Tag Archives: camin

Camin, file din poveste. Capitolul I. Duelul.


In duplexul de palate nr 11, etajul 2, din universul de basm Stoian Militaru se asternuse linistea. Viata isi urma cursul armonios, Fat Frumos tavalea Cosenzeana dupa Cosanzeana zi dupa zi in palatul lui de clestar, Setila, Omul paianjen si al dumneavoastra narator imparteau cei trei metri patrati ai palatului de chirpici cum puteau mai echitabil, in timp ce Harap Alb continua sa-si duca veacul intre iazul lui cel luminos, in care se scalda saispe ore pe zi si cele trei cursuri pe care le invata cuvant cu cuvant, virgula cu virgula, pana cand acestea erau atat de bine fixate in capatana lui rasa incat le-ar fi putut pune si pe versuri.

Si intr-o zi linistita, pe cand pasaricile ciripeau( din palatul lui Fat Frumos, evident), soarele stralucea si mirosul unei zile frumoase de primavara de noiembrie se amesteca fin cu mireasma de la veceu’ proaspat folosit( deh, de unde aerisire in Stoian Militaru?), spiritele se inversunara. Harap Alb si Omul paianjen se provocara la duel. Un duel pe viata si pe moarte, pentru onoare si demnitate, pentru impartitul a doua mese si trei scaune. Duelul incepu verbal, dar tindea spre unul mult mai dur, mult mai incins.

H.A. :  Marite om paianjen, cu respectul cuvenit, cine pizda ma-tii te crezi tu, mai? Ai venit in palatul asta, ti-ai adus vesminte mii, ocupi spatiu cat noi ceilalti la un loc si mai ai si pretentii sa-ti eliberez iazul atunci cand poftesti? Ia revizuieste-ti atitudinea fata de mine, ca s-ar putea sa-ti arat ce am invatat pe strazile din Pitesti!

O.P. : Cine ma cred?!? Cine ma cred?!?( spuse el si se ridica din scaun, lasand sa i se vada fizicul impunator de clasor de timbre, dupa care isi flutura coama in vant, lasand sa-i zboare creaturile misterioase ce-si au cuibul acolo) Eu imi apar saracia, si nevoile, si parul. Si de-aceea tot ce misca in palatul asta, raul, ramul, covorul, masa, sifonierul, mi-e prieten numai mie, iara tie dusman este! Asa ca inchina-mi-te, iar de nu, fagaduiesc sa eliberez paianjenii din par in iazul tau cel drag si sa otravesc apa cu care te imbaiezi de dimineata pana seara!

Tot palatul clocotea! Ce mai freamat, ce mai zbucium! Cei doi eroi se priveau ochi in ochi, fulgerandu-se cu privirea intepatoare, gata, gata sa scoata sabiile din teaca!

In vremea asta, Setila, cel ce, din culcusul sau prafuit, se delecta cu noul single Andreea Banica, se ridica si rosti cu glasu-i impunator:

Indeajuns! Rogu-va, liniste! Nu vedeti ca va certati din lucruri neimportante si imi stricati moralul si spiritul? Why can’t we just be friends?

H. A. : Auzi, bai Setila, bai? Tu sa taci, ca oricum stiu ca esti de partea lui, si stiu ca sunteti toti impotriva mea, si stiu ca ma vorbiti si pe la spate, si m-am saturat! Imi iau jucariile si plec!

Si zicand astea, Harap-Alb isi ridica trupul de zeu grec, indelung lucrat atat la sala, cat si pe holul duplexului de palate, si iesi infrant din palatul de chirpici, indreptandu-se grabit spre locul in care se simte oricand ca acasa, locul in care totul e bine si frumos, locul in care e doar el cu el, nu trebuie sa aiba de-a face cu nimeni, sa socializeze cu nimeni. Iazul!!!

Setila si Omul-Paianjen ramasera incremeniti vreme de o clipa, dupa care isi continuara auditiile mai departe. Setila schimba Andreea Banica cu ceva mai profund, ceva mai melancolic, ceva mai cu insemnatate, Inna, in timp ce Omul-Paianjen reveni la electro-satan-rockul lui sau cum imi place mie sa-i zic ” muzica scrisa dupa o betie crunta, in loc sa vomiti”.

Legenda spune ca si acum, dupa ce trecu o zi, trecura doua, trecura patruzeci si noua, de treci pe langa portile ferecate ale duplexului de palate de la etajul 2, poti auzi suspinele, lacrimile si durerea lui Harap-Alb, cel neinteles si persecutat de cruzii sai colegi de basm.

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa, si-am incalecat pe-o coada de mop lipita cu scoci( tot de Harap-Alb), si m-am scarpinat la… ba, ce nu-mi iese rima asta!

Share

1 Comment

Filed under Pamfleturi

Camin, file din poveste. Introducere.


A fost odata ca-n povesti/ A fost ca niciodata/ Pe o strada din Bucuresti/ Un camin, bai tata!

Asa incepe, dragii mosului, povestea noastra. Poveste care isi va consuma introducerea astazi si se va termina…cand va da Domnu’ sa-mi permit sa stau in chirie si sa fug de caminu’ asta! Pentru ca,v-ati prins,este o poveste rupta din realitatea crunta si nemiloasa a prezentei mele in distinsul, elegantul si mirificul camin Stoian Militaru.

Episodul 1 va cuprinde o scurta prezentare a universului de basm si a personajelor supranaturale dintr-insul.

Localizare: Duplexul de palate nr.11, etajul doi. Palatul de clestar, 11 B si palatul de chirpici, 11 A.

Personaje:

1. Fat Frumos din lacrima. Cel cu parul balai, muschiul bine incordat si cu Cosenzene intrand si iesind in schimburi din palatul sau de clestar. Palat de clestar in care, atunci cand nu e vizitat de Cosanzene, locuieste de unul singur( pentru ca poate). Ocupatie: furnizor de jaratec pentru tot taramul de basm( si scara A, si scara B) la viteze de download de 1 MB/sec si de upload de 2 MB/sec.

2. Harap Alb. Curat ca scos din cutie la orice ora din zi si din noapte, cu spirit aventurier, sarac la vorba, dar iute la manie. Pasiuni: scaldatul dis de dimineata, scaldatul la ceas de pranz, scaldatul in pragul serii, scaldatul noaptea tarziu, dupa care o ia de la capat. Alte pasiuni: cititul cu voce tare, sa se auda din masina daca stai la stop.

Ocupatie: scaldatul, ce n-ati inteles? Iar daca nu, admiratul in oglinda de dupa scaldat. Oripilat de orice inseamna socializare cu Cosanzene, invesmantat de la cei mai vestiti croitori ai taramului de basm( Zara, Dolce & Gabbana).

Cand este atacat, nu se teme sa-si foloseasca palosul, buzduganul si orice alte unelte aflate in dotare. Cat despre ”scula” de baza a Harap Albului, aceasta poate fi ori rusinos de mica( greu de crezut, luandu-ne dupa legea nasului), ori neobisnuit de mare( cel mai probabil), de aici explicandu-se constanta atentie data neafisarii niciunui mic detaliu vizual sau de orice alt fel cu privire la zona respectiva. Bunaoara, daca este evacuat din iaz inainte ca procesul de scalda sa isi fi dus la bun sfarsit ritualul, acesta va evita pe cat posibil ca orice fiinta, omeneasca sau apartinand oricarui alt regn, sa ii zareasca macar un petic de piele sau un firicel de par dintr-o zona neexpusa in mod normal de pe trupul alb ca laptele( dupa atatea spalari) al Harap Albului.

3. Setila. Coleg de palat cu Harap Alb, precum si cu urmatoarele doua personaje de basm. Da, stiu la ce va ganditi, cam aglomerat palatul, dar daca asa a iesit la repartizarea zmeilor, ce sa-i faci…? Revenim la portretizarea lui Setila. Mereu insetat, cu grave goluri de memorie dupa ce-si potoleste setea si deficiente de mers in linie dreapta. Capabil sa-si manance de sub unghii zile in sir, pentru a putea sa iasa cu Cosanzene la diferite baluri si theme-partyuri. Mandru detinator a doua perechi de chiloti( una pentru zilele saptamanii si una pentru week-enduri) si a trei tricouri( unul pentru palat, unul pentru baluri si unul pentru iesit in lume).

4. Frumosul din padurea adormita. Zis si Omul paianjen. Al doilea nicneim i se trage de la creaturile care se crede ca locuiesc in parul sau, atat de lung incat Madalina Manole ar fi parut cheala pe langa el. Fara spirit aventurier, pacifist la origine, donator de saorme pentru orice tuciuriu aflat in nevoie. Iubitor al artei si al frumosului, se delecteaza in fiecare seara inainte de culcare cu Simfonia a patra pe muzica de Guta si cu Ariile lui Salam, intrerupte de cate o melodie duioasa, din repertoriul lui Satana insusi, melodii despre care pana si Marylin Manson sau baietii de la Rammstein ar spune ca sunt prea hardcore.

Revenind la primul nicneim, sa spunem ca acesta nu i se trage de la faptul ca doarme prea mult. Ce, 14 ore pe zi sunt multe? Nu, i se trage de la comportamentul pe care-l are atunci cand doarme doar 13 ore. Irascibil, pus pe harta, antisocial, e in stare sa muste carnea de pe tine, sa te altoiasca cu batul de la haltera( avem si de-astea prin palat), ba chiar e capabil sa se spele pe cap atunci cand nu doarme suficient.

5. Al vostru drag narator. Personaj obiectiv( pe dracu’), observator, omniprezent, omniscient si omnipotent( ele, cel putin, asa spun).

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa… Dar stati, ca asta a fost doar introducerea! Ramaneti pe frecventa, ca de-abia de-aici incolo or sa inceapa lucrurile interesante…

Share

8 Comments

Filed under Pamfleturi

Manifest pentru o lume mai curata


Din ciclul ”ce-o sa ma mai distrez eu in camin( cat o sa supravietuiesc)” si cu ocazia manifestarii de mare angajament, succes si valoare Lezduit Rumeinia( despre care o sa zic eu vreo doua la un moment dat), va prezint ceea ce parea sa inceapa ca un simplu anunt de ”lost and found”, dar care la o analiza mai profunda se transforma intr-un adevarat manifest, o critica la adresa societatii, un strigat de ajutor intr-o lume din ce in ce mai mizerabila. Ce sa mai, daca nici in cazul asta imaginea nu face cat o mie de cuvinte…

Via Jeg.ro



Share

2 Comments

Filed under Online

100 de motive pentru care sunt Prost( partea a 6-a)


Iar cateva zile de pauza pe blog si iar s-au dus dracu’ aia cinci-sase oameni pe care ma muncisem sa mi-i fac fideli… Asa ca astazi am o postare de suflet, o postare de serie, al carei inceput se confunda cu inceputul blogului in sine.

Sunt Prost pentru ca:

51.N-o am pe mamica profesoara prin nu stiu ce colt uitat de lume, n-am pile prin conducerea facultatii in care ”activez”, nu cunosc pe nimeni sus-pus si nici nu mi-am tocit coatele pe bancile unei facultati pe care si-asa o fac ca sa ma aflu in treaba asa ca am prins cam cel mai jegos loc de camin de pe fata Bucurestiului.

52. Dupa ce ca am prins camera de camin pe care o refuzasera si sobolanii, si gandacii pe motiv ca au si ei standardele lor, am mai si stat trei zile in Capitala de-ampururea ca sa-mi confirm pretiosul loc in Gradina Raiului Bercenilor, trecand de la coada la coada, cautand si procurand acte si imprumutandu-ma de bani pe care OBLIGATORIU trebuie sa-i platesti in avans. Intrebare: de cat timp e nevoie ca sa scrii trei cuvinte pe o legitimatie si sa cauti o cheie de la o camera pentru douazeci de oameni? Raspuns: cat timp au chef sa aloce patru paparude platite de stat ca sa stea pe cur si sa bea cafea toata ziua.

53. Dupa ce am primit lovitura dupa lovitura dupa lovitura in moalele capului din partea ”Divinitatii” in ultimele luni, am avut ”tupeul” sa ma ridic de fiecare data, mai puternic ca niciodata, sa ma pun pe picioare si sa nu cedez, sa nu cad in ”depresii” asa cum fac divele, pitzipoancele si copiii rasfatati atunci cand dau peste un obstacol cat de cat serios. Nenea dumnezeu, sunt aici, sunt intreg, sunt mai bine ca niciodata, ascult Foo Fighters si beau o bere asa ca data viitoare tre sa dai mai tare!

54. Ma holbez ca bou’ in topul celor mai influenti oameni din ”social media” romaneasca si nu inteleg, frate! Nu inteleg cum de a putut Vantu sa puna iar botu’ la bani si a inchis topul la pozitia 30 pentru a ascunde ca o noua stea in blogosfera romaneasca( eu, da, v-ati prins?) se afla pe 31 si ataca veteranii! Bre, nea Sorine, esti naspa! Lasa ca ma fac eu mare si la anu’ vin acolo langa mancatoru’ de rahat si ala negru’ de scrie greu…

55. Am ajuns sa-mi iau sticla de cola, punga de popcorn si aia de seminte si sa ma asez in fata teveului sa ma uit la protestu’ pulanosilor… Pai nu stiu ce ziceti voi, dar eu zic ca nici daca ar face Jim Carrey, Robin Williams si Adam Sandler un film impreuna, n-ar fi mai haios decat sa-i vad pe grasi urland ca mor de foame! Daca ii mai vad si pe popi in miting la Piata Victoriei ca nu mai au bani de prezervative, pot sa mor fericit…

56. Prima data cand am auzit de Traian Igas( adica azi), am crezut ca e un personaj din bancurile cu Bula. Bine, nici acum nu sunt foarte sigur ca nu e asa…

57. De-abia astept sa debuteze emisiunea lui Madalin Ionescu la canaldeu. Nu de alta, dar am inteles ca o sa prinda acelasi segment orar ca si Cacalin Mariuta si aia cu alunita de la Antena. Iar daca atunci cand erau doua mizerii de ”emisiuni” pe segmentul ala se ajungea la striptizuri in direct si dezgropari de morti, imaginati-va ce o sa fie cu trei souri… Un film porno interactiv, o sinucidere a Elenei Carstea in direct, ceva…?

58. Am ajuns sa dau serci pe goagal ca sa aflu cine e antrenor al Stelei azi. Bine, cam acelasi lucru pot sa-l spun si despre ministrul de interne… Sau de externe… Sau al economiei… Sau… Ba, chiar, are cineva habar de numele vreunui ministru actual de-al lu’ Base fara sa dea cautare inainte? In afara de Nutzi, bineinteles, ea oricum are mandat pe termen nelimitat. Voua nu vi se pare ca Base a inceput sa semene cu Gigi? Sau invers…? Si daca e asa, inseamna ca Romania seamana cu Steaua? De fapt da, ca si in Romania isi cam baga toti .ula.

59. Ma deranjeaza, ma enerveaza si chiar ma scoate din sarite ca sunt diverse personaje prin media, prin social media( chiar si din top 30-u’ ala) care duc o campanie de dezvinovatire a asistentei de la Maternitatea Giulesti. Ca cica isi facea munca exemplar de nustiu cati ani, ca n-a avut niciun incident pana acum, ca toti colegii aveau numai cuvinte de lauda pentru ea, ca vinovatii cei mari cauta un tap ispasitor, ca car, ca mar… Bai fratilor, sa ne intelegem, nu e ea singura vinovata pentru moartea copiilor alora, si nici macar nu e vinovata inca, pana nu se dovedeste in instanta. Dar asta nu inseamna ca nu poate fi vinovata si ca nu ar trebui sa fie pedepsita extrem de aspru pentru o fapta deosebit de grava( neglijenta in serviciu care a condus la moartea unor copii).

60. Imi cad ochii in gura de somn dupa peripetiile cu mirificul camin in care cica mi s-a oferit deosebita onoare de a locui timp de noua luni( daca supravietuiesc) si nu mai am nimic de zis la punctul asta… Dar m-am gandit ca daca pana acum am atins cate 10 puncte la fiecare parte a ”motivelor” nu puteam sa rup traditia…

Share

11 Comments

Filed under Prost mai sunt...

Love is in the air


14 februarie. Dimineata. Ies din casa cu ochii impaienjeniti. Sa ce? Sa iau cadou da velantains ca asa se procedeaza si ca am fost prea nesimtit si badaran sa iau mai din timp. Nici nu apuc sa fac doi pasi afara din scara blocului ca imi sar in cale tot felul de personaje, de toate varstele si de toate coloraturile cu inimioare, inimioaie, ursuleti, ursuloi, bomboane de ciocolata, buchete de flori care de care mai ferchezuite. Ma sterg putin la ochi si ma gandesc pentru un moment ca poate oamenii astia in felul lor indoctrinat, idiotic, conformist si banal pana la Dumnezeu chiar fac gesturile astea indobitocite din puritate a sentimentului de iubire.

Imi dau doua palme insa si ma uit mai bine la figurile lor. Incrancenare, oboseala, frustrare, obligatie, dorinta de a face si ei ca tot omul. Cam asta se poate citi. Pai si atunci cum puteti, ba baieti, sa va duceti acasa sau aiurea sa va intalniti cu disperatele de ele care va asteapta cu limba scoasa si sa va prefaceti ca ati cumparat ditamai buchetoiul de flori sau maimutoiul cu I love you scris cu o litere de o schioapa ca sa le aratati ”cat de mult le iubiti”? Nu va simtiti asa putin prost cand vedeti pe strada alti 543 de barbati care cara cu aceeasi ”tragere de inima” aceeasi ”inimioara” de sapte kile sau acelasi buchet de trandafiri de cinsute de mii? Si voi, reprezentante ale sexului frumos si atat de delicat, nu va saturati sa primiti aceleasi tampenii over and over again de ziua voastra, de velantains, de 1 martie, de 8 martie, de Craciun? Aceiasi cercei din ”aur pur” care dupa trei luni incep sa rugineasca, aceleasi felicitari cu mesaje prefabricate?

Dar sa trecem peste aceste detalii de peisagistica si sa ajungem la adevaratul subiect al acestei postari. Bine, subiectul general, daca nu v-ati prins, este ”iubirea” din doua motive. Unul este ca suntem in ”anotimpul iubirii” si daca nu vorbim, scriem si traim asta inseamna ca suntem niste nenorociti si niste nesimtiti fara sentimente. Si al doilea motiv este o provocare. O provocare primita de la o mana de bloggeri mai normali, mai profunzi si mai cu cuvintele la ei decat mine( Adrian Popa, Upanishada si Iulia).

Buuun. Si cum eu sunt un superficial fara pereche si analizez si incadrez oamenii in tipologii dupa aparente, m-am gandit sa vorbesc despre iubire in stilul meu inconfundabil de nesuferit si sa arunc o privire asupra tipurilor de ”iubire” ale anului 2010 in Romania si aiurea:

1. Iubirea de tip obligatie. Medie de varsta in cuplu: 45-50 de ani. Impreuna de minim vreo 15. Plictisiti de viata, cu joburi care de care mai banale, se vad de maxim doua ori pe zi, dimineata inainte sa plece la munca( prin vazut se intelege el care urla la ea sa iasa dracu’ mai repede din baie ca intarzie la lucru si ea care ii raspunde ca de-aia nu mai poate) si seara cand ea ii arunca niste semipreparate in farfurie in timp ce el citeste Clicku’ sa mai vede si el o femeie dezbracata. Velantainsu’ inseamna pentru ea momentu’ alalalt din an in afar de Craciun cand are flori in vaza, iar pentru el 3 minute de sex chinuit in timp ce se gandeste la fata de la pagina 5 din Libertatea de ieri.

2. Iubirea de mall. Ea- pitzipoanca, el- cocalar. Creme de fata, de maini, strugurel pe buze, lac pe unghii. Si asta e doar pregatirea lui inainte de iesirea in oras. Obligatoriu de Velantains se merge in Afi sau in Plaza unde se etaleaza noua gentuta si noile cizmulete oferite ca cadou. Grav e ca si el, si ea isi ofera aceleasi cizme. Numai ca ale ei sunt roz, iar ale lui verzi.

3. Iubirea emo. Cluburi gen Suburbia, cadouri cranii, lame sau bricege, declaratii gen” Cel mai mult imi doresc sa murim impreuna. Azi!” Emoistii pana la urma cred ca imi sunt cei mai simpatici. Macar sunt retrasi si nu fac parada cu ”sentimentele lor”.

4. Iubirea ”din coltul blocului”. Media de studii: 4 clase. Orice declaratie de dragoste a lui incepe cu ”fa” pe sistemul ”Fa, esti soarele da pa ceru’ meu, sa moara mana! Te iubesc la nebunie! Hai s-o punem!” Da velantains el nu vrea altceva decat sa scape cat mai ieftin si mai satisfacut, in timp ce ea vrea sa se simte si ea macar o data doamna. Castig de cauza are tot el, care ii arunca un mutunache la cinzeci de mii luat din piata sau cel mai ieftin buchet de garoafe posibil sa scape de gura ei, dupa care baga niste ceafa de porc cu bere, ”face dragoste” cu ea un minut jumate si se culca multumit de sine.

5. Iubirea de camin. El- fara bani. Ea- fara bani. El- cu trei colegi de camera cu care nu vorbeste si care n-au alta ocupatie decat sa stea toata ziua pa Youtube si pa bloguri. Ea- sta cu familia de sase membri in doua camere. El- reuseste cumva sa se fofileze de la cadou sau sa incropeasca un ”gest” romantic cat mai ieftin. Ea- impresionata si dornica sa-l rasplateasca pe el. El- n-a mai fost rasplatit de mult ca n-a prea avut bani si nici chef sa iasa din camera de camin. Ea- n-a mai prea rasplatit nici ea demult pe nimeni ca acasa nu poate, iar la ei e cam greu ca nu se lipeste decat de amarasteni de camin. Ei- gasesc cinci minute in care camera e goala( in mod incredibil colegii au agatat pa feisbuc si ies in oras dupa vreo saptamana inchisi in camera), incuie usa in graba, isi iau precautiile necesare( ultimii obzeci da mii in mama ma-sii!) si se rasplatesc unul pe altul timp de cinci minute fugitive pana in momentul in care unul din colegi se intoarce ca a uitat sa se dea cu ”sprey”. S-a dus dracu’ tot momentul si de toata iubirea s-a ales prafu’!

6. Iubirea culta. Media de studii in cuplu: 17-18 ani. Ea- filozoafa si frigida. El- profesor si frustrat. De velantains se duc la teatru unde nu-si afiseaza afectiunea nici macar tinandu-se de mana( e o institutie de cultura, ce naiba?!). Se aseaza pe un rand mai din spate, discreti si culti pana in maduva oaselor, asteptand in liniste mormantala inceputul spectacolului( n-au ce sa-si spuna, nu de alta). Un rand mai in fata, doi tineri se saruta cu pasiune, declansandu-le reactii dintre cele mai viscerale. Nu mai bine va rezervati voi, copii, o camera de hotel decat sa veniti sa spurcati institutia asta culturala de mare angajament? Ei cata nesimtire si la copiii din ziua de azi! Se saruta in fata noastra… Huo, pacatosilor, nenorocitilor, nerespectuosilor! Lasa ca ajungem noi acasa si citim…

7. Iubirea disperare. Impreuna inca din copilarie, el a fost singurul pentru ea, iar ea singura pentru el. Ajunsi acum la o varsta mai inaintata isi dau seama ca… poate ar fi fost mai bine sa incerce si altceva. Acum e prea tarziu pentru ca deja nu stiu sa respire fara celalalt, desi respiratia langa celalalt a ajuns atat de sufocanta si inecanta. Nu mai au ce sa-si zica de ani buni, iar vreun sentiment de dorinta sau pasiune pentru celalalt e o simpla amintire indepartata.

8. Iubirea obsesie. Petrec impreuna 12 ore pe zi daca nu locuiesc inca impreuna, iar daca locuiesc 25 de ore pe zi. In putinele momente in care nu sunt impreuna vorbesc la telefon in continuu, isi pun unul altuia melodii sau pur si simplu isi asculta unul altuia respiratia. Cred ca au descoperit esenta absoluta a iubirii, isi declara dragoste vesnica din cinci in cinci minute pana intr-un moment in care isi dau seama ca asta nu e iubire, ci dependenta si ca intr-o zi pur si simplu nu mai pot, simt ca explodeaza si ca se sufoca.

9. Iubirea sens unic. Ea- grasa sau urata. Sau si, si. El- nici prea prea, nici foarte foarte. Ea- stie ca nu poate mai mult si se agata cu orice mijloace de el. El- stie in sinea lui ca poate mai mult, dar parca n-ar vrea sa riste sa ramana fara mancarea aia proasta, dar comestibila si fara partidele de sex care, daca inchide ochii si se gandeste la Daniela Crudu, pot fi chiar acceptabile. Ea- vrea sa iasa in lume, sa se afiseze cu el, sa se mandreasca, sa se dea mare. El- n-ar vrea sa iasa nicaieri cu balena, dar mai face cate un compromis din cand in cand si obligatoriu in locuri in care stie ca nu-l cunoaste nimeni tocmai pentru motivele mai sus precizate.

6 Comments

Filed under Multi prosti...