Tag Archives: Cannes

Conu Caranfil fata cu studentimea


‘’Un film vesel despre oameni tristi care viseaza fara a indrazni sa spere.’’ Asa isi caracterizeaza celebrul regizor roman Nae Caranfil filmul de debut, E pericoloso sporgersi. Un film aclamat de critici, selectionat la Cannes, in categoria Quinzaine des Realisateurs, castigator la Festivalul de la Bratislava.

Cea mai grea proba pentru un film realizat in 1993, despre lumea dinainte de 1990 n-a fost trecuta insa nici la Cannes si nici la Bratislava la inceputul anilor ’90. A fost trecuta luni 8 noiembrie, la Noul Cinematograf al Regizorului Roman, in fata a puhoi de studenti ai anului 2010.

Studenti cu plete, rasi in cap, cu ipoduri, cercei in urechi, in nas, cu heavy-metal in casti si al caror standard de umor in cinematografie se regaseste in seriile ‘’ American Pie’’ sau ‘’Scary Movie’’. Studenti care au navalit insa poate neasteptat la proiectia unui film despre care foarte putini din ei stiau macar titlul intreg si corect, facand o sala de cinema destul de generoasa, neincapatoare.

In fata lor, a celor care nici nu se nascusera atunci cand se concepea ideea filmului, s-a afisat Conu Caranfil, timid, jenat parca de atentia acordata si de multele sute de perechi de ochi atintite asupra lui. Conu Caranfil n-a avut multe de spus inainte de proiectie, cu toate ca el era invitatul de onoare, in jurul lui se invartea totul. Stia el ceva si a preferat sa lase pelicula sa vorbeasca pentru el.

Incepe si filmul. Cu un sonor gatuit, chinuit de trecerea anilor si de un proiector de pe vremea studentimii lu’ Conu Caranfil, cu o imagine si ea parca prafuita si ‘’demodata’’, nu ar parea chiar tipul de film care sa atraga atentia hipsterilor, punkerilor si clubberilor din sala. Gen. Si totusi, e ceva. Ceva cu filmul asta al carui titlu inca nu l-a deslusit nimeni si al carui subiect inca nu-l ghiceste aproape nimeni.

Ei, si acel ‘’je ne sais quoi’’ din primele cadre de ‘’E pericoloso sporgersi’’ se metamorfozeaza rapid intr-un ‘’know how’’ care cucereste pe toata lumea instant. Rasete, hohote, izbucniri de-a dreptul explozive de ras. Si ropote de aplauze dupa ropote de aplauze.

100 de minute de umor destept, umor subtil, umor cu tenta, umor pe alocuri nesarat, umor, umor si iar umor. O distributie absolut fascinanta, cu fete mai cunoscute, care din reclame la dero, care de pe la teatru( mai erau si oameni in sala obisnuiti si cu asa ceva), care de pe la tv, dar si cu fete mai putin cunoscute, care au pierdut in lupta cu timpul, intrand in anonimat.

Dintre fetele necunoscute se detaseaza tanara domnisoara din rolul principal, care, desi nu da gata spectatorul printr-un talent pur, printr-o forta nesecata sau printr-o naturalete desavarsita, atrage prin altceva. Prin povestea nestiuta din spatele scenei. E de ajuns sa ne uitam pe generic si o sa observam ceva destul de interesant. Nathalie Bonnifay o cheama pe domnisoara si, daca asta nu e indeajuns de interesant, poate faptul ca Nathalie nu stia o boaba de romana inainte de realizarea filmului si ca a turnat replicile ‘’ pe de rost’’ ar putea sa atraga atentia.

Ei, dar daca sunteti pretentiosi si greu de impresionat si asta nu va atrage atentia, poate v-o atrage Marius (doar) Florea pe vremea aceea si care, in urma rolului cel putin memorabil din acest film, a devenit cunoscut unei tari intregi ca Vizante. Iar daca nici asa nu va lasati impresionati, pai atunci atentie la glume putin si numarati-le repede pe-alea demodate, pe-alea fara umor, pe-alea nelalocul lor, pe-alea invechite, pe-alea naspa. Cum e, va da cu virgula? Pai va da, ca nu exista nimic de genul asta…

Si vine si finalul. Dupa 100 de minute de hohote de ras sanatoase si de ropote peste ropote de aplauze vine si finalul care stoarce o lacrima in coltul ochilor domnisoarelor. Si nimeni nu mai sta asezat pe scaun. Si nu, nu pentru ca trebuie sa se grabeasca sa prinda metroul, ci pentru ca nenea Caranfil, timidul, retrasul nene Caranfil merita o plecaciune si din partea noii generatii.

Sa ne traiesti, coane Caranfile, pare sa spuna o multime entuziasmata de pustani, si sa ne mai faci sa radem inca o mie de ani!

* Articolul fusese scris initial pentru o noua ”proba de angajare”( asta ca sa-mi scuzati exprimarile putin mai pretentioase decat de obicei). Avand in vedere ca au trecut ceva zile si n-am auzit nimic de la posibilii ”angajatori” si tinand cont de antecedente, am hotarat sa postez asta aici ca sa nu mai am parte de surprize…

Share

2 Comments

Filed under Arte

Stiri pe lat


Nu sunt nici cele mai hot stiri ale zilei, nu sunt dezvaluiri incendiare, bombe de presa sau stiri nemaivazute si nemaintalnite. Sunt doar chestii, chestiute si chestioare care mi-au atras atentia din presa sau blogosfera online. Si ma gandesc ca poate mai intereseaza si pe altcineva.

1. S-a lansat un nou cotidian, Puterea. Doar atat si era de ajuns pentru o stire, avand in vedere climatul existent pe piata media din Romania. Daca mai adaugi insa si cum s-a efectuat lansarea, cu Iliesti, Gorbaciovi si elicoptere, chiar ai pus-o de o stire de senzatie. Despre ziar inca n-am multe de spus. Nu l-am luat pe hartie, intentionez s-o fac in zilele urmatoare, siteul arata binisor, curatel, cateva stiri interesante pe care nu le mai vazusem prin alte parti le-am gasit pe la ei… Pe de alta parte, tot tambalaul de la lansare, la care se adauga si asa-zisa politica editoriala, autointitulata ”axata pe bombe de presa” ma fac sa am un feeling puternic ca va fi vorba de un fel de Click politic, controlat de ceva personaje burtoase si influente. Vantu, Hrebenciuc, Patriciu…?

2. Vandamul de Antena 3 a ajuns cam pe unde ii doream eu acum ceva vreme sa ajunga. Nu e chiar in Piata Salajan sa vanda hartie igienica si papuci de casa, dar vinde electronice la reducere la el pe blog. Vai de ceasurile tale si de topmodeala care inca te mai suporta!

3. Unul dintre protagonistii multlaudatului( de catre mine, cel putin) ”Eu cand vreau sa fluier, fluier” a fost prins din nou cu fofarlica.Ce, va mira? Pai la cati bani se invart in cinematografia romaneasca, ma astept sa-l vad pe Dragos Bucur facand stand-up la metrou si pe Florin Piersic Jr. facand contrabanda cu tigari.

4. Radu Muntean si Cristi Puiu( nu, nu sunt fotbalisti, sunt regizori, chiar daca sunt convins ca numele lor nu va spun mare lucru) au fost nominalizati la sectiunea ”Un Certain Regard” a Festivalului de film de la Cannes, alaturi de legende ale filmului international ca Jean-Luc Godard sau Oliver Schmitz( nici nu stiu de ce ma mai obosesc). Nu-i asa ca vi s-a parut muuult mai interesanta stirea cu hotul-actor?

5. Si ca sa va plictisesc definitiv, va anunt ca soprana romanca Angela Gheorghiu a fost si ea nominalizata la Classical Brit Awards, unele dintre cele mai prestigioase distinctii acordate muzicii clasice.

6. Din ciclul ”mare Ti-e gradina, Doamne” aflam ca ditamai Jan Clod Vandamu'( ala original belgian, nu facatura de la ”in gatu’ presei”) i-a cerut un autograf Innei dupa un concert al acesteia. Nici nu stiu ce sa comentez la asta. Un Algocalmin are careva ca simt ca ma ia cu ameteli…? Maine, poimaine ii cere si Nicole Kidman un autograf Adelei Popescu dupa ultima reprezentatie a acesteia pe Broadway…

7. Urmasul lui Stefan cel Mare cere la tribunal Moldova si Tara Romaneasca. Si asta prost. Pai eu, in locul lui, ceream Constantinopolul, Budapesta, ceva… Ce dracu’ sa faci, ba nene, cu Moldova si Tara Romaneasca, tu ai vazut in ce hal arata…?

8. Ozzy Osbourne vine si el in concert la Bucuresti in luna octombrie a acestui an. Eu unul nu mai inteleg nimic. Pai Ac-Dc, Aerosmith, Metallica, Bob Dylan, The Cranberries, acum si Ozzy Osbourne, in acelasi an in Romania?! E ceva in neregula… Or fi gresit mayasii cu sfarsitul lumii cu vreo doi ani…?

9. Pontino si Nastase se tin de bancuri. Pai da, cand ciolanul e la portocalii-violeti si tu nu mai ai acces nici macar la oscioare, macar de poante sa-ti mai arda.

10. Si la capitolul ”stiri despre eu si arogante” imi permit sa ma gudur putin cu noua pozitie ocupata in topul Zelist, 693( la doar 3 luni de la lansare si fara compromisuri link-exchangiste). Multumesc tuturor cititorilor mei si in special celor doi bloagheri de calibru care m-au adaugat recent la blogroll-ul lor, Ioan Usca si Lilick Auftakt. De asemenea, sa ma mai laud putin cu un premiu in bere( ca doar nu in carti) obtinut de la Simona Tache cu ocazia unui concurs organizat la ea pe blog in colaborare cu Ursus. Hai noroc, Simono!

7 Comments

Filed under Online