liber”. Cu baiatu’asta am avut de asemenea neplacerea sa port o discutie pe messenger acum ceva vreme pe marginea in principal a tentativei mele esuate de emisiune online. Nu intru in amanunte foarte multe, un singur mesaj as avea pentru el. Bai baiatule, sa stii ca Universul nu se invarte in jurul tau si doar pentru ca radioul si televiziunea din Romania sunt intr-o stare atat de deplorabila incat ai ajuns sa fii bagat in seama pe acolo nu inseamna nimic.

Ultimul, dar nu cel din urma este detinatorul blogului ”Ianculescul”. Mare om, mare caracter si asta. Si nu stiu cum dracu’, dar si pe asta mi s-a pus pata tot pe messenger. Cred ca ar trebui sa cam renunt la mijlocul ala de socializare. Baiatul asta caruia eu m-am trezit nu stiu cum, nu stiu de ce sa-i propun un schimb de link a avut o singura intrebare pentru mine. ”Ce trafic ai?” Nu ”despre ce scrii?”, nu ”da-mi linkul sa vad”, nu nimic, ci doar simplu ”ce trafic ai?”. Halal, natiune bloagaristica! Si da, nu e nicio rusine, am mai cerut si mai cer din cand in cand schimb de linkuri celor care mi se par la o prima vedere coerenti si curati in exprimari sau macar haiosi si despre care cred ca mi-ar putea aduce si mie un avantaj de vizualizari.

Gata, am incheiat pentru astazi si, desi stiu ca baietii atacati pe aici nu-mi vor raspunde in niciun fel, ei fiind prea mari sa citeasca o fituica asa amarata ca a mea si ca pe multi o sa va doara in cot, cuvintele mele aspre de om mic si invidios neavand forta sa va faca pe voi sa nu mai faceti vizualizari unor ”bloggeri” de mare angajament, am vrut sa ma eliberez putin si sa readuc in actualitate intrebarea care ma macina de mult timp. Cum pizda ma-sii ajung, ma, astia sa fie cititi de mii de oameni cand singura utilitate a capetelor lor de pe umeri este sa nu le ploua in gat?!?

4 Comments

Filed under Multi prosti...

Top 10 motive pentru care Guta e mai shukar ca AC/DC


Dupa cum bine stiti( sau nu), se apropie cu pasi repezi evenimentul muzical al anului. Cel putin pentru mine, ca am bilet. Nu, nu este vorba de Miss Piranda la Polivalenta si nici de lansarea noului album Inna( chiar, duduia asta are vreun album scos?). Este vorba de… tam, tararam… concertul AC/DC la Bucuresti. Si, dupa cum v-am avertizat acum ceva timp, o sa va stresez putin cu baietii astia. De data asta, sunt pe interes. Pe interes de premii. Premii pe baza de Chinezu. N-ati inteles nimic, nu? Nici nu trebuia! Ideea e ca mi-am propus eu sa fac azi o comparatie intre AC/DC-isti si un artist de prim plan din Romania. Si mi l-am ales absolut, dar absolut intamplator pe regele manelelor, za oan end onli Nicolaeeee Guuuuuta. Si a iesit ceva de genul asta:

Top 10 motive pentru care Guta e mai shukar ca AC/DC:

10. Pentru ca Guta e regele manelelor, in timp ce electrocutantii n-au prins decat locul 72 in lista Rolling Stone a celor mai mari artisti ai tuturor timpurilor si locul 4 in topul VH1 al celor mai mari artisti hard rock.

9. Pentru ca Guta are un nume mult mai original si mai neobisnuit decat cangurii aia agitati. Pai in timp ce aia vin cu nume intalnite si rasintalnite pe toate drumurile ca Young, Johnson si Williams, pe Guta il cheama in buletin Nicolae Linguraru. Acum serios, cati Linguraru aveti voi in agenda telefonica? Sau in lista de mess?

8. Pentru ca la Guta e talentata toata familia, cantand si fie-sa Nicoleta si fratii asteia, Cosmin si Nicu. In partea ailalta, nu e decat doi frati Young plus trei care n-are nicio legatura de rudenie whatsoever( ca sa folosesc o expresie familiara lu’ regele manelelor).

7. Pentru ca in timp ce babalacii nu le au decat cu roacherii de-astea, Guta abordeaza in opera lui o paleta foarte variata de stiluri, de la lautareasca pana la pop si hip hop. Ce, nu ma credeti? Va dau citatul din wikipedia despre Guta:,,Manelele create de Guţă îmbină elemente de muzică lăutărească cu influenţe din genurile pop si hip hop”( de aici). Ce mai vreti?

6. Pentru ca Guta are 30 de albume in 18 ani, in timp ce AC/DC de-abia 21 in 37 de ani. Ala artist prolific, tata!

5. Pentru ca Guta stie sa canta si rock, in timp ce ragusitul ala de Brian Johnson nu s-ar descurca cu un ”dusmanii imi poarta pica” nici batut.

4. Pentru ca regele manelelor e atat de cautat incat a facut ficiuringuri cu artisti internationali de mare prestigiu precum Denisa, Susanu sau Play Aj, in timp ce AC/DC nu si-au permis sa faca niciun singal macar cu un Timberlache, un Timbaland, un Eican, ceva.

3. Pentru ca Guta e la fel de celebru si cu mustata, si fara, in timp ce australienilor, daca le iei pantalonii scurti si logou’ cu fulgeru’ raman o trupa rock banala care vinde abia cateva milioane de exemplare pe album.

2. Pentru ca in timp ce aia de la AC/DC sunt nevoiti sa faca soundtrackuri la filme, lui Guta i se pregateste film dedicat dupa viata si opera lui( nu inca, dar daca mai traieste Sergiu Nicolaescu mult…)

1. Pentru ca AC/DC au ajuns sa fie invitati sa concerteze in Romania de-abia la 37 de ani de la infiintare, in timp ce Nicolae Guta canta aici inca de la debut.

Hmm, si dupa un asemenea bilant, parca incep sa ma intreb daca nu cumva mi-am luat o mare tzeapa dand un milion jumate pe biletu’ la baietii aia… Voi ce ziceti, nu mai bine tineam banii pentru urmatorul Miss Piranda?

4 Comments

Filed under Pamfleturi

AMR 30


Pe sistemul ”numar zilele, numar noptile cat mai am sa astept” se apropie evenimentul muzical al anului pentru mine si zic eu si pentru Romania. Recitalul Ac/Dc, pana la care a mai ramas fix o luna. Recital la care, prin bunavointa unui binefacator( nu spun cine, persoana importanta), o sa am si eu onoarea sa particip( asta ca sa ma dau si eu putin cocos).

Si cum n-am chef si nici nu ma pricep sa cant ode si imnuri de preamarire la adresa ”taticilor rockului’, plus ca pentru asta si pentru orice alte informatii despre australieni puteti sa va duceti linistiti pe aici, m-am gandit ca ar fi mai intelept si mai corect sa-i las chiar pe ei sa vorbeasca asa cum stiu cel mai bine sa o faca, prin muzica, pe scena, live:

Stiu ca acum o sa-mi iau injuraturi maxime de la roacherii de pe receptie( daca e careva pe receptie) pentru ca mi-am permis sa aleg doar 10 piese Ac/Dc, dar stati linistiti! Ca mai e pana pe 16 mai… O sa va tot terorizez cu mosuletii astia crizati…

6 Comments

Filed under Arte