Tag Archives: istorie

Carul cu nervi( partea a cincea)


E vineri, sfarsit de saptamana, liniste si pace, corect? Gresit! Gresit, gresit, gresit, gresit! De ce? De trefla! Ca am eu nervi, de-aia! De ce am nervi? Pai am nervi pentru ca:

28. Pe vremea mea, cand eram eu scoler, soim al patriei, bla, bla( exagerez evident, nu sunt chiar atat de batran) nu existau asemenea profesoare. Doamne, cu ce placere m-as mai fi dus eu la scoala, ce note mari as fi luat… Premiant cu coronita, ce mai… Eu n-am avut norocul sa dau decat peste de-alea cu proteze dentare in borcan, cu haine moderne de pe vremea lui Gheorghiu-Dej si pentru care ideea de coafat parul consta in trecerea cu un pieptene paslos prin parul mai mult sau mai putin spalat o data pe saptamana.

29. Nu mai suport si nu mai inteleg nimic din convorbirile pe messenger cu pusti. Pai pe langa faptul ca n-am putut sa decriptez niciodata stupizeniile alea cu : P, : x, : z, s.a.m.d., de ceva vreme am putut sa observ o serie de inovatii lingvistice absolut halucinante. De la inlocuirea lui ”s” cu ”j” si pana la prescurtari de genul ”nvm” , ”rofl” sau ”afk”, am ajuns sa ma uit ca curca in lemne la statusuri sau la diferite mesaje primite si sa ma intreb daca au innebunit astia sau am imbatranit eu… Pizda ma-sii, macar sa vina pensia la timp.

30. N-am aflat mai devreme asta. Nu ca n-ar fi bine si acum… Macar de aici inainte stiu ca rup randurile sexului frumos… Pai inainte sa ies din casa iau niste ciorapi flausati, ii indes in boxeri, ii asezonez cu un morcov sau o banana si gata, nu trebuie sa-mi mai fac griji ca sunt nebarbierit, ca am facut burta de la Cheiefsi, ca nu mai am pectorali nici cum aveam intr-a patra… Ravagii fac!

31. Niste cretini, niste idioti, niste tampiti notorii au facut sondajul asta, plasand romanii pe locul 2 in Europa la capitolul consum de alcool, dupa irlandezi. Bai copii, bai baieti, fratilor, oameni buni, veniti ma pe la mine prin Oltenia si aduceti-i si pe pricajitii aia de irlandezi si daca rezista aia mai mult decat oamenii mei care s-au nascut si au crescut in cazan la tuica de pruna cu zarzare inseamna ca intr-adevar vine sfarsitul lumii. Da-o in ma-sa, n-om avea noi turism, retea de transporturi, infrastructura de orice fel, comert, agricultura sau industrie, dar macar rachiul si zaibarul lasati-ne sa-l savuram cu sentimentul ca nimeni nu-l bea ca noi!

32. Inca o sansa de-a mea la afirmare si la celebritate s-a dus pe apa sambetei aseara, cand ar fi trebuit sa intru in direct la tentativa de emisiune de radio online a prietenului Istratie de pe Radio UNSR, intitulata mai mult decat sugestiv si original ”Late night show”. Spun ca ar fi trebuit, pentru ca tehnologia i-a venit de hac amicului Dan, nepermitandu-i acestuia nici sa ma bage in direct, nici sa converseze in conditii cat de cat decente cu colegul de emisie la momentul ala. E clar, bai Dane, nu e de noi treaba asta cu radiou’, cu teveu’, cu blogareala, cu nimic! Pa santier cu noi!

33. Istoria nu e predata cum trebuie in scolile din Romania! Pai cum bre sa faci noua ani de istorie ca mine, sa-ti tocesti coatele si sa-ti strofloci mintea sa retii tot felul de ani tampiti si evenimente cumplit de plictisitoare si sa nu ti se mentioneze macar in treacat despre amanta blonda a lui Mihai Viteazul?! Nu-i asa ca n-ati mai fi plecat la fotbal in curte sau la bere dupa colt daca v-ar fi spus profu’ ca tema orei de istorie de azi e ”blonda lu’ Mihai Viteazul”? Sau ”bomba sexy a lu’ Cuza”?

34. S-au intors tantarii in Bucuresti. Iar daca anul trecut stateam la etajul sapte si mai aveam ceva sperante ca macar alora mai grasi si mai sedentari o sa le fie lene sa urce atat de sus, acum stau la etajul doi si sunt atat de expus lor incat aproape ca m-am obisnuit sa simt intepaturi din doua in doua secunde si sange fiindu-mi extras cu nesat din trup. Rog pe aceasta cale ca, in cazul in care voi fi gasit fara suflare si secat de sange in apartamentul meu cel drag din Salajan, sa se stie ca nu va fi fost sinucidere( desi as avea cateva motive) si nici nu ma voi fi neglijat, nehranindu-ma corespunzator( ba dimpotriva, la cat Mec si Burgar Ching bag in ultimu’ timp), ci Ei, atotputernicii si imposibil de infrantii tantari vor fi cei care vor trebui trasi la raspundere sau felicitati( dupa caz).

4 Comments

Filed under Prost mai sunt...

Apa pentru toata lumea, fara numar!


Ca orice Prost care ma respect, am fixurile si obsesiile mele. Una dintre acestea( sau unul dintre acestea?), cam de cand ma stiu, e legata de apa plata, apa imbuteliata sau cum imi place mie sa-i zic ”nimic la sticla”. De cand ma stiu, nu am cumparat nici macar o data o sticla de apa plata. De ce? Pentru ca mi se pare absolut idiotic sa platesti si 10 bani, nu numai 2 lei, 3 lei, 5  lei, cat costa apa imbuteliata pe ceva care poate fi obtinut fara probleme de la chiuveta, de la cismele, de la fantani etc etc. Bine, nu ca as bea eu foarte des apa. De fapt, mie apa mi se pare ca s-a inventat pentru zilele alea in care nu mai ai nici Jack, nici Cola, nici bani in buzunar.

In fine… Nu despre asta e vorba… E vorba de acei multi dobitoci cu care m-am contrat eu de-a lungul timpului si care imi explicau ei mie ce idiot sunt eu si cum o sa mor ca bag in mine toxinele nenorocite din apa de la chiuveta si cum ei sunt niste oameni atenti la sanatatea lor si inteligenti si nu beau apa decat din bidoane de plastic cu denumiri fancy. Ia luati ba de va uitati la asta si sa vedem dup-aia ce mai aveti de zis:

3 Comments

Filed under Online

Pas cu pas ne luam avant


La aproape 36 de ore de la aparitia primei editii a emisiunii independente ”Prosti da’ multi” m-am gandit sa tragem pentru prima data linie si sa vedem cum stam. Pai inca n-am semnat contract nici cu NBC, nici cu FOX si nici macar cu Kanal D sau DDTV, asa ca ne putem declara nemultumiti. Pe de alta parte, reactiile in general au fost pozitive, desi mai moderate decat ne asteptam( ce vreti, poate daca faceam emisiunea despre manele…?). Asadar, pe YouTube avem aproape de 300 de vizualizari, iar pe blog am avut in jur de 200. Poate nu e enorm, dar pentru un inceput nu e rau.

La capitolul vesti bune putem sa trecem si extinderea echipei cu doua fete asa cum ne propusesem( desi preselectiile n-au avut loc la mine acasa, la naiba!). Mai semnificativ decat atat, oameni destul de importanti si cu o anumita ”aroganta”, vorba lu’ nea Gigi, au inceput sa ne bage in seama. Astfel, scriitoarea Oana Stoica Mujea a scris o postare destul de magulitoare la adresa noastra aici. De asemenea, Andrei Rosca, managerul celui mai de succes blog romanesc, Bookblog, s-a oferit sa ne ajute intr-un fel sau altul, detaliile posibilei colaborari urmand sa fie puse la punct in zilele urmatoare. Doresc sa le multumesc pe aceasta cale celor doi si sa-i indemn sa continue sa ne urmareasca cu atentie. De asemenea, reinnoiesc apelul catre toti prietenii acestui blog, toti cititorii, intamplatori sau fideli si in general pentru toata lumea care da peste acest filmulet mai mult sau mai putin intentionat de a ne promova catusi de putin pe blogurile lor sau pur si simplu sa dea mai departe prietenilor linkul pe messenger, pe facebook sau prin porumbei calatori. Nu va promit niciun avantaj material, dar va promit ca o sa-mi acord timpul de a va multumi fiecaruia dintre voi care veti sprijini acest proiect pe acest blog sau chiar pe genericele urmatoarelor editii ale emisiunii.

Ca tot veni vorba despre urmatoarele emisiuni, tin sa va anunt ca asta a fost doar inceputul si ca de acum incolo timp de cel putin 10 saptamani va vom delecta cu cate o editie proaspata pe cate o tema diferita. In plus, va pregatim si alte surprize, cum ar fi materiale neincluse in editiile finale montate. Astfel, in cursul zilei de astazi cel mai probabil, vom avea pentru voi imagini bonus de la prima emisiune.

Cat despre editia a doua, nu va dezvalui tema, va spun doar ca este in pregatire, intrebarile fiind puse la punct si filmarile fiind gata sa inceapa. Daca se va misca Istratie mai cu talent, poate ca maine seara vom avea pregatit un teaser si pentru aceasta a doua editie.

Aveti asadar toate motivele sa tineti aproape de acest proiect si speram sa ne urmariti cu atentie in continuare…

2 Comments

Filed under Prosti da' multi

Prosti da’ multi episodul 1


Asteptarea a luat sfarsit… Dupa zeci, sute, mii de ore de lucru( bine, exagerez, dar oricum multe ore), prima editie a emisiunii independente de cultura generala ”Prosti da’multi” este gata!!! A fost greu, au fost dificultati( tehnice, tehnico-tactice, divergente si conflicte ”creative”), sunt inca destule mici scapari( pe care promitem sa le remediem de data viitoare), dar ”echipa de realizare”( doi baieti amarati si fara ocupatie) este multumita si mandra de rezultat. Pregatiti-va sa fiti dati pe spate si sa radeti cu lacrimi…

Doamnelor si domnilor, Prosti da’ multi:

Update

Apel umanitar:

Echipa ”Prosti da’ multi” cauta colaboratori. Din cauza muncii extenuante si a efortului sustinut care a trebuit acordat primei editii a emisiunii, precum si din cauza complexitatii proiectului ”Prosti da’ multi”, proiect ce-si doreste realizarea a cate unei editii pe saptamana, cautam noi aditii la echipa noastra.

Astfel, am avea o nevoie teribila de doua fete indraznete, tupeiste si cu un fizic placut( stiu cum suna, dar totul va fi strict profesional- daca reusim sa ne abtinem, bineinteles) sa indeplineasca rolul de reporter. Timpul de lucru nu va depasi 4-6 ore intr-o singura zi pe saptamana. Nu va oferim niciun fel de recompensa materiala pentru ca momentan n-avem nici dupa ce bea apa. Singura satisfactie va fi aceea de a va alatura unui proiect entuziast, indraznet si credem noi de viitor. Cererile se primesc la comentarii, iar preselectia se va petrece la mine acasa( just kidding).

De asemenea, suntem dispusi sa ne extindem echipa si cu alti membri, cu conditia ca acestia sa fie deschisi la minte, originali, creativi, cu personalitate sau sa dispuna de o aparatura tehnica mai performanta decat ce avem noi( adica practic de la un telefon mobil mai de fite in sus).

In incheiere, vreau sa mai fac un apel si catre prietenii mai vechi sau mai noi ai acestui blog, Adrian Popa, Upanishada, Iulia, Gigelitatea, Fireflight, Annya, Ardeiul zilei, Hobbitul si toti ceilalti pe care nu mai am timp acum sa-i mai pomenesc, dar pe care promit ca o sa-i mentionez cu alta ocazie, sa faca si ei tot posibilul ca aceasta manifestare, aceasta initiativa sa ajunga la ochii si la urechile cator mai multi( daca si ei vor considera, bineinteles, ca este demna de mentionat si de promovat). De asemenea, orice alt blogger, bloggeras si bloggerut care va promova in orice fel aceasta emisiune va primi recompensa nemarginita de a i se multumi pe aceasta fituica de blog si de a i se pune o lumanare la biserica intru vesnica multumire.

Va multumesc anticipat tuturor si nu uitati sa tineti aproape pentru ca se pregateste deja a doua editie ”Prosti da’multi”. Si in plus, in zilele urmatoare vom ”da publicitatii” si un material bonus cu secvente care nu au prins final cut-ul, dar care sunt cel putin la fel de bune ca cele care au intrat.

7 Comments

Filed under Prosti da' multi

O zi de filmare


Ce fac doi baieti fara ocupatie, cu mult timp liber( cica studenti, dar sa nu ne intrebati colegii cand ne-au vazut ultima oara pe la facultate) si care au o parere buna despre ei? Fac pe creativii si proiecteaza un proiect cica media ambitios. Si dupa ce proiecteaza ei la greu si schiteaza si se razgandesc si taie si adauga si amana si tot amana isi fac in sfarsit curaj sa porneasca la drum.

Mijloace tehnice cel putin saracacioase, echipa de realizare cel putin restransa( doi baeti, cum spuneam mai sus), dar cui ii pasa? Acolo unde e pofta de munca, ambitie si dorinta de a face ceva original si inteligent, orice e posibil, right? Wrong! Sau cel putin partial wrong!

Pentru ca vine prima zi de filmari( si singura, cum ne planuisem noi si aveam sa aflam mai tarziu ca visam cai verzi pe pereti). Bineinteles ca prima zi de filmari coincide si cu ziua ”sedintei creative” ca daca am fi facut si noi ceva mai din timp si n-am fi fost presati cu timpul ca hotii de cai n-am mai fi fost noi si am fi dat impresia de oameni seriosi si responsabili. Buuuun. Incepe ”sedinta creativa”. Ora 9 dimineata. Energizant, Coca-Cola, YouTube, toate conditiile pentru o tornada de creativitate si originalitate. Si in mod socant si placut surprinzator treaba chiar merge. Trei ore si ceva mai tarziu detaliile creative sunt toate puse la punct, optimismul e mare, increderea in noi e pana la cer si toate conditiile unei zile fructuoase de munca sunt realizate. De unde era sa stim noi ca de aici inainte totul o sa mearga din prost in mai prost?

Iesim pe teren. 12.30. Prima oprire, Unirii, KFC. Cum sa creezi cu matul gol? 8 aripioare si 30 de minute mai tarziu se pleaca in sfarsit spre prima locatie de filmare. Parcul Carol. Frig si inceput de ploaie, conditii ideale pentru a gasi oameni comunicativi in aer liber, nu? Ne aruncam in primul tramvai, purtam traditionala controversa cu sunt doua sau trei statii pana la Carol si  bineinteles ca nu suntem fraieri sa luam bilete ca doar suntem baeti destepti si ne descurcam. Oprim in prima statie. Arunc cu ultratalentul meu de cobe celebra poanta idioata cu ”Ba, controlul!”, dupa care imi cad ochii pe aparatul ala care n-am inteles eu niciodata cum functioneaza si pe care trebuie sa lipesti cartela magnetica daca n-ai avut alta treaba decat sa achizitionezi asa ceva. Acolo pentru cateva secunde apare un mesaj parca prevestitor: ”Control”. Il intreb pe asta ca zic ca el e mai vechi intr-ale tramvaielor micului Paris. Ba, de ce scrie acolo ”Control”? Stai , ba, linistit, imi zice el dojenitor, mai apare din cand in cand sa ne sperie. Bine, ma, zic eu si ma asez mai linistit in scaun in timp ce tramvaiul isi inchide usile si porneste mai departe. N-apuc sa clipesc de doua ori ca din colturi nevazute si sinistre ale tramvaiului sar ca la un semn patru vulturi hamesiti de sange. Biletele la control! Dupa modul fulger in care au aparut, pot sa jur si acum ca astia erau de fapt ninja deghizati. Ne balbaim noi ceva, o bagam pe aia cu suntem din provincie, cu mergeam doua statii si noi si ne grabeam. Una dintre controloare chiar are o reactie misto si ne spune foarte natural ”Pai bine, ba baieti, ati avut atata timp sa va dati jos la statia trecuta, au fost usile deschise…” In fine, ni se cer buletinele, suntem dati jos, cadem la invoiala sa platim amandoi o amenda ”modesta” de 500 de mii impreuna( s-a dus dracu’ biletul pentru Ac-Dc), dupa care suntem lasati sa ne continuam ”drumul creatiei”.

Ajungem in Parcul Carol deja cu moralul zdruncinat. Intre timp, burniteaza din ce in ce mai enervant. Intram in parc, moment in care puteam sa jur ca am nimerit intr-un cimitir. Nici tipenie de om, in afara unui grup compact de vreo sase cefari in uniforma, responsabili cu ”siguranta publica”. Ce facem, tata? Nu renuntam acum. Luam cateva cadre generale cu mediul inconjurator si cateva statui si incepem sa dam ture prin parc. Pustietate si iar pustietate. Mai apare cate un izolat, momente in care mai avem o revelatie. Si eu, si colegu’ ducem lipsa de tupeul( ca sa nu zic de nesimtirea) de a ne baga in seama. Nu vi se pare absolut logic si normal ca initiatorii unui proiect in care ideea de baza este sa abordezi oameni necunoscuti pe strada si sa-i intrebi diverse lucruri sunt teribil de timizi si lipsiti de curaj, ba si destul de complexati? Dupa vreo 45 de minute bune, reusim sa abordam in sfarsit primul om si,surpriza,e chiar dispus sa coopereze. Omul ne rupe in doua, ne da peste nas de la un capat la altul si ne ruineaza toate intrebarile( o sa vedeti exact despre ce e vorba). Starea noastra devine deja de depresie crunta. Chiar asa ratati suntem? Chiar asa lipsiti de subtilitate am fost? Mai trece ceva timp, mai intalnim cativa oameni rataciti ba prea grabiti, ba fara chef de vorba. Intr-un final mai prindem doi batranei cu aer de oameni culti si la care te-ai fi putut astepta sa ne dea peste nas si ei. Soarta mai tine si cu noi si nenii chiar ne sunt de ajutor. Putin, foarte putin oricum. Ne reculegem si plecam spre locatia a doua.

Ora 3 p.m. Mai mult sau mai putin. Stefan cel Mare. Stadionul Dinamo si imprejurimi. Ploaie mocaneasca si frig de-ti intra in oase. Cine dracu’ sa ne bage in seama pe o asemenea vreme? Mergem din nou, tragem cateva cadre generale si asteptam in ploaie ca curcile sa pice careva in plasa. La bilete pustiu, desi Dinamo are meci in week-end( presupun ca din cauza ploii, nu ca n-ar fi suporterii dinamovisti alaturi de favoriti, Doamne fereste). Ne izbim de refuzuri cat cuprinde si ne bagam picioarele. In locatie si suntem foarte aproape chiar in tot proiectul.

Plecam plouati si la propriu, si la figurat mai departe. Taiem o locatie programata ca e clar ca nu e momentul si ca nici nu mai e timp. Unde mergem mai departe? Pai cum unde? In alt parc, logic, ca atat ne duce capul. Herastrau. Nu ne mai uitam la ceas, oricum suntem intr-o criza de timp de proportii. Intram in cel mai mare parc din Bucuresti si, si, si… si nimic. Mai nimic chiar ca in Carol. Kilometri intregi de nimic, in afara de zapada, zapada si iar zapada. Timpul trece, ploua bacovian, durerile de picioare, de cap, de tot se intetesc. Intr-un final dam peste inca un batranel cooperant si simpatic. Simpatic pana la un anumit punct, punct in care incepe sa ne povesteasca intreaga lui viata. Si credeti-ma, o viata lunga…. Si uite asa, nenea se pune pe vorba, pe mine aproape ca ma ia somnul, colegu’ intrerupe de cateva ori filmarea ca pareau sa nu ne ajunga cele trei casete de 60 de minute ca sa inregistram tot ce avea de aberat domnu’. Pana la urma scoatem cateva lucruri si de la el si pornim mai departe, eu cu picioarele anchilozate si colegu’ cu mana de pe camera la fel.

Incotro? Deja multa lumina nu mai era, de ploaie slava Domnului nu duceam lipsa, deplasarea ne era din ce in ce mai greoaie, iar ziua respectiva de munca era clar ca nu ne va mai fi suficienta. Hotaram sa schimbam publicul si spatiul. Si asa ajungem in Piata Salajan. Planul? Sa ne relaxam putin la o berica, ceva si sa ne bagam in seama cu oamenii ”simpli” de prin imprejur. Gasim cea mai ”neaosa” carciuma din galaxie cu cele mai colorate personaje si cea mai ieftina bere( vedeti poza de la inceputul postarii) si ne asezam rupti de oboseala, dezamagiti si chiori in buzunare. Bem cate o Timisoreana de caciula si ne deplangem soarta de ratati. Cadrul general este unul de poveste, dugheana fiind populata de cei mai ”interesanti” bautori( ca sa nu zic alcoolici) pe care i-am vazut vreodata. De la singuraticii cu ziarul in fata, pana la veselii in grupuri mai mari si pana la apasatii tristi de greutatile vietii. La usa crasmei in schimb se intampla cel mai interesant lucru. Clientii ies pentru a fuma, inauntrul ”localului” fumatul fiind in mod incredibil interzis! Civilizatia a atins in mod evident cote alarmante!

Se intuneca de-a dreptul, cu nenii dinauntru n-am baut indeajuns incat sa avem tupeul sa ne bagam in seama asa ca suntem gata sa punem punct… Iesim sa luam cate o merdenea ca niste melteni si tarani ce ne respectam cand ni se intampla de departe cel mai tare moment al zilei. Asteptand impachetarea merdenelei, colegu’ este abordat de o doamna destul de respectabila aparent care insista sa-i dea drept cadou o pereche de pantaloni. Whaaaaaaaaat?!! Pai cu ce ocazie?  Pai pur si simplu… Colegu’ ia pantalonii circumspect, iar doamna se indeparteaza. Gandind la rece si analizand figura colegului la acea vreme, faptul ca cineva s-a gandit sa-i ofere pomana deja nu mi se mai pare atat de neverosimil.  Momentul va deveni ulterior din foarte haios in destul de creepy,la o examinare mai atenta putand-se observa o pata de sange destul de evidenta pe unul dintre ”cracii” pantalonilor. Voodoo, ceva? La ce zi am avut cine mai poate sa stie?

Finalul zilei ”de filmare” este unul apoteotic, pe sistemul ”Supararea cand imi vine rup camasa de pe mine” cei doi ”creativi” hotarandu-se sa arunce si ce mai aveau pe fundul portofelelor la pariuri pe victoria Urziceniului cu Liverpool( nu mai zic exact suma pariata, ca mi-e rusine deja), pe bere, vin si pizza. Sa va mai zic ca am vrut sa vedem meciul livestream pe internet si ca acesta a cazut cand ne era lumea mai draga, trebuind sa ne taram rupti din toate punctele de vedere pana la un pub din apropiere? Sau ca primul pub era arhiplin si ca a trebuit sa mai cautam ceva?

Nu va mai zic ca nu caut nici mila, nici compasiune. Va zic in schimb ca intre timp a mai avut loc si o a doua zi de filmare( muuuult mai ”fara evenimente”) si ca proiectul( Doamne ajuta!) ar putea sa aiba chiar o finalitate cat de cat reusita. Sau cel putin primul episod al proiectului pentru ca planificat ar fi sa mai urmeze cateva ”bucati”. Si desi stiu ca aceasta postare nu va va face sa va doriti foarte mult sa vizionati rezultatul, am incropit la cald( mai mult, colegu’, recunosc) un teaser scurt ca sa vedeti putin despre ce e vorba in proiect si in speranta ca o sa stati pe aproape sa vizionati si finalitatea.

Nu va dezvalui foarte multe detalii( deja am dezvaluit destule in postare), va zic doar ca e ceva destul de original, amuzant, interesant, in ton cu atitudinea si aerul blogului si perfect reprezentativ pentru lumea si tara in care traim. Cat despre produsul final, nu va dezvalui exact momentul la care o sa-l fac public( care ar mai fi farmecul?). Va spun doar ca va fi in curand. Foarte, foarte curand. Foarte, foarte, foarte curand. Asa ca tineti aproape!

Leave a comment

Filed under Prosti da' multi