Tag Archives: festival

Cultura de pomana


Cel mai mare festival studentesc din Romania! 30 de mii de bilete gratuite la teatru, film si opera! Unifest, distractie gratis, nu degeaba! Teoretic, pentru ca in practica, asa cum se intampla de cele mai multe ori in Romanica, nu e ca-n basme!

Inocent, ingenuu si Prost asa cum bine ma stiti si ma urati, am zis sa particip si eu la ”cel mai mare festival studentesc din Romania” ca deh, atunci cand e moca, imi place cultura! Si ma interesez eu frumos pe saitu’ organizatorilor, unde vad tot felul de minunatii. Piese de teatru care mai de care, la TNB, la Nottara, la Teatrul Mic, spectacole la Opera, la Ateneu… Ce mai, o minunatie! Entuziast cum sunt din fire, iau un pix si o foaie, pun mana si pe goagal sa vad care spectacol e mai shukar si ma apuc de facut planificari si programe… Azi merg la Ateneu, joi la Opera, sambata si duminica la TNB, il vad pe Malaele, vad O noapte furtunoasa, bag si cateva muzee, ce mai, culturisme la greu!

Ma uit frumos si care e sistemul de intare la evenimente si vad ca e cu bilete, care trebuie achizitionate dinainte… Hmm, pai de ce bilete dinainte daca e gratis? Ma rog, trec peste detaliile astea, ma uit si la program, marti intre 16 si 19. Buuuuuuun, imi iau cativa prieteni, infometati si ei de cultura de-asta de pomana si ne ducem voiosi, frumosi, aranjati la Casa de Cultura a Studentilor, la 16 si 30 trecute fix!

Acolo stupefactie! Stiti cozile la carne de pe vremea impuscatului? De fapt, de unde dracu’ sa le stiti, ca majoritatea dintre voi nu stiti nici sa ziceti ”da-da” atunci! Ma rog, daca ati stii cozile de pe vremea impuscatului, imaginati-va ceva de genul ala, numai ca mai rau! Mult, mult mai rau! Zeci si zeci de studenti infometati( la propriu si la figurat) asteptau la… ati ghicit, o singura persoana care dadea biletele. Aplauze!

Si daca asta nu vi se pare de ajuns, evident ca nu se putea printa un program de pe site sa fie pus si el undeva la vedere, sa stie bou’ care n-a venit cu notitele de acasa ce evenimente sunt cand si sa mai dureze ceva vreme sa se hotarasca unde vrea sa mearga odata ajuns in paradis, in fata cozii! A, si amanuntul cel mai simpatic, pe care nu l-a spus nimeni nicaieri e ca NU se pot achizitiona( sau ma rog, primi de pomana) bilete pentru evenimente din aceeasi zi( chiar daca nu s-au epuizat si NU se epuizasera) si ca nu poti sa iei mai mult de UN bilet la UN eveniment pe cap de fomist, asta, de student.

Bai fratilor, eu inteleg ca, vorba lu’ Dinica in Filantropica, la banii nostri nu ne permitem sa avem demnitate, dar chiar asa, sa trebuiasca sa fim tratati ca ultimele vite, sa fim tinuti la cozi cu orele, sa fim batjocoriti si sa mai fim si dezinformati in asa fel incat sa nici nu ne dam seama cat de batjocoriti suntem de fapt?!? Da-o in mama ma-sii, ne-am zis, eu si fomistii mei de cultura si ne-am dus dupa colt sa bagam cate o bere. Nu era moca, nu era la Teatrul National, dar macar am stat jos si nu si-a batut joc de noi ca ultimii fraieri chelnerita…

Share

5 Comments

Filed under Prost mai sunt...

Conu Caranfil fata cu studentimea


‘’Un film vesel despre oameni tristi care viseaza fara a indrazni sa spere.’’ Asa isi caracterizeaza celebrul regizor roman Nae Caranfil filmul de debut, E pericoloso sporgersi. Un film aclamat de critici, selectionat la Cannes, in categoria Quinzaine des Realisateurs, castigator la Festivalul de la Bratislava.

Cea mai grea proba pentru un film realizat in 1993, despre lumea dinainte de 1990 n-a fost trecuta insa nici la Cannes si nici la Bratislava la inceputul anilor ’90. A fost trecuta luni 8 noiembrie, la Noul Cinematograf al Regizorului Roman, in fata a puhoi de studenti ai anului 2010.

Studenti cu plete, rasi in cap, cu ipoduri, cercei in urechi, in nas, cu heavy-metal in casti si al caror standard de umor in cinematografie se regaseste in seriile ‘’ American Pie’’ sau ‘’Scary Movie’’. Studenti care au navalit insa poate neasteptat la proiectia unui film despre care foarte putini din ei stiau macar titlul intreg si corect, facand o sala de cinema destul de generoasa, neincapatoare.

In fata lor, a celor care nici nu se nascusera atunci cand se concepea ideea filmului, s-a afisat Conu Caranfil, timid, jenat parca de atentia acordata si de multele sute de perechi de ochi atintite asupra lui. Conu Caranfil n-a avut multe de spus inainte de proiectie, cu toate ca el era invitatul de onoare, in jurul lui se invartea totul. Stia el ceva si a preferat sa lase pelicula sa vorbeasca pentru el.

Incepe si filmul. Cu un sonor gatuit, chinuit de trecerea anilor si de un proiector de pe vremea studentimii lu’ Conu Caranfil, cu o imagine si ea parca prafuita si ‘’demodata’’, nu ar parea chiar tipul de film care sa atraga atentia hipsterilor, punkerilor si clubberilor din sala. Gen. Si totusi, e ceva. Ceva cu filmul asta al carui titlu inca nu l-a deslusit nimeni si al carui subiect inca nu-l ghiceste aproape nimeni.

Ei, si acel ‘’je ne sais quoi’’ din primele cadre de ‘’E pericoloso sporgersi’’ se metamorfozeaza rapid intr-un ‘’know how’’ care cucereste pe toata lumea instant. Rasete, hohote, izbucniri de-a dreptul explozive de ras. Si ropote de aplauze dupa ropote de aplauze.

100 de minute de umor destept, umor subtil, umor cu tenta, umor pe alocuri nesarat, umor, umor si iar umor. O distributie absolut fascinanta, cu fete mai cunoscute, care din reclame la dero, care de pe la teatru( mai erau si oameni in sala obisnuiti si cu asa ceva), care de pe la tv, dar si cu fete mai putin cunoscute, care au pierdut in lupta cu timpul, intrand in anonimat.

Dintre fetele necunoscute se detaseaza tanara domnisoara din rolul principal, care, desi nu da gata spectatorul printr-un talent pur, printr-o forta nesecata sau printr-o naturalete desavarsita, atrage prin altceva. Prin povestea nestiuta din spatele scenei. E de ajuns sa ne uitam pe generic si o sa observam ceva destul de interesant. Nathalie Bonnifay o cheama pe domnisoara si, daca asta nu e indeajuns de interesant, poate faptul ca Nathalie nu stia o boaba de romana inainte de realizarea filmului si ca a turnat replicile ‘’ pe de rost’’ ar putea sa atraga atentia.

Ei, dar daca sunteti pretentiosi si greu de impresionat si asta nu va atrage atentia, poate v-o atrage Marius (doar) Florea pe vremea aceea si care, in urma rolului cel putin memorabil din acest film, a devenit cunoscut unei tari intregi ca Vizante. Iar daca nici asa nu va lasati impresionati, pai atunci atentie la glume putin si numarati-le repede pe-alea demodate, pe-alea fara umor, pe-alea nelalocul lor, pe-alea invechite, pe-alea naspa. Cum e, va da cu virgula? Pai va da, ca nu exista nimic de genul asta…

Si vine si finalul. Dupa 100 de minute de hohote de ras sanatoase si de ropote peste ropote de aplauze vine si finalul care stoarce o lacrima in coltul ochilor domnisoarelor. Si nimeni nu mai sta asezat pe scaun. Si nu, nu pentru ca trebuie sa se grabeasca sa prinda metroul, ci pentru ca nenea Caranfil, timidul, retrasul nene Caranfil merita o plecaciune si din partea noii generatii.

Sa ne traiesti, coane Caranfile, pare sa spuna o multime entuziasmata de pustani, si sa ne mai faci sa radem inca o mie de ani!

* Articolul fusese scris initial pentru o noua ”proba de angajare”( asta ca sa-mi scuzati exprimarile putin mai pretentioase decat de obicei). Avand in vedere ca au trecut ceva zile si n-am auzit nimic de la posibilii ”angajatori” si tinand cont de antecedente, am hotarat sa postez asta aici ca sa nu mai am parte de surprize…

Share

2 Comments

Filed under Arte

Avem un premiu. Ce facem cu el…?


Din ciclul ”cat ghinion poate sa are unii” sa va povestesc ce am patit azi. In primul rand, alaltaieri m-am inscris cu o postare intr-un concurs care avea ca premii invitatii la Iarmaroc Fest, un festival de muzica de toate felurile ce va dura trei zile si va avea loc intr-o padure undeva in afara Bucurestiului. Ca un individ anti-tehnologie ce sunt n-am reusit sa inserez in postarea respectiva cum trebuia un banner care mi-ar fi dat dreptul sa intru in competitie.

Cu toate astea, Victor Catalin de la Toate blogurile( caruia ii multumesc inca o data) a dat dovada de multa amabilitate si mila( in special mila) si m-a primit in concurs. In conditiile in care am scris o postare de tot rahatul( ca de obicei) si nici n-am respectat conditiile tehnice minime impuse, la momentul respectiv nici prin cap nu-mi trecea ca as avea vreo sansa sa castig ceva mai mult decat traditionalul praf de pe toba.

Astazi de dimineata(pe la 1 de fapt) soc si groaza. Primesc mesaj ca am luat locul 3 si ca am castigat o invitatie la Iarmaroc. Moment in care, in loc sa jubilez, asa cum ar fi fost normal, mi-am dat seama ca n-am cum sa ma duc si m-am apucat sa-mi car lejer pumni in cap. De ce n-am cum? Pai 1. n-am bani sa mananc si sa beau pe acolo, 2. trebuie sa ajung in weekendul asta pe acasa sa obtin bani de la ”finantatori” sa bag ceva in gura si 3. cum dracu’ sa ma duc singur sa stau 3 zile prin paduri? Bun, bun. Se naste intrebarea” De ce mama dracu’ te-ai mai inscris la concurs daca stiai ca nu poti sa te duci?” Pai de Prost, fratilor! Voi inca nu v-ati prins cu cine aveti de-a face…?

Ma paleste in schimb o idee geniala. Hai sa dau sfara in tara( in tara messului) ca poate se gaseste careva sa guste muzica buna si sa-mi bage si mie un ban gramada in buzunar. Concluzia? N-ai cu cine, ba! Niste tarani! Nici moca n-au vrut biletul… M-am rugat pana si de baiatul asta sa ia biletul si sa se duca in paduri. Dar cum de o vreme toate comentariile mele de pe orice blog posibil intra direct in spam( recunosc, am facut niste tampenii odata, demult), probabil ca el inca nu stie ce sansa a ratat.

Moment in care am facut cel mai onorabil lucru posibil si m-am anuntat ca nu ma pot duce si ca doresc sa-mi fie cedat biletul mai departe. Sper ca Anei Mocanu.Bineinteles ca la putin timp dupa, a inceput sa ma caute lumea pe messenger si sa-mi ofere diferite foloase materiale si imateriale pentru respectiva invitatie. Numai ca nu mai puteam da inapoi si sa spun ca de fapt si pana la urma vreau invitatia.

Concluzia? Rau e sa fii Prost! Si cand te apreciaza cineva si iti da premii mura-n gura, nu poti sa te bucuri de ele…

1 Comment

Filed under Prost mai sunt...

Vreau la balci


Nu, n-am dat in mintea copiilor si nici nu m-a apucat dorul de clovnerii si targovetarii. Pentru ca nu vreau la orice balci, vreau la ceea ce se cheama ”Iarmaroc Fest”( iarmaroc=balci, v-ati prins?). Dar cum mi-am aruncat toate rezervele monetare posibile si imposibile intr-un weekend in care am stat vreo patru ore pe acasa, nu-mi permit sa cumpar bilete si cersesc invitatii. Bine, elegant ar fi sa spun ca particip la un concurs cu premii care consta in invitatii la Iarmaroc. Dar de ce sa ma ascund dupa cuvinte cand pot sa fiu sincer si sa recunosc ca cer pomana?

Buuun, acum cica conditiile de intrare in concurs ar fi sa ma apuc eu aici sa povestesc de ce imi doresc sa merg la Iarmaroc. Dar cum nu vreau sa plictisesc( si sa fiu sincer, uneori adorm si eu cand ma citesc), mai bine va dau niste motive muzicale pe sistemul ”Sa dam Cezarului ce e al Cezarului”. Practic, cum mama ma-sii sa nu vrei sa vezi si sa asculti live asa ceva?

Asadar si prin urmare cred ca ati prins ideea. E vorba de un mare festival de 3 zile si 2 nopti care cuprinde practic muzica pe toate gusturile si pentru toate sufletelele. Pentru informatii mai detaliate si pentru lineup-ul complet al evenimentului( care intre noi fie vorba e de proportii gigantice) vizitati siteul oficial.

<object width=”125″ height=”125″>
<param name=”movie” value=”http://toateblogurile.ro/parteneriate/iarmaroc/125×125.swf”&gt;
<embed src=”http://toateblogurile.ro/parteneriate/iarmaroc/125×125.swf&#8221; width=”125″ height=”125″>
</embed></object>

Update: M-am chinuit cateva zeci de minute bune sa pun codul de mai sus in asa fel incat sa apara bannerul care ar trebui sa apara. N-am reusit, rezultatul fiind vizibil si mai mult decat rusinos. Tehnologia ma invinge inca o data si mai bifez un concurs la care nici macar n-am sansa sa particip. Acestea fiind spuse, distractie la maxim celor care veti ajunge pe acolo si sa beti o berica si pentru mine!

5 Comments

Filed under Arte