Tag Archives: concert

Licitatie si concert pentru copii


Situatia spitalelor din Romania o stim cu totii… Si ne cam doare undeva, fiind obisnuiti sa dam vina pe ”autoritati”, pe ”corupti” si-asa mai departe. De-aia eu fac un apel, de fapt doua, de fapt doua intr-unul, sa ne ridicam fundurile din canapele, fotolii si paturi de camine studentesti si sa facem ceva. Nu pentru ca e sezonul sarbatorilor, ci pentru ca putem sa ajutam niste copii.

Asadar, daca vreti sa ajutati niste copii aflati in suferinta mai mult decat din vorbe, marti 14 decembrie va miscati ordonat si organizat spre Elephant Pub & Bar Music, iar miercuri 15 decembrie in Kulturhaus.

Continuarea pe Renne.ro

6 Comments

Filed under Online

O descoperire


1. Faptele:

In data de 25 noiembrie, a.c., am fost la ”concertul de lansare” El Negro din clubul Silver Church din Bucuresti. Concertul trebuia sa inceapa la ora 21. N-a inceput. A inceput cu doua ore mai tarziu. La ora 21 a avut loc Miss Unifest. Am scris in detaliu despre situatia aceasta aici.

Explicatiile oficiale date atat pe pagina oficiala de Facebook a trupei El Negro, cat si pe blogul meu, la comentariile acelei postari au fost de forma aruncarii vinei pe umerii managementului evenimentului, care ”a anuntat echipa El Negro doar cu cateva ore inainte de 21 de programarea simultana a celor doua evenimente”( am parafrazat, ideea asta e, cuvintele nu erau chiar astea).

2. Descoperirea:

De pe siteul oficial Unifest, cat si de pe alte siteuri de aiurea( ca de exemplu asta sau asta), putem afla cu usurinta si dincolo de orice urma de indoiala ca evenimentul ” Miss Unifest” era programat inca de pe 15 noiembrie sa aiba loc in clubul Silver Church, in data de 25 noiembrie, la ora 21.

3. Concluzia:

Niciuna, ca nu vreau sa mai dau verdicte in necunostinta de cauza si fara sa cunosc indeaproape piata muzicala si a showbizului din Romania. Voiam doar sa ma intreb inca o data cum Dumnezeu n-a aflat nimeni din echipa ultramegaextrahiper profesionista, talentata si bine organizata a binecunoscutei formatii vocal-instrumentale El Negro de faptul ca Silver Church-ul a organizat doua evenimente in acelasi timp, desi se putea afla cu un amarat de Goagal si fara mari batai de cap. Sau poate stiau dar au lasat-o asa sa-i fraiereasca pe fraieri si sa ia bani la doua maini…? Nuuuuuuuu! Nuuuuuuuu se poate, domne, asa ceva!

Share

8 Comments

Filed under Multi prosti...

El negro de furie


Compui cinci versuri la trei ani, faci doua-trei ”coveruri”, te plangi de cat de greu o duce industria muzicala de cand cu piratarea, o pui de cate o lansare de album cu patru piese noi sau cate un concert aniversar din doua in doua luni, ii fraieresti pe fraieri si te chemi artist! Simplu, nu…?

Hai ca am inceput prea in forta si n-ati inteles nimic… Sa incepem dara cu inceputul… Prostul de mine inca mai pune botu’ la artistii din Romania si inca mai considera ca e un semn de respect pentru muzica si munca unor oameni sa platesti pentru spectacole live de buna calitate… Si ca principiu, nu gandesc rau, nu-i asa? Numai ca in realitate, calitatea e indoielnica, iar respectul pe care eu i-l ofer unor pseudoartisti mi se intoarce printr-un scuipat in fata!

Si iar am divagat de la subiect… Revin… Ieri, 25 noiembrie, am fost la concert de lansare a noului album El Negro. Sau, cel putin, eu la asta am crezut ca merg. Pentru asta am platit, asta scria pe biletul achizitionat de mine cu trei zile inainte de ”eveniment”. Scria cu litere mari ” Concert El Negro, 25 noiembrie, ora 21”.

Bine, nu mai sunt copil, nu mai cred ca tot ce zboara se mananca si nu ma asteptam ca niste ”staruri” de anvergura mondiala, cunoscute din Jamaica pana-n Pakistan sa inceapa sou’ la fix. Dar ma asteptam, ca un Prost ce sunt, sa mi se dea un spectacol pentru care am platit. In schimb, am primit tate lasate, craci strambi si mufe diforme de pitzipoance netrecute inca prin pubertate. Sau mai generic, Miss Unifest.

Care e legatura dintre Miss Unifest si El Negro? Asta m-am intrebat si eu ca bou’ timp de o ora jumate, aseara in clubul Silver Church, pana cand mi-am bagat picioarele, mi-am luat traista in bat si m-am carat. Nu inainte de a mai face un efort tampit si inutil cat cuprinde, acela de a-mi cere banii inapoi, in conditiile in care am fost tras pe sfoara si nu mi s-a oferit evenimentul pentru care am platit.

Credeti ca m-a bagat cineva in seama…? Surprinzator da, un ”baietas” cu un tatuaj pe gat, care se autointitula ”organizatorul de evenimente El Negro”, dar care, dupa mutra, era cel mult un amic din copilarie al lui Bogdan Negroiu, a carui verisoara a tavalit-o putin marele ”muzician” si de care i s-a facut mila, vazandu-l cum sufla in pungi prin statii de metrou imunde.

Ce mi-a servit organizatoru’ de evenimente? Ca imi cer scuze, ca nenorocitii astia de la Silver Church sunt de vina, ca ne-au bagat mizeria asta pe nas azi, ca in 10 minute incepe spectacolu’, iti promit eu, ca nu face scandal, ca de-astea… Eu: Nu vreau scandal, vreau doar banii inapoi, am platit pentru El Negro la ora 9, e 10 jumate si pe scena sunt niste paparude. El: Imi pare rau, dar nu pot sa-ti dau banii pe bilete, ca s-au bagat banii in nu stiu ce sistem si ca una, si ca alta… Si dupa parlamentari de niste minute bune, mi-am bagat picioarele definitiv, m-am pisat pe ei, 30 de lei si m-am carat!

Si, cu toate ca probabil pe ”artisti” ii doare in cot de un nimeni ca mine si probabil ca-si rad in barba ca si-au luat bani cu doua maini( o data de la fraierii care au platit bilete, o data de la fraierii care au facut consumatie in timp ce asteptau spectacolul magnificilor), eu le spun un lucru. Pe mine, un om care asculta El Negro de cand se stie, m-au pierdut si jur cu mana pe portofelu’ devastat de banii de bilete de aseara, ca n-o sa mai calc la niciun eveniment la care o sa participe formatia, ca n-o sa mai cumpar niciun material al formatiei si n-o sa mai accesez nici macar vreun videoclip apartinand trupei de pe net. Multa sanatate, baieti si tineti-o tot asa, ca aveti toate sansele sa ajungeti in analele muzicii!

P.S.: Am obtinut niste scuze oficiale pe pagina de Facebook a baietilor. Scuze care au fost impinse strategic cat mai jos in pagina in numai cateva ore. In schimb, baietii multumesc ” tuturor celor care sustin miscarea reggae”. I-auzi! Da’ miscarea asta implica cumva si prostituarea pe maruntis si asocierea muzicii cu preselectiile pentru viitoare participante la orgii cu miliardari…?

P.P.S. : Domnisoara a carei poza este la inceputul postarii este ea, chiar ea, liderul formatiei El Negro, Bogdan Negroiu, cu un nou look, special creat pentru viitorul concert de lansare.

Share

13 Comments

Filed under Multi prosti...

Culese dupe net(X)


Editie aniversara ”culese dupe net”. A zecea editie, una de nota zece cu siguranta. Cele mai bune si nebune linkuri si clipuri:

1. Ceva putin mai lung si mai subtil, dar al naibii de haios si de potrivit timpurilor in care ne gasim. Click aici!

2.Mie asta mi-a facut pielea de gaina:

3. Un ”muzician” adevarat pe culmile gloriei, cuprins de extazul artei. Pentru asta merge zicala unui prieten: ”Bautura tare, oamenii slabi…”

4. Tinand cont de simplul fapt ca asta este si bazandu-ne pe faptul ca toata lumea banuieste pe fiecare, masina este degradata total, deci nu este irecuperabila. Ma-ntelegi?!

5. Ca tot nu mai avusesem ceva cu Mutu de mult pe blog:

6. Inna si Ricky au concurenta. Pazea, fratilor, ca vine Iulian Fota!!!

7. Iata, sa mai zica cineva ca sunt eu nebun ca nu beau apa:

8. Ma miram eu de ce n-am mai vazut in ultimul timp nicio reclama cu Dorel:

9. Meet Gogaie:

10. Si pentru ca trebuie sa fiu si eu in trend, hai si cu injectoarele:

Share

2 Comments

Filed under Online

Holografii scosi din priza


1. Inainte de show.

-Ba, Holograf are concert acustic.
-Ba, esti nebun…? Foarte tare! E moca…?
Asa a inceput totu’, cand am aflat undeva saptamana trecuta de la un prieten ca una din trupele cu care am crescut (ce urat suna!) si pe care o ascult inca de pe vremea cand nu stiam ce inseamna nici jumatate din versurile lor, Holograf, va avea doua concerte acustice la Patria. Bineinteles ca, la aflarea raspunsului negativ al intrebarii de mai sus si la aflarea pretului evenimentului (70 sau 120 de lei), ma dezumflasem teribil. Lasa, ca-i mai prind pe la vreo susa la un mol cate-un sfert de ora, mi-am zis eu!

Numai ca altcineva (nu spui cine, persoana importanta) a reusit (nu intrebati cum) sa ne obtina un fel de invitatii (subliniez ”un fel de”) la cel de-al doilea spectacol, cel de marti seara. Intraram la Patria, mai mult pe sustache (invitatiile nu erau chiar scrise, erau mai mult pe sistemul ”noi suntem aia care o cunoastem pe aia”) si ne puseram pe asteptat.

8 fara ceva, mai e pana incepe. Ma uit prin jur, lume multa, multa si pestrita. Oameni de toate varstele (nu numai batrani, despre care ar crede carcotasii ca sunt publicul tinta Holograf), copii, adolescenti, roacheri, baieti cu pirsuri, fete cu fustite. Aripa mondena e bine reprezentata de Oana Roman, plasata strategic undeva in primele randuri, in timp ce aripa mai dura, (ex) guvernamentala e reprezentata si ea de fostu’ sef, Vladescu. Deh, de cand suntem someri, avem timp si de muzici.

2. Showul.

8 si 20 de minute batute fix. Intre timp, ne-am facut si cu locuri pe scaune, si cu niste tricoase rosii, simpatice. Misto la concert cand cunosti pe cine trebuie. Apar si ei pe scena, in aplauze generale. Se asaza cuminti pe scaune, Bitman si cu patru baieti ca brazii, cu chitarele de jur imprejurul lui, Edi Petrosel la tobe deasupra tuturor, Tino Furtuna la pian, Emil Soumah cu zdringhi-zdringhiurile lui obisnuite si dau drumul la treaba.

Fara explozii de sunet asa cum s-ar intampla de obicei, duios, linistit, placut auzului. Acustic, taticu, fara energie electrica si sunete artificiale. Instrumentele suna perfect, vocea lui Dan rasuna pana in ultimele randuri (va spun sigur, am stat in ultimul rand) si iti patrunde in inima si in maduva oaselor, totul e asa cum ar trebui sa fie muzica.

Dar stati putin. Dan, plus patru la chitara, plus unu’ la tobe, plus unu’ la pian, plus unu’ la percutie. Opt? Cum opt? Holografii nu sunt sapte? Hmm, parca e un nene la una din chitari care seamana, dar nu rasare. Goagalu’ pe mobil ne vine in ajutor si ne dam seama repede cine e. Marius Batu, folkist, colaborator al lui Ducu Bertzi, Florian Pittis, membru Poesis si Pasarea Colibri. Ehei, ca bine le mai zice domn Batu.

Taina. Stiu cine sunt. Primavara incepe cu tine. Dragostea mea. Melodie dupa melodie, Dan si ai sai trubaduri ne transporta dintr-o poveste in alta, dintr-un peisaj in altul, dintr-o lume in alta. Toate au insa in comun sunetele bine alese, instrumentele bine acordate si o voce care te face sa te intrebi daca nu cumva data nasterii din buletin e gresita grav.

Publicul, prea linistit parca, vibreaza cu fiecare sunet. Nu tot. Un rand mai in fata, un nene intre varste imi atrage atentia (vezi foto, in mijloc, cu mainile in cap). Si nu, nu din cauza don’soarei cu niste cativa ani mai tanara decat el care-l insoteste. Ci din cauza ca are un mod cel putin ciudat de a-si manifesta admiratia fata de ce se intampla pe scena. Casca, se scarpina in cap, isi pune mainile in cap, se framanta, se intoarce de pe o parte pe alta. Daca ar fi sa fac presupuneri dupa aparente (si nu sunt genul), as zice ca omu’ nici n-ar vrea sa fie aici si ar prefera sa fie acasa, la meci, cu berica langa el.

N-am iubit pe nimeni. Asa ne zice Danut, in timp ce patru domnisoare intra pe scena, cu trei viori si un contrabas. Publicul saluta sunetele care deja parasesc taramul unui concert rock si ne trimit cu gandul la Opera. Domnul X (asa o sa-i zicem de acum incolo) explodeaza, se ridica in picioare, se framanta timp de cateva secunde, dupa care se asaza la loc. Poate de entuziasm, imi zic eu.

Vine o zi… Cand se va termina odata naiba concertul, citesc pe buzele Domnului X, si impresia conform careia n-ar prea vrea sa fie aici incepe sa capete contur. N-am stiut… Ca o sa dureze atat concertul asta, ma astept sa zica Domnul X. Nu mai are putere nici macar pentru atat si se limiteaza sa se dea de cateva ori cu capul de scaunul din fata.

Intre timp, Mihai Coman confisca microfonul si ne demonstreaza ca l-ar putea concura pe Danut la voce daca ar avea sarmul lui, in timp ce Batu ne vrajeste definitiv cu o mostra de folk autentic. Domnul X priveste in gol.

Si baietii plang… Iar Domnul X isi musca buzele inca o data, intrebandu-se ce Dumnezeu cauta el, un barbat adevarat, macho caliente, in muierismele astea. Vreau o minune. Si se intampla! Publicul se ridica in picioare in sfarsit si vibreaza ca la un concert adevarat, si nu ca la teatru ca pana acum! Domnul X ramane jos, obosit de deja cea mai lunga ora si jumatate din viata…

Ochii tai. Ti-am dat un inel. Si, si, si… E gata! Holografii isi iau la revedere, iar Domnul X sare din scaun, sarbatorind parca o calificare a Stelei (nu stiu de ce, dar imi pare stelist). Dar nuuuuuuuu! Publicul vrea mai mult, nu e pregatit sa plece acasa, iar Holografii se intorc pe scena pentru o ultima melodie. Care se termina si ea, in ropote de aplauze, urale frenetice din sute de piepturi si un ”In sfarsit, ba!” dintr-un singur piept izolat…

3. Dupa spectacol.

Se goleste sala, lumea se buluceste la intrare, care sa prinda metrou’, care sa ajunga mai repede in parcare. Si eu ma intreb, asa cum ma intreb de fiecare data cand se incheie ceva care m-a facut sa ma bucur. Cu ce raman dupa?

Raman cu rusinea si regretul de a nu fi platit pentru un spectacol care merita mai mult respect din partea mea, raman cu aprecierea si cinstea pe care le-o port si le-am purtat-o de atatia ani unor artisti care ar fi in stare cu o chitara si un pian sa umple doua Sali ale Palatului. Si mai raman cu parerea ca unii oameni, chiar daca platesc un bilet si ar avea tot dreptul legal sa se afle intr-o sala de spectacol, ar face mai bine tuturor daca ar sta acasa cu punga de seminte in brate si cu sticla de doi litri juma de bere langa telecomanda.

P.S.: Articol publicat mai intai si mai intai pe Renne ( tot de mine).

P.P.S.: Da, stiu, sunt un penibil ca republic articole publicate in alta parte, dar am fost si eu o data in viata haios( zic eu) si voiam sa vada si uamenii de-mi citeste blogu’. Si in plus n-am timp sa mai nascocesc cestiuni noi, cand sunt atacat din toate partile.

Share

1 Comment

Filed under Prost mai sunt...

Carul cu nervi( partea a VII-a)


Nu s-ar fi numit revenire serioasa BlogdeProst fara Carul cu nervi, nu-i asa…? Eh, pai intamplator in dimineata asta am nervi.

Si ma enerveaza:

43. Toti papagalii si toate mironositele care au fost la concertul Guns’n Roses si se dau foarte afectati si foarte jigniti ca au venit aia cu intarziere de doua ore. E ca si cum ai ajunge in iad si te-ai duce la dracu’ sa reclami ca e cald…

44. Ca vorbim de guverne din umbra, de programe de guvernare, de strategii si tactici si japita aia sta la fel de confortabil in scaunul de la Cotroceni. Domnu’ chiulangiu’ cu freza, baiatu’ cu chibrituri( asta era Ponta, daca n-ati prins ironia), trecem si noi la fapte sau doar o frecam aiurea, asteptand sa moara niste oameni de foame prin tara…? Unde e motiunea, bre, unde e motiunea?!?

45. Ca nu m-am uitat doua zile la televizor deloc, dar absolut deloc, si n-am pierdut nimic.

46. Emisiunile ”Ora de romana” de la posturile muzicale romanesti. Mamasita, fas favor, lavli smail, ai laic za trampet… Eu am cam lipsit de pe la cursurile de romana, dar parca ceva nu se pupa…

47. Ca dupa Bianca lu’ Bote a aparut si Violeta lu’ Bote. Ce mai urmeaza, frate, Viorica lu’ Bote, Florica lu’ Bote, Nuti lu’ Bote…? A, pardon, Nuti era a altcuiva… Plus ca hai sa fim sinceri. Nu vi s-ar parea mai credibil Vasile lu’ Bote sau Gheorghe lu’ Bote…?

48. Ca niste glumeti au facut cont de haifaiv unei rude moarte si toata lumea a sarit la gatu’ lor. In primul rand, eu cred ca de fapt astora de la Cancan le e ciuda ca are moarta mai multi prieteni decat ei. In al doilea rand, nu inteleg care e problema. Adica ce, n-are dreptu’ si mortii sa socializeze, nu e si ei oameni? Si in al treilea rand, daca ar fi cu adevarat o problema, ar fi alta. Ar fi o problema de lipsa de respect. Adica aia moare si astia ii fac cont de haifaiv!?!? Urat, bai! Puteau si ei sa faca un feisbuc, un tuitar, haifaivu’ e ”old news”…

49. Ca nici pornografia nu mai e ce era odinioara. Pai am ajuns sa dau pe Playboy Tv, sa ma uit doua minute, sa casc de plictiseala si sa dau inapoi pe DeDeu si pe Capatos ca vad mai mult acolo… Si cand te gandesti ca in copilarie, daca vedeam un chilot trecand prin fata camerei, vorbeam la coltu’ blocului doua zile despre asta…

50. Reporterii de la televiziunile noastre. Exemplu. Se ia interviu unui grevist. Si asta zice, am sase milioane pe luna salariu, din care tre sa traim cinci oameni, n-avem ce pune pe masa, murim de foame. Reporteru’ un obez, de zici ca a mancat la micu’ dejun cei cinci membri ai familiei grevistului… Pai e frumos…?

Share

5 Comments

Filed under Prost mai sunt...

Cine a pus leapsa in drum…


…ala a fost clar om nebun! Pai primii o leapsa, bai vericule, de imi statu respiratia in loc. De-aia, de te provoaca la filozofeli, la profunzimi, nu alta. Vinovata? Eterna si fascinanta Joy, bineinteles! Bine, ca nu si-a gasit omul deloc, dar deloc si ca o sa-i macelaresc leapsa de nici n-o s-o mai recunoasca si nici n-o sa ma mai caute vreodata pentru demersuri de genul asta, o sa se vada in ceea ce urmeaza… Deci:

SUNT… Prost! Nu va e clar…?

AS VREA… doua bilete la concertul Guns’ n Roses la Bucuresti… Dupa care pot sa mor linistit.

PASTREZ… cetatenia romana. Pana cu prima ocazie care se iveste…

NU IMI PLACE… caldura vara si frigul iarna. Oare asta ma face si pe mine un geniu neinteles, ceva…?

MA TEM… sa nu-mi rup gatul cand intorc capul pe strada dupa pitzipoance, sa nu ma inec in cada, sa nu ma prabusesc cu masina si sa nu intru in vreun stalp cu avionu’.

AUD… Florin Salam. Cu Denisa parca. Acum aud o bufnitura. Si o injuratura. E naspa vecinu’. Nu stie de gluma…,  Ca cica puteam sa-i sparg capu’ cu piatra… Daca i-as fi spart casetofonul eram mai fericit… Ei, lasa, ca am timp sa-mi exersez mana…

IMI PARE RAU… de voi,astia, care va irositi cinci minute din viata citindu-mi mie tampeniile. Ce dracu’, ma, voi n-ati aflat ca exista Click.ro si Cancan.ro…?

IMI PLAC… cocalarii. Uneori in sange, uneori mai bine facuti.

NU SUNT… nici rasist, nici xenofob, nici misogin. Numai ca pe tigani i-as bate, pe unguri i-as izgoni din tara si pe femei… le-as adora si le-as respecta( ca stiu ca publicul cititor majoritar al blogului astuia e alcatuit din fete).

CANT… mai bine ca Ricky Martin si arat mai bine ca Marcel Pavel. Ehe, unde as fi fost daca era invers…

NICIODATA… in viata nu m-am dat batut/ si mereu am luat-o de la inceput… Mama ma-sii de vecin! Tot n-a dat si el casetofonul ala mai incet… Si mi se termina pietrele…

RAR… beau alcool. Cel muuult de doua-trei ori pe ora, de sapte-opt ori pe zi, de cinci-sase ori pe saptamana.

PLANG… ori de cate ori curat ceapa. Oi fi ecologist, sau ceva…

NU SUNT MULTUMIT… de fizicul meu. De-aia fac halbere intens, dorm doar 14-15 ore pe zi si alerg din casa pana in masina.

SUNT CONFUZ… ori de cate ori am intruniri mai lungi cu vechii mei tovarasi Jack Daniels si Johnny Walker.

AM NEVOIE… de o functie inalta, de un sef inrudit cu mine si de un contract de munca nerealizat pe drepturi de autor.

AR TREBUI… sa mai fac rost de niste pietre! Ca astea s-au terminat. Si casetofonul lu’ nea vecinu’ parca e blindat!

Aaaaaahhhhhhh, am reusit! Am terminat leapsa! Si nu mi-a luat decat vreo trei zile… Lasa, Gabriella, ca o sa ti-o platesc eu cu varf si indesat, mai devreme sau mai tarziu!

Bai si ce as mai da-o si eu mai departe la cativa antipatici din blogroll… Numai ca la cum imi merge netul, am mai multe sanse sa ma citeasca Mircea Badea si s-o preia din proprie initiativa… Asta e! Daca esti careva masochist care ma citesti in clipa asta si vrei cu tot dinadinsul sa te chinui si sa te torturezi, ai permisiunea mea sa preiei leapsa!

13 Comments

Filed under Online

Rock de 1 iunie


Iar cu muzica, frate?!? Asta poate sa fie o reactie a unui cititor oarecare de-al meu care vede ca de o buna bucata de vreme cel putin jumate dintre postarile mele se refera la muzica. Ce sa-i fac, oameni buni? Nu ma pot abtine…

Cum sa ma abtin cand azi, 1 iunie, de la ora 17, in Piata Constitutiei o sa aiba loc cel mai concert tare caritabil ever. Si cu intrarea moca. Si mai e si pentru sustinerea unei cauze misto. Adica strangerea de fonduri pentru construirea noului spital de copii ”Marie Curie”. Cum se strang fonduri de la un concert fara bilete platite ma cam depaseste, dar mai conteaza…? Ce conteaza in fapt si la urma urmei e ca o sa am sansa sa-i vad sau revad live pe urmatorii:

Eu am obosit doar enumerandu-i si incerc sa aleg la fiecare cate o piesa reprezentativa. Nici nu vreau sa-mi imaginez ce o sa fie la concert cu toti la un loc…

4 Comments

Filed under Arte

Avem un premiu. Ce facem cu el…?


Din ciclul ”cat ghinion poate sa are unii” sa va povestesc ce am patit azi. In primul rand, alaltaieri m-am inscris cu o postare intr-un concurs care avea ca premii invitatii la Iarmaroc Fest, un festival de muzica de toate felurile ce va dura trei zile si va avea loc intr-o padure undeva in afara Bucurestiului. Ca un individ anti-tehnologie ce sunt n-am reusit sa inserez in postarea respectiva cum trebuia un banner care mi-ar fi dat dreptul sa intru in competitie.

Cu toate astea, Victor Catalin de la Toate blogurile( caruia ii multumesc inca o data) a dat dovada de multa amabilitate si mila( in special mila) si m-a primit in concurs. In conditiile in care am scris o postare de tot rahatul( ca de obicei) si nici n-am respectat conditiile tehnice minime impuse, la momentul respectiv nici prin cap nu-mi trecea ca as avea vreo sansa sa castig ceva mai mult decat traditionalul praf de pe toba.

Astazi de dimineata(pe la 1 de fapt) soc si groaza. Primesc mesaj ca am luat locul 3 si ca am castigat o invitatie la Iarmaroc. Moment in care, in loc sa jubilez, asa cum ar fi fost normal, mi-am dat seama ca n-am cum sa ma duc si m-am apucat sa-mi car lejer pumni in cap. De ce n-am cum? Pai 1. n-am bani sa mananc si sa beau pe acolo, 2. trebuie sa ajung in weekendul asta pe acasa sa obtin bani de la ”finantatori” sa bag ceva in gura si 3. cum dracu’ sa ma duc singur sa stau 3 zile prin paduri? Bun, bun. Se naste intrebarea” De ce mama dracu’ te-ai mai inscris la concurs daca stiai ca nu poti sa te duci?” Pai de Prost, fratilor! Voi inca nu v-ati prins cu cine aveti de-a face…?

Ma paleste in schimb o idee geniala. Hai sa dau sfara in tara( in tara messului) ca poate se gaseste careva sa guste muzica buna si sa-mi bage si mie un ban gramada in buzunar. Concluzia? N-ai cu cine, ba! Niste tarani! Nici moca n-au vrut biletul… M-am rugat pana si de baiatul asta sa ia biletul si sa se duca in paduri. Dar cum de o vreme toate comentariile mele de pe orice blog posibil intra direct in spam( recunosc, am facut niste tampenii odata, demult), probabil ca el inca nu stie ce sansa a ratat.

Moment in care am facut cel mai onorabil lucru posibil si m-am anuntat ca nu ma pot duce si ca doresc sa-mi fie cedat biletul mai departe. Sper ca Anei Mocanu.Bineinteles ca la putin timp dupa, a inceput sa ma caute lumea pe messenger si sa-mi ofere diferite foloase materiale si imateriale pentru respectiva invitatie. Numai ca nu mai puteam da inapoi si sa spun ca de fapt si pana la urma vreau invitatia.

Concluzia? Rau e sa fii Prost! Si cand te apreciaza cineva si iti da premii mura-n gura, nu poti sa te bucuri de ele…

1 Comment

Filed under Prost mai sunt...

Fuse, fuse si se duse


Si veni si 16 mai-ul, cu tot cu Eisidisiu’ si asa cum veni se si duse. Intrebarea dupa un eveniment atat de mediatizat si atat de asteptat( de mine de vreo 10 ani batuti pe muchie) e ”Ce am invatat de aici si ce ramane in urma?”. Pai sa contabilizam. Noi, dupa concertul AC/DC din 16 mai de la Bucuresti, am invatat urmatoarele:

1. Ca pe langa muzica, un show rock impecabil trebuie sa contina si un sunet demential, si o organizare impecabila si un profesionalism desavarsit din partea artistilor. Astfel, fiecare fascicul de lumina, fiecare centimetru de scena, fiecare bass, fiecare watt putere, fiecare secunda de muzica sau de pauza au fost utilizate exact asa cum trebuia atunci cand trebuia pentru a crea un spectacol atat de original, dar in acelasi timp atat de simplu si clasic incat orice intepat care n-avea treaba cu fenomenul rock sa se ridice in picioare si sa aplaude.

2. Ca, desi ai zeci de ani in spate de spectacole, multe, foarte multe milioane de discuri vandute si o faima si o celebritate care ti-ar permite sa mai faci lucrurile si la ”ce-o iesi”, trebuie sa arati in fiecare moment petrecut pe scena un respect fata de meserie, dar si fata de public si practic fata de cei care iti asigura painea. Nicio miscare de relaxare, niciun acord gresit, nimic pe langa muzica, nimic in afara ritmului. Totul la potential si la capacitate maxima timp de 120 de minute fix.

3. Ca daca ai 55 de ani, dintre care multi petrecuti intr-o lume condimentata cu multe ”tentatii” menite sa te sece de energie si sa te trimita aproape de lumea celor drepti, nu inseamna neaparat ca nu poti sa ai o energie si o pofta de viata de care ar fi invidios pana si Haile Gebreselassie( care nu stiti cine e asta, puneti repede mana pe Goagal!).

4. Ca Dumnezeu e nedrept atunci cand ne trimite printre noi un geniu si un om cu un har atat de dezvoltat ca Angus Young, dar il face muritor.

5. Ca un spectacol pe care unii il stiau pe de rost si care aduce momente oarecum previzibile poate avea o savoare delicioasa atunci cand e trait pe viu de la cateva zeci sau sute de metri. Era cineva in Piata Constitutiei care nu stia ca va fi o locomotiva imensa pe scena? Sau ca inainte de Hells Bells va fi tras clopotul urias de catre Brian Johnson? Sau era cineva care nu putea sa prevada ca la finele spectacolului de striptease al lui Angus acesta ne va arata niste chiloti cu AC/DC imprimat pe ei? Probabil ca nu. Si cu toate acestea toate cele trei momente, plus aparitia femeii gonflabile uriase pe locomotiva sau rafalele de tun trase spre final au fost simtite exact asa cum trebuiau, ca momente care au marcat si marcheaza istoria muzicii si a entertainmentului.

6. Ca mai exista o speranta pentru publicul consumator de muzica de la noi din moment ce s-au gasit vreo 60 de mii de oameni( din numaratoarea mea ochiometrica) care sa plateasca minim cate un milion jumate sa-i vada pe old-timeri in actiune. Iar cand iti dai seama ca erau vreo cateva mii bune care venisera de la Cluj, Craiova, Timisoara, Targu Mures si Dumnezeu mai stie de pe unde special pentru seara asta, riscand chiar sa doarma prin gara sau sa nu doarma deloc, iti dai seama ca poate in definitiv si la urma urmei nu suntem chiar un popor de Gutisti si Salamisti.

7. Ca poti sa ai o voce ragusita, gajaita, obosita de la natura si totusi sa duci 20 de piese de la un capat la altul la un nivel foarte inalt din punctul de vedere al interpretarii, tinand in permanenta 60 de mii de oameni in priza.

8. Ca poti sa ramai fara voce, fara auz, fara simtamant in picioare si secat de orice urma de energie si vitalitate si totusi sa sari si sa sari si sa sari timp de 120 de minute fara oprire si fara sa te intereseze nimic altceva decat MUZICA.

9. Ca e mare pacat ca Irisii s-au nascut in Romania, acestia dand inca o data o demonstratie de muzica impecabila, interpretata curat si fara greseala in deschidere, lasandu-ne cu un gust amar atunci cand au parasit scena dupa doar vreo 45 de minute.

10. Ca doar daca esti trupa din America cu albume scoase nu inseamna ca ai habar de ritm si de muzicalitate, prima trupa de deschidere, Down demonstrand asta cu brio intr-un show de vreo 45 de minute in care n-au iesit in evidenta decat printr-o galagie fara noima in care nu se putea gasi un cap, o coada sau un rost.

11. Ca pe oficialitati le doare in cot de confortul a 60 de mii de oameni, acestia nebinevoind sa mai lase macar o ora in plus in circulatie mijloacele de transport in comun, inchizand usile de la metrouri in nasul roacherilor la unspe trecute fix. Pai ce mod mai frumos de a incheia o zi in care ai stat opt ore in picioare decat sa bati Bucurestiul in lung si in lat noaptea pe jos? Pana la urma urmei, nu va convine, mutati-va dracu’ in Unirii toti si ciocu’ mic!

12. Ca sa inchei intr-un mod nostalgic… Am invatat ca e mare pacat ca nu poti sa traiesti un acelasi moment over and over and over si sa mori in clipa in care simti ca nu mai poti sa-l traiesti, ca e prea mult, ca e prea bine, ca e prea frumos. AC/DC, I salute you!

5 Comments

Filed under Arte