Tag Archives: Fat Frumos

Camin, file din poveste. Capitolul I. Duelul.


In duplexul de palate nr 11, etajul 2, din universul de basm Stoian Militaru se asternuse linistea. Viata isi urma cursul armonios, Fat Frumos tavalea Cosenzeana dupa Cosanzeana zi dupa zi in palatul lui de clestar, Setila, Omul paianjen si al dumneavoastra narator imparteau cei trei metri patrati ai palatului de chirpici cum puteau mai echitabil, in timp ce Harap Alb continua sa-si duca veacul intre iazul lui cel luminos, in care se scalda saispe ore pe zi si cele trei cursuri pe care le invata cuvant cu cuvant, virgula cu virgula, pana cand acestea erau atat de bine fixate in capatana lui rasa incat le-ar fi putut pune si pe versuri.

Si intr-o zi linistita, pe cand pasaricile ciripeau( din palatul lui Fat Frumos, evident), soarele stralucea si mirosul unei zile frumoase de primavara de noiembrie se amesteca fin cu mireasma de la veceu’ proaspat folosit( deh, de unde aerisire in Stoian Militaru?), spiritele se inversunara. Harap Alb si Omul paianjen se provocara la duel. Un duel pe viata si pe moarte, pentru onoare si demnitate, pentru impartitul a doua mese si trei scaune. Duelul incepu verbal, dar tindea spre unul mult mai dur, mult mai incins.

H.A. :  Marite om paianjen, cu respectul cuvenit, cine pizda ma-tii te crezi tu, mai? Ai venit in palatul asta, ti-ai adus vesminte mii, ocupi spatiu cat noi ceilalti la un loc si mai ai si pretentii sa-ti eliberez iazul atunci cand poftesti? Ia revizuieste-ti atitudinea fata de mine, ca s-ar putea sa-ti arat ce am invatat pe strazile din Pitesti!

O.P. : Cine ma cred?!? Cine ma cred?!?( spuse el si se ridica din scaun, lasand sa i se vada fizicul impunator de clasor de timbre, dupa care isi flutura coama in vant, lasand sa-i zboare creaturile misterioase ce-si au cuibul acolo) Eu imi apar saracia, si nevoile, si parul. Si de-aceea tot ce misca in palatul asta, raul, ramul, covorul, masa, sifonierul, mi-e prieten numai mie, iara tie dusman este! Asa ca inchina-mi-te, iar de nu, fagaduiesc sa eliberez paianjenii din par in iazul tau cel drag si sa otravesc apa cu care te imbaiezi de dimineata pana seara!

Tot palatul clocotea! Ce mai freamat, ce mai zbucium! Cei doi eroi se priveau ochi in ochi, fulgerandu-se cu privirea intepatoare, gata, gata sa scoata sabiile din teaca!

In vremea asta, Setila, cel ce, din culcusul sau prafuit, se delecta cu noul single Andreea Banica, se ridica si rosti cu glasu-i impunator:

Indeajuns! Rogu-va, liniste! Nu vedeti ca va certati din lucruri neimportante si imi stricati moralul si spiritul? Why can’t we just be friends?

H. A. : Auzi, bai Setila, bai? Tu sa taci, ca oricum stiu ca esti de partea lui, si stiu ca sunteti toti impotriva mea, si stiu ca ma vorbiti si pe la spate, si m-am saturat! Imi iau jucariile si plec!

Si zicand astea, Harap-Alb isi ridica trupul de zeu grec, indelung lucrat atat la sala, cat si pe holul duplexului de palate, si iesi infrant din palatul de chirpici, indreptandu-se grabit spre locul in care se simte oricand ca acasa, locul in care totul e bine si frumos, locul in care e doar el cu el, nu trebuie sa aiba de-a face cu nimeni, sa socializeze cu nimeni. Iazul!!!

Setila si Omul-Paianjen ramasera incremeniti vreme de o clipa, dupa care isi continuara auditiile mai departe. Setila schimba Andreea Banica cu ceva mai profund, ceva mai melancolic, ceva mai cu insemnatate, Inna, in timp ce Omul-Paianjen reveni la electro-satan-rockul lui sau cum imi place mie sa-i zic ” muzica scrisa dupa o betie crunta, in loc sa vomiti”.

Legenda spune ca si acum, dupa ce trecu o zi, trecura doua, trecura patruzeci si noua, de treci pe langa portile ferecate ale duplexului de palate de la etajul 2, poti auzi suspinele, lacrimile si durerea lui Harap-Alb, cel neinteles si persecutat de cruzii sai colegi de basm.

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa, si-am incalecat pe-o coada de mop lipita cu scoci( tot de Harap-Alb), si m-am scarpinat la… ba, ce nu-mi iese rima asta!

Share

1 Comment

Filed under Pamfleturi

Camin, file din poveste. Introducere.


A fost odata ca-n povesti/ A fost ca niciodata/ Pe o strada din Bucuresti/ Un camin, bai tata!

Asa incepe, dragii mosului, povestea noastra. Poveste care isi va consuma introducerea astazi si se va termina…cand va da Domnu’ sa-mi permit sa stau in chirie si sa fug de caminu’ asta! Pentru ca,v-ati prins,este o poveste rupta din realitatea crunta si nemiloasa a prezentei mele in distinsul, elegantul si mirificul camin Stoian Militaru.

Episodul 1 va cuprinde o scurta prezentare a universului de basm si a personajelor supranaturale dintr-insul.

Localizare: Duplexul de palate nr.11, etajul doi. Palatul de clestar, 11 B si palatul de chirpici, 11 A.

Personaje:

1. Fat Frumos din lacrima. Cel cu parul balai, muschiul bine incordat si cu Cosenzene intrand si iesind in schimburi din palatul sau de clestar. Palat de clestar in care, atunci cand nu e vizitat de Cosanzene, locuieste de unul singur( pentru ca poate). Ocupatie: furnizor de jaratec pentru tot taramul de basm( si scara A, si scara B) la viteze de download de 1 MB/sec si de upload de 2 MB/sec.

2. Harap Alb. Curat ca scos din cutie la orice ora din zi si din noapte, cu spirit aventurier, sarac la vorba, dar iute la manie. Pasiuni: scaldatul dis de dimineata, scaldatul la ceas de pranz, scaldatul in pragul serii, scaldatul noaptea tarziu, dupa care o ia de la capat. Alte pasiuni: cititul cu voce tare, sa se auda din masina daca stai la stop.

Ocupatie: scaldatul, ce n-ati inteles? Iar daca nu, admiratul in oglinda de dupa scaldat. Oripilat de orice inseamna socializare cu Cosanzene, invesmantat de la cei mai vestiti croitori ai taramului de basm( Zara, Dolce & Gabbana).

Cand este atacat, nu se teme sa-si foloseasca palosul, buzduganul si orice alte unelte aflate in dotare. Cat despre ”scula” de baza a Harap Albului, aceasta poate fi ori rusinos de mica( greu de crezut, luandu-ne dupa legea nasului), ori neobisnuit de mare( cel mai probabil), de aici explicandu-se constanta atentie data neafisarii niciunui mic detaliu vizual sau de orice alt fel cu privire la zona respectiva. Bunaoara, daca este evacuat din iaz inainte ca procesul de scalda sa isi fi dus la bun sfarsit ritualul, acesta va evita pe cat posibil ca orice fiinta, omeneasca sau apartinand oricarui alt regn, sa ii zareasca macar un petic de piele sau un firicel de par dintr-o zona neexpusa in mod normal de pe trupul alb ca laptele( dupa atatea spalari) al Harap Albului.

3. Setila. Coleg de palat cu Harap Alb, precum si cu urmatoarele doua personaje de basm. Da, stiu la ce va ganditi, cam aglomerat palatul, dar daca asa a iesit la repartizarea zmeilor, ce sa-i faci…? Revenim la portretizarea lui Setila. Mereu insetat, cu grave goluri de memorie dupa ce-si potoleste setea si deficiente de mers in linie dreapta. Capabil sa-si manance de sub unghii zile in sir, pentru a putea sa iasa cu Cosanzene la diferite baluri si theme-partyuri. Mandru detinator a doua perechi de chiloti( una pentru zilele saptamanii si una pentru week-enduri) si a trei tricouri( unul pentru palat, unul pentru baluri si unul pentru iesit in lume).

4. Frumosul din padurea adormita. Zis si Omul paianjen. Al doilea nicneim i se trage de la creaturile care se crede ca locuiesc in parul sau, atat de lung incat Madalina Manole ar fi parut cheala pe langa el. Fara spirit aventurier, pacifist la origine, donator de saorme pentru orice tuciuriu aflat in nevoie. Iubitor al artei si al frumosului, se delecteaza in fiecare seara inainte de culcare cu Simfonia a patra pe muzica de Guta si cu Ariile lui Salam, intrerupte de cate o melodie duioasa, din repertoriul lui Satana insusi, melodii despre care pana si Marylin Manson sau baietii de la Rammstein ar spune ca sunt prea hardcore.

Revenind la primul nicneim, sa spunem ca acesta nu i se trage de la faptul ca doarme prea mult. Ce, 14 ore pe zi sunt multe? Nu, i se trage de la comportamentul pe care-l are atunci cand doarme doar 13 ore. Irascibil, pus pe harta, antisocial, e in stare sa muste carnea de pe tine, sa te altoiasca cu batul de la haltera( avem si de-astea prin palat), ba chiar e capabil sa se spele pe cap atunci cand nu doarme suficient.

5. Al vostru drag narator. Personaj obiectiv( pe dracu’), observator, omniprezent, omniscient si omnipotent( ele, cel putin, asa spun).

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa… Dar stati, ca asta a fost doar introducerea! Ramaneti pe frecventa, ca de-abia de-aici incolo or sa inceapa lucrurile interesante…

Share

8 Comments

Filed under Pamfleturi