Tag Archives: cultura

Cultura de pomana


Cel mai mare festival studentesc din Romania! 30 de mii de bilete gratuite la teatru, film si opera! Unifest, distractie gratis, nu degeaba! Teoretic, pentru ca in practica, asa cum se intampla de cele mai multe ori in Romanica, nu e ca-n basme!

Inocent, ingenuu si Prost asa cum bine ma stiti si ma urati, am zis sa particip si eu la ”cel mai mare festival studentesc din Romania” ca deh, atunci cand e moca, imi place cultura! Si ma interesez eu frumos pe saitu’ organizatorilor, unde vad tot felul de minunatii. Piese de teatru care mai de care, la TNB, la Nottara, la Teatrul Mic, spectacole la Opera, la Ateneu… Ce mai, o minunatie! Entuziast cum sunt din fire, iau un pix si o foaie, pun mana si pe goagal sa vad care spectacol e mai shukar si ma apuc de facut planificari si programe… Azi merg la Ateneu, joi la Opera, sambata si duminica la TNB, il vad pe Malaele, vad O noapte furtunoasa, bag si cateva muzee, ce mai, culturisme la greu!

Ma uit frumos si care e sistemul de intare la evenimente si vad ca e cu bilete, care trebuie achizitionate dinainte… Hmm, pai de ce bilete dinainte daca e gratis? Ma rog, trec peste detaliile astea, ma uit si la program, marti intre 16 si 19. Buuuuuuun, imi iau cativa prieteni, infometati si ei de cultura de-asta de pomana si ne ducem voiosi, frumosi, aranjati la Casa de Cultura a Studentilor, la 16 si 30 trecute fix!

Acolo stupefactie! Stiti cozile la carne de pe vremea impuscatului? De fapt, de unde dracu’ sa le stiti, ca majoritatea dintre voi nu stiti nici sa ziceti ”da-da” atunci! Ma rog, daca ati stii cozile de pe vremea impuscatului, imaginati-va ceva de genul ala, numai ca mai rau! Mult, mult mai rau! Zeci si zeci de studenti infometati( la propriu si la figurat) asteptau la… ati ghicit, o singura persoana care dadea biletele. Aplauze!

Si daca asta nu vi se pare de ajuns, evident ca nu se putea printa un program de pe site sa fie pus si el undeva la vedere, sa stie bou’ care n-a venit cu notitele de acasa ce evenimente sunt cand si sa mai dureze ceva vreme sa se hotarasca unde vrea sa mearga odata ajuns in paradis, in fata cozii! A, si amanuntul cel mai simpatic, pe care nu l-a spus nimeni nicaieri e ca NU se pot achizitiona( sau ma rog, primi de pomana) bilete pentru evenimente din aceeasi zi( chiar daca nu s-au epuizat si NU se epuizasera) si ca nu poti sa iei mai mult de UN bilet la UN eveniment pe cap de fomist, asta, de student.

Bai fratilor, eu inteleg ca, vorba lu’ Dinica in Filantropica, la banii nostri nu ne permitem sa avem demnitate, dar chiar asa, sa trebuiasca sa fim tratati ca ultimele vite, sa fim tinuti la cozi cu orele, sa fim batjocoriti si sa mai fim si dezinformati in asa fel incat sa nici nu ne dam seama cat de batjocoriti suntem de fapt?!? Da-o in mama ma-sii, ne-am zis, eu si fomistii mei de cultura si ne-am dus dupa colt sa bagam cate o bere. Nu era moca, nu era la Teatrul National, dar macar am stat jos si nu si-a batut joc de noi ca ultimii fraieri chelnerita…

Share

5 Comments

Filed under Prost mai sunt...

Conu Caranfil fata cu studentimea


‘’Un film vesel despre oameni tristi care viseaza fara a indrazni sa spere.’’ Asa isi caracterizeaza celebrul regizor roman Nae Caranfil filmul de debut, E pericoloso sporgersi. Un film aclamat de critici, selectionat la Cannes, in categoria Quinzaine des Realisateurs, castigator la Festivalul de la Bratislava.

Cea mai grea proba pentru un film realizat in 1993, despre lumea dinainte de 1990 n-a fost trecuta insa nici la Cannes si nici la Bratislava la inceputul anilor ’90. A fost trecuta luni 8 noiembrie, la Noul Cinematograf al Regizorului Roman, in fata a puhoi de studenti ai anului 2010.

Studenti cu plete, rasi in cap, cu ipoduri, cercei in urechi, in nas, cu heavy-metal in casti si al caror standard de umor in cinematografie se regaseste in seriile ‘’ American Pie’’ sau ‘’Scary Movie’’. Studenti care au navalit insa poate neasteptat la proiectia unui film despre care foarte putini din ei stiau macar titlul intreg si corect, facand o sala de cinema destul de generoasa, neincapatoare.

In fata lor, a celor care nici nu se nascusera atunci cand se concepea ideea filmului, s-a afisat Conu Caranfil, timid, jenat parca de atentia acordata si de multele sute de perechi de ochi atintite asupra lui. Conu Caranfil n-a avut multe de spus inainte de proiectie, cu toate ca el era invitatul de onoare, in jurul lui se invartea totul. Stia el ceva si a preferat sa lase pelicula sa vorbeasca pentru el.

Incepe si filmul. Cu un sonor gatuit, chinuit de trecerea anilor si de un proiector de pe vremea studentimii lu’ Conu Caranfil, cu o imagine si ea parca prafuita si ‘’demodata’’, nu ar parea chiar tipul de film care sa atraga atentia hipsterilor, punkerilor si clubberilor din sala. Gen. Si totusi, e ceva. Ceva cu filmul asta al carui titlu inca nu l-a deslusit nimeni si al carui subiect inca nu-l ghiceste aproape nimeni.

Ei, si acel ‘’je ne sais quoi’’ din primele cadre de ‘’E pericoloso sporgersi’’ se metamorfozeaza rapid intr-un ‘’know how’’ care cucereste pe toata lumea instant. Rasete, hohote, izbucniri de-a dreptul explozive de ras. Si ropote de aplauze dupa ropote de aplauze.

100 de minute de umor destept, umor subtil, umor cu tenta, umor pe alocuri nesarat, umor, umor si iar umor. O distributie absolut fascinanta, cu fete mai cunoscute, care din reclame la dero, care de pe la teatru( mai erau si oameni in sala obisnuiti si cu asa ceva), care de pe la tv, dar si cu fete mai putin cunoscute, care au pierdut in lupta cu timpul, intrand in anonimat.

Dintre fetele necunoscute se detaseaza tanara domnisoara din rolul principal, care, desi nu da gata spectatorul printr-un talent pur, printr-o forta nesecata sau printr-o naturalete desavarsita, atrage prin altceva. Prin povestea nestiuta din spatele scenei. E de ajuns sa ne uitam pe generic si o sa observam ceva destul de interesant. Nathalie Bonnifay o cheama pe domnisoara si, daca asta nu e indeajuns de interesant, poate faptul ca Nathalie nu stia o boaba de romana inainte de realizarea filmului si ca a turnat replicile ‘’ pe de rost’’ ar putea sa atraga atentia.

Ei, dar daca sunteti pretentiosi si greu de impresionat si asta nu va atrage atentia, poate v-o atrage Marius (doar) Florea pe vremea aceea si care, in urma rolului cel putin memorabil din acest film, a devenit cunoscut unei tari intregi ca Vizante. Iar daca nici asa nu va lasati impresionati, pai atunci atentie la glume putin si numarati-le repede pe-alea demodate, pe-alea fara umor, pe-alea nelalocul lor, pe-alea invechite, pe-alea naspa. Cum e, va da cu virgula? Pai va da, ca nu exista nimic de genul asta…

Si vine si finalul. Dupa 100 de minute de hohote de ras sanatoase si de ropote peste ropote de aplauze vine si finalul care stoarce o lacrima in coltul ochilor domnisoarelor. Si nimeni nu mai sta asezat pe scaun. Si nu, nu pentru ca trebuie sa se grabeasca sa prinda metroul, ci pentru ca nenea Caranfil, timidul, retrasul nene Caranfil merita o plecaciune si din partea noii generatii.

Sa ne traiesti, coane Caranfile, pare sa spuna o multime entuziasmata de pustani, si sa ne mai faci sa radem inca o mie de ani!

* Articolul fusese scris initial pentru o noua ”proba de angajare”( asta ca sa-mi scuzati exprimarile putin mai pretentioase decat de obicei). Avand in vedere ca au trecut ceva zile si n-am auzit nimic de la posibilii ”angajatori” si tinand cont de antecedente, am hotarat sa postez asta aici ca sa nu mai am parte de surprize…

Share

2 Comments

Filed under Arte

Da cu subsemnatu’, neamule!


Acum ceva vreme mi-a fost adus la cunostinta un link care trimitea spre o petitie online, petitie indreptata spre salvarea Teatrului ”Toma Caragiu” din Ploiesti. Linkul e asta: http://www.petitieonline.ro/petitie/salveaza_teatrul_toma_caragiu_din_ploiesti-p20866051.html si il dau de acum ca sa fiu sigur ca nu inchideti fereastra fara sa-l vedeti… Dupa putina vreme mi-a fost adus la cunostinta iar, si apoi inca o data si inca o data… Mesaj pentru Oana… Sau Jelly, ca sa vorbim in coduri… Un mass e suficient, am inteles ideea!!!

Si ca sa-mi fac si datoria de bloagar si sa incerc sa-i conving si pe cei pe care in mod normal i-ar durea in cot de o initiativa de genul asta, va dau si cateva motive sa dati cu subsemnatul:

1. Ca sa aratati ca pentru voi ”teatru” inseamna mai mult decat ceea ce face un fost sot de cantareata sinucigasa pe la stirile ProTeve.

2. Ca sa demonstrati ca nu intelegeti prin ”cultura” doar o emisiune de o ora pe saptamana a unui nene pedofil la ora la care nici tanti Leana de la Brusturenii de vale n-are televizorul deschis.

3. Pentru ca din conducerea Teatrului ”Toma Caragiu” au facut parte oameni ca Nicolae Kiritescu, Emil Mandric, Marcel Anghelescu, Harry Eliad sau Toma Caragiu si, desi nu prea aveti mare habar cine-s astia inainte sa rascoliti bine goagalu’, va dati seama ca au fost oameni care merita putin respect si putina apreciere chiar si dupa moarte.

4. Pentru ca va dati seama ca o institutie de cultura cu o traditie de peste 60 de ani n-ar trebui batjocorita doar ”pentru a reduce din cheltuielile statului”.

5. Pentru ca in jur de 175 de persoane isi vor pierde locul de munca.

6. Pentru ca, desi putine lucruri au fost schimbate prin intermediul unei petitii, si chiar si mai putine prin intermediul uneia initiate online, putem sa aratam ca suntem mai multi decat se asteapta ei( stiu ei la cine ma refer) si ca putem sa facem o diferenta daca ne flexam putin muschii.

7. Pentru ca nu dureaza decat cateva zeci de secunde sau hai cateva minute daca ai internet de la Orange ca mine…

8. Pentru ca si daca nu esti din Ploiesti, si daca n-ai auzit niciodata de teatrul asta, si daca n-ai pus niciodata piciorul in el sau in preajma lui, iti dai seama ca o institutie de cultura n-ar trebui inchisa nici daca ne-ar bombarda martienii…

9. Pentru ca si daca n-ai calcat in viata ta intr-un teatru si esti un cocalar slinos care nu concepe sa-si deplaseze suncile decat pana la colt ca sa mai ia un bidon de bere si o punga de seminte, te gandesti ca poate copiii tai sau copiii copiilor tai vor invata sa citeasca si carti si vor descoperi ca exista mai multe pe net decat pornacheuri si click.ro.

Hai luati de semnati http://www.petitieonline.ro/petitie/salveaza_teatrul_toma_caragiu_din_ploiesti-p20866051.html ca iar m-am enervat!

4 Comments

Filed under Arte

Leapsa cu cultura


Am luat-o razna…Complet si iremediabil! Am fost contaminat cu ”boala lepsei”. Pe cat am zis eu ca n-o sa ma las cuprins de febra asta care a pus stapanire pe intreaga blogarime, ma gasesc acum in situatia de a raspunde la o a doua leapsa in interval de vreo saptamana si ceva… A nu se intelege ca de acum incolo o sa raspund la toate tampeniile de gen ”mancarea preferata” sau ”ce preferi, boxeri sau chiloti?”… Pur si simplu leapsa de fata, primita de la Daniela Alexandrescu mi-a facut atat de tare cu ochiul incat n-am putut rezista… Sa purcedem asadar:

1. Citatul tau preferat dintr-o poezie scrisa de Eminescu:

Mai am un singur dor:
În liniştea serii
Să mă lăsaţi să mor
La marginea mării;

Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin.

2. Care sunt poetii tai preferati de nationalitate romana:

Tudor Arghezi

Lucian Blaga

Nichita Stanescu

3. Care sunt poetii tai preferati, straini:

Edgar Allan Poe

Charles Baudelaire

John Keats

4. Poetii contemporani preferati:

…( astept sugestii)

5. Scriitorii preferati:

John Grisham

F. Scott Fitzgerald

Victor Hugo

Mircea Eliade

Ioan Chirila

Ion Luca Caragiale

6. Scriitorii contemporani preferati:

Radu Paraschivescu

Andrei Plesu

Radu Pavel Gheo

Radu Cosasu

Ioan Grosan

7. Ultima piesa de teatru vazuta:

”Comedia norilor”

8. Ultimul spectacol de opereta vazut:

9. Cartile preferate:

John Grisham, A time to kill

F. Scott Fitzgerald, Marele Gatsby

10. Cu ce scriitori, daca unii dintre ei ar trai si azi, ti-ai dori sa fii prieten:

Cu Radu Paraschivescu si Andrei Plesu… Par cei mai naturali si cei mai pe cinste oameni dintre cei pe care i-am pomenit mai sus…

11. Ce carte scrisa deja ti-ar fi placut sa fie scrisa de tine si de ce:

Codul lui DaVinci…ca sa ma umplu de bani si sa ma injure toata lumea.

Acestea fiind spuse, ii provoc si pe urmatorii sa raspunda( sper sa nu numesc pe cineva care a participat deja la leapsa):

Adrian Popa

Ana Ayana

AnnyA

Blogu’ lu’ mace

Chinezu

Dan Istratie

Ioan Usca

Joy

Licuriciul Orb

Loc de defulat

Marius Zarnescu

Petrina

Sictireli

Terra Radu

Valu(l)

Bine, astia care va regasiti in pomelnic sunteti asa, la o prima strigare. Daca mai e careva, fidel sau aflat intamplator pe aici, care mai doreste sa ma bage in seama e invitat cu amabilitate sa raspunda.

13 Comments

Filed under Arte

Love is in the air


14 februarie. Dimineata. Ies din casa cu ochii impaienjeniti. Sa ce? Sa iau cadou da velantains ca asa se procedeaza si ca am fost prea nesimtit si badaran sa iau mai din timp. Nici nu apuc sa fac doi pasi afara din scara blocului ca imi sar in cale tot felul de personaje, de toate varstele si de toate coloraturile cu inimioare, inimioaie, ursuleti, ursuloi, bomboane de ciocolata, buchete de flori care de care mai ferchezuite. Ma sterg putin la ochi si ma gandesc pentru un moment ca poate oamenii astia in felul lor indoctrinat, idiotic, conformist si banal pana la Dumnezeu chiar fac gesturile astea indobitocite din puritate a sentimentului de iubire.

Imi dau doua palme insa si ma uit mai bine la figurile lor. Incrancenare, oboseala, frustrare, obligatie, dorinta de a face si ei ca tot omul. Cam asta se poate citi. Pai si atunci cum puteti, ba baieti, sa va duceti acasa sau aiurea sa va intalniti cu disperatele de ele care va asteapta cu limba scoasa si sa va prefaceti ca ati cumparat ditamai buchetoiul de flori sau maimutoiul cu I love you scris cu o litere de o schioapa ca sa le aratati ”cat de mult le iubiti”? Nu va simtiti asa putin prost cand vedeti pe strada alti 543 de barbati care cara cu aceeasi ”tragere de inima” aceeasi ”inimioara” de sapte kile sau acelasi buchet de trandafiri de cinsute de mii? Si voi, reprezentante ale sexului frumos si atat de delicat, nu va saturati sa primiti aceleasi tampenii over and over again de ziua voastra, de velantains, de 1 martie, de 8 martie, de Craciun? Aceiasi cercei din ”aur pur” care dupa trei luni incep sa rugineasca, aceleasi felicitari cu mesaje prefabricate?

Dar sa trecem peste aceste detalii de peisagistica si sa ajungem la adevaratul subiect al acestei postari. Bine, subiectul general, daca nu v-ati prins, este ”iubirea” din doua motive. Unul este ca suntem in ”anotimpul iubirii” si daca nu vorbim, scriem si traim asta inseamna ca suntem niste nenorociti si niste nesimtiti fara sentimente. Si al doilea motiv este o provocare. O provocare primita de la o mana de bloggeri mai normali, mai profunzi si mai cu cuvintele la ei decat mine( Adrian Popa, Upanishada si Iulia).

Buuun. Si cum eu sunt un superficial fara pereche si analizez si incadrez oamenii in tipologii dupa aparente, m-am gandit sa vorbesc despre iubire in stilul meu inconfundabil de nesuferit si sa arunc o privire asupra tipurilor de ”iubire” ale anului 2010 in Romania si aiurea:

1. Iubirea de tip obligatie. Medie de varsta in cuplu: 45-50 de ani. Impreuna de minim vreo 15. Plictisiti de viata, cu joburi care de care mai banale, se vad de maxim doua ori pe zi, dimineata inainte sa plece la munca( prin vazut se intelege el care urla la ea sa iasa dracu’ mai repede din baie ca intarzie la lucru si ea care ii raspunde ca de-aia nu mai poate) si seara cand ea ii arunca niste semipreparate in farfurie in timp ce el citeste Clicku’ sa mai vede si el o femeie dezbracata. Velantainsu’ inseamna pentru ea momentu’ alalalt din an in afar de Craciun cand are flori in vaza, iar pentru el 3 minute de sex chinuit in timp ce se gandeste la fata de la pagina 5 din Libertatea de ieri.

2. Iubirea de mall. Ea- pitzipoanca, el- cocalar. Creme de fata, de maini, strugurel pe buze, lac pe unghii. Si asta e doar pregatirea lui inainte de iesirea in oras. Obligatoriu de Velantains se merge in Afi sau in Plaza unde se etaleaza noua gentuta si noile cizmulete oferite ca cadou. Grav e ca si el, si ea isi ofera aceleasi cizme. Numai ca ale ei sunt roz, iar ale lui verzi.

3. Iubirea emo. Cluburi gen Suburbia, cadouri cranii, lame sau bricege, declaratii gen” Cel mai mult imi doresc sa murim impreuna. Azi!” Emoistii pana la urma cred ca imi sunt cei mai simpatici. Macar sunt retrasi si nu fac parada cu ”sentimentele lor”.

4. Iubirea ”din coltul blocului”. Media de studii: 4 clase. Orice declaratie de dragoste a lui incepe cu ”fa” pe sistemul ”Fa, esti soarele da pa ceru’ meu, sa moara mana! Te iubesc la nebunie! Hai s-o punem!” Da velantains el nu vrea altceva decat sa scape cat mai ieftin si mai satisfacut, in timp ce ea vrea sa se simte si ea macar o data doamna. Castig de cauza are tot el, care ii arunca un mutunache la cinzeci de mii luat din piata sau cel mai ieftin buchet de garoafe posibil sa scape de gura ei, dupa care baga niste ceafa de porc cu bere, ”face dragoste” cu ea un minut jumate si se culca multumit de sine.

5. Iubirea de camin. El- fara bani. Ea- fara bani. El- cu trei colegi de camera cu care nu vorbeste si care n-au alta ocupatie decat sa stea toata ziua pa Youtube si pa bloguri. Ea- sta cu familia de sase membri in doua camere. El- reuseste cumva sa se fofileze de la cadou sau sa incropeasca un ”gest” romantic cat mai ieftin. Ea- impresionata si dornica sa-l rasplateasca pe el. El- n-a mai fost rasplatit de mult ca n-a prea avut bani si nici chef sa iasa din camera de camin. Ea- n-a mai prea rasplatit nici ea demult pe nimeni ca acasa nu poate, iar la ei e cam greu ca nu se lipeste decat de amarasteni de camin. Ei- gasesc cinci minute in care camera e goala( in mod incredibil colegii au agatat pa feisbuc si ies in oras dupa vreo saptamana inchisi in camera), incuie usa in graba, isi iau precautiile necesare( ultimii obzeci da mii in mama ma-sii!) si se rasplatesc unul pe altul timp de cinci minute fugitive pana in momentul in care unul din colegi se intoarce ca a uitat sa se dea cu ”sprey”. S-a dus dracu’ tot momentul si de toata iubirea s-a ales prafu’!

6. Iubirea culta. Media de studii in cuplu: 17-18 ani. Ea- filozoafa si frigida. El- profesor si frustrat. De velantains se duc la teatru unde nu-si afiseaza afectiunea nici macar tinandu-se de mana( e o institutie de cultura, ce naiba?!). Se aseaza pe un rand mai din spate, discreti si culti pana in maduva oaselor, asteptand in liniste mormantala inceputul spectacolului( n-au ce sa-si spuna, nu de alta). Un rand mai in fata, doi tineri se saruta cu pasiune, declansandu-le reactii dintre cele mai viscerale. Nu mai bine va rezervati voi, copii, o camera de hotel decat sa veniti sa spurcati institutia asta culturala de mare angajament? Ei cata nesimtire si la copiii din ziua de azi! Se saruta in fata noastra… Huo, pacatosilor, nenorocitilor, nerespectuosilor! Lasa ca ajungem noi acasa si citim…

7. Iubirea disperare. Impreuna inca din copilarie, el a fost singurul pentru ea, iar ea singura pentru el. Ajunsi acum la o varsta mai inaintata isi dau seama ca… poate ar fi fost mai bine sa incerce si altceva. Acum e prea tarziu pentru ca deja nu stiu sa respire fara celalalt, desi respiratia langa celalalt a ajuns atat de sufocanta si inecanta. Nu mai au ce sa-si zica de ani buni, iar vreun sentiment de dorinta sau pasiune pentru celalalt e o simpla amintire indepartata.

8. Iubirea obsesie. Petrec impreuna 12 ore pe zi daca nu locuiesc inca impreuna, iar daca locuiesc 25 de ore pe zi. In putinele momente in care nu sunt impreuna vorbesc la telefon in continuu, isi pun unul altuia melodii sau pur si simplu isi asculta unul altuia respiratia. Cred ca au descoperit esenta absoluta a iubirii, isi declara dragoste vesnica din cinci in cinci minute pana intr-un moment in care isi dau seama ca asta nu e iubire, ci dependenta si ca intr-o zi pur si simplu nu mai pot, simt ca explodeaza si ca se sufoca.

9. Iubirea sens unic. Ea- grasa sau urata. Sau si, si. El- nici prea prea, nici foarte foarte. Ea- stie ca nu poate mai mult si se agata cu orice mijloace de el. El- stie in sinea lui ca poate mai mult, dar parca n-ar vrea sa riste sa ramana fara mancarea aia proasta, dar comestibila si fara partidele de sex care, daca inchide ochii si se gandeste la Daniela Crudu, pot fi chiar acceptabile. Ea- vrea sa iasa in lume, sa se afiseze cu el, sa se mandreasca, sa se dea mare. El- n-ar vrea sa iasa nicaieri cu balena, dar mai face cate un compromis din cand in cand si obligatoriu in locuri in care stie ca nu-l cunoaste nimeni tocmai pentru motivele mai sus precizate.

6 Comments

Filed under Multi prosti...