Tag Archives: muzica

Top 10 muzica de Prost- iunie, iulie, august


Una din rubricile care au fost gazduite inca de la inceputul lumii pe blogul asta a fost ”Topul muzica de Prost”. Top care in ultimele doua luni n-a mai fost prezent din motive… care nu mai conteaza. Acum a revenit si e mai puternic ca niciodata:

1.

Doamne, Dumnezeule, era sa fac infarct cand am auzit bucata in romana! Voi stiati, ma manca-v-as, ca baietii astia exceptionali sunt romani…?

2.

3.

4.

Asta e din patriotism local…

5.

6.

7.

Deci asta, da? Nu aia de prin toate cluburile de trei lei…

8.

9.

10.

8 Comments

Filed under Arte

Rock de 1 iunie


Iar cu muzica, frate?!? Asta poate sa fie o reactie a unui cititor oarecare de-al meu care vede ca de o buna bucata de vreme cel putin jumate dintre postarile mele se refera la muzica. Ce sa-i fac, oameni buni? Nu ma pot abtine…

Cum sa ma abtin cand azi, 1 iunie, de la ora 17, in Piata Constitutiei o sa aiba loc cel mai concert tare caritabil ever. Si cu intrarea moca. Si mai e si pentru sustinerea unei cauze misto. Adica strangerea de fonduri pentru construirea noului spital de copii ”Marie Curie”. Cum se strang fonduri de la un concert fara bilete platite ma cam depaseste, dar mai conteaza…? Ce conteaza in fapt si la urma urmei e ca o sa am sansa sa-i vad sau revad live pe urmatorii:

Eu am obosit doar enumerandu-i si incerc sa aleg la fiecare cate o piesa reprezentativa. Nici nu vreau sa-mi imaginez ce o sa fie la concert cu toti la un loc…

4 Comments

Filed under Arte

Culese dupe net( VII)


Fara introduceri( ce atata scris?), fara preludii( cui ii trebuie asa ceva?), fara inutilitati( aveti de-astea pe blog din belsug). Recomandari dupe net si atat:

1. Incep prin a ma repeta si a recomanda la capitolul saiturile saptamanii doua bucati la care a scris pe vremuri si subsemnatul, saituri la care ma pregatesc sa revin in forta incepand de maine. Unul mai caterincos, Hazmedia si unul mai serios, Renne. Cautati-ma si pe acolo daca va place despre mine, iar daca nu, intrati totusi cu incredere ca sunt altii si mai buni si mai inzestrati decat je.

2. Sa trecem la YouTubeurile de toate zilele. In primul rand, cateva bucati noi-noute de la Britain’s got talent:

a. Un dansator exceptional, care se poate incadra si la contorsionist si care executa niste miscari ce te fac sa te intrebi daca nu e cumva din gelatina:

b. Alti dansatori, care isi condimenteaza evolutia si cu nitel umor. Si care ma mai umplu si de mandrie atunci cand integreaza in numarul lor si un element ce apartine culturii muzicale romanesti:

c. Un copil cu o voce de soprana impresionanta:

3. O mostra de umor original, bine lucrat si bine pus in practica. Sa urmariti pana la final neaparat!

4. Ce intelege un barbat din trailerul la ”Sex and the city 2”:

5. Dupa ”nicio masa fara peste” un nou slogan vine tare din urma. Nicio saptamana fara Lady Gaga. De data asta, un pusti care mi se pare mie ca e mai talentat decat gaguta. Bine, ca in industria muzicala talentul se masoara mai nou altfel decat prin voce.

6. Aici oare suntem rai daca radem…? Pana la urma, ce, voi n-ati vrea o garsoniera noua, lux…?Mai ales daca n-ati facut puscarie, n-ati facut parnaie, n-ati facut inchisoare, n-ati facut nimic…

7. Ozzy Osbourne are umor, tata! Cand e treaz…

8. Avem si un clip nou la piesa ”Azi nu” a lui Grasu XXL cu Guess Who, care mie unul imi place mult. Simplu, relaxat ca si piesa, dar bine facut:

9. Si incheiem apoteotic cu un anunt de zile mari via Piticu. Cica unu’ vinde o ferma de pe Facebook. Si cere 5000 de euro pe ea. Cica a ajuns la level 53, peste 1 milion de monede, 21 de bancnote. Ce mama dracu’ sunt astea, fratilor? Bine, acum trecand peste ridicolul situatiei si peste comentariile rautacioase de pe Okazii( bai, ce oameni rai!), ceea ce mi se pare extraordinar e ca tot pe Okazii sunt si oameni care dezbat ”afacerea” din greu. Se vorbeste de reinvestitii in alte ferme de level 30, de schimburi cu Mafia Wars( poftim?),  se discuta despre clauzele si termenii care ar ingreuna ”tranzactia”, ce sa mai, tata, asta e viitorul! Apropo, e cineva interesat de recordul meu personal la Spider Solitaire? Il transfer pe ce nick doreste oricine contra 2( doua) beri Bergenbier la doza.

1 Comment

Filed under Online

Ciocu’mic la mine


Recunosc, am fost carcotas, am fost cusurgiu, am fost anti-nationalist si anti-patriot si am catalogat piesa de Eurovision a Romaniei de anul asta ca una submediocra. Ba am plusat si am pronosticat ca nu se va clasa in primele 15 piese, mai ales in conditiile unui concurs foarte puternic ca anul acesta. M-am inselat, de aceea sunt indeajuns de barbat incat sa recunosc asta, sa-mi pun cenusa in cap si sa-i felicit pe Paula Seling, pe Ovi si compozitorii piesei pentru clasarea mai mult decat onorabila pe podium. Ma bucur foarte tare pentru Paula, o artista desavarsita si o femeie extrem de eleganta si frumoasa. M-as bucura si pentru Ovi daca as avea cea mai mica idee cine dracu’ e si pe unde da cu sapa…

Nici acum nu inteleg foarte bine cum o piesa care mie nu mi-a ramas cu nimic in cap nici dupa cinspe ascultari, cu un show banal cu un pian prafuit si din care nu se remarca decat costumul din latex al Paulei( savuros, dar parca insuficient) si care nici nu poate fi numita prea originala in conditiile in care nu prea poate fi incadrata in vreun gen muzical a reusit sa acumuleze 162 de puncte si sa ocupe locul 3 in finala de aseara. Daca as fi iar carcotas as mentiona ca Romania n-a luat decat o data 12 puncte( si atunci de la Moldova) si de patru ori 10 puncte( dintre care Spania plina cu romani si Norvegia si Suedia pe unde a facut romano-norvegianul Ovi lobby din plin) si in rest a strans punctulet cu punctulet, primind din partea a multe tari 4 sau 5 puncte. In continuare, daca as fi carcotas, as trage concluzia ca pentru majoritatea tarilor care au votat piesa noastra aceasta a fost una mediocra, de mijloc. Dar astazi m-am hotarat sa tin capul plecat, ciocu’ mic si sa admit ca este o performanta mai mult decat onorabila cea realizata de Paula si Ovi, asa ca uitati ce am zis mai sus.

Felicitari, Paula! Felicitari, Ovidiu Jacobsen(!)

Doua vorbe si despre piesele clasate in fata noastra… Foarte tari, frate! Simple si la obiect, ritmate si melodioase, armonioase si placute auzului, Germania si Turcia au dat o lectie despre cum se compune o melodie… O Avril Lavigne nemtoaica, combinata cu Jordin Sparks, mai simpatica si mai draguta decat amandoua, cu niste versuri pe gustul adolescentilor si cu un timbru vocal interesant( nu neaparat foarte bun) si niste roacheri turci care au stiut sa combine foarte reusit tobele si chitarele de rock cu scratchurile specifice hip-hopului, cu cateva ritmuri turcesti bine ticluite si cu niste versuri pacifiste. Bun si nu foarte complicat!

Si cum imi place mereu sa fiu impotriva curentului, sa va dau si preferintele mele care s-au clasat putin mai in spate, dar care au fost mult, mult, mult peste Paula si Jacobsen:

Bine, ma, hai fie, sa punem si prestatia ”romanilor”. Ca sa nu ma acuzati dup-aia ca sunt rau si ca nu sunt patriot.

Si o stire de ultima ora. Printr-un proiect de lege adoptat de urgenta in Parlamentul Romaniei, punctajul Romaniei de la finala Eurovision 2010 va fi redus cu 15 %, astfel piesa noastra coborand pana pe locul 8. Va intrebati de ce nu i-au incadrat la reducerile de 25%? Pai s-au uitat la mutra lui Ovi si i-au bagat la pensionari…

6 Comments

Filed under Prost mai sunt...

Hai sa mai bag si eu ceva pe glob


Da, domne, am lipsit. Am avut trei zile legate in care n-am postat nimic pe blog, lucru in premiera de la infiintarea lui de acum 4 luni si ceva. Asa, si? Vreti motive, scuze, pretexte…? N-am! As baga-o p-aia cu sesiunea, dar sincer am mai mult timp liber acum decat cand aveam ”cursuri”. Pur si simplu n-am avut chef, inspiratie, dispozitie, etc, etc sa scriu. Acum, pe bune, voi ati vazut ce vreme a fost? Pai pe soarele ala sa stau in fata leptopului si sa debitez tampenii…?Neah!

Bun, gata, trecem peste ca am niste cartofi pe foc si n-am prea mult timp. Si cu riscul de a va dezamagi, iar vorbesc despre muzica. Iar, pentru ca in ultimul timp am transformat blogul asta aproape exclusiv intr-unul de critica muzicala, cu toate ca subsemnatul declar sub juramant ca sunt complet afon.

Pai ce sa-i faci, tata? As face analiza politica, sociala, economica si alte sforaituri de genul asta, dar debilii de organizatori de evenimente muzicale din Romania nu ma lasa si pace. Mai ai un pic si te astepti din moment in moment sa se anunte reunirea Beatles la Romexpo sau recital Queen cu tot cu Freddy Mercury in Piata Constitutiei…

Si dupa ce ca baietii aduc super trupe in mega recitaluri, au mai venit cu o gaselnita care pe mine unul m-a lasat cu gura cascata. Concert al unei trupe straine de prim( hai secund) rang moca! Ce poti ma manca-ti-as sa-ti doresti mai mult decat sa asculti muzica de calitate live fara sa platesti nimic? Pai poate niste bere… Se rezolva si asta! Ca evenimentul e organizat de Beck’s. Cum exact isi amortizeaza oamenii aia banii investiti in campania de publicitate, inchirierea spatiului si achitarea onorariilor artistilor n-am inteles eu foarte bine, dar pana la urma cui ii pasa?

Hai ca v-am plictisit destul si nici nu v-am spus inca exact despre ce eveniment si ce artisti e vorba. Pai treaba se petrece maine, sambata 29 mai, la Romexpo, iar trupa invitata se cheama Noisettes. Bun, poate numele nu va spune mare lucru, dar ascultati primele doua melodii de aici si o sa va dati seama ca sigur ii stiti…

A, si inca ceva. Cu toate ca e moca intrarea, nu va ganditi sa veniti asa pur si simplu ca taranii la spartul targului ca trebuia sa cereti invitatii la organizatori pe site acum ceva multa vreme. Ei, lasa, ramaneti acasa si va uitati la Eurovision. Sa vedeti ce usor adormiti.

Si unde mai pui ca in deschidere mai sunt niste unii care se anunta a fi mai mult decat interesanti, pe numele lor Codeine Velvet Club:

1 Comment

Filed under Arte

Leapsa oldie but goldie


Primii acum ceva vreme o leapsa de la una dintre lepsistele de frunte ale blogosferei, Gabriella Joy. Si desi initial nu eram foarte convins ca vreau sa raspund provocarii, eu nefiind un mare admirator al lepselor, nu m-am putut abtine. Ce sa-i faci, cand e vorba de muzica si mai ales de muzica veche, nu pot, domnule, sa ma abtin de nicio culoare.

Asadar, top 5 melodii vechi( ordinea e aleatorie, n-ai cum sa le detasezi):

1. Cu cine puteam sa incep daca nu cu Ac/Dc…? Varianta cu Bon Scott, 1980, Highway to hell( de fapt, lansata in 1979):

2. Cea mai reusita tocanita muzicala din istorie, combinatie de rock cu opera cu balada si Dumnezeu mai stie cu ce. Queen, Bohemian Rhapsody, 1975:

3. La asta nici nu stiu ce sa zic. Bob Marley, No woman no cry, 1975:

4. O lectie despre cum se face o melodie rock’n roll adevarata. 1965, fratiloooor! Rolling Stones, I can’t get no satisfaction:

5. Si inchei dand Regelui ce e al Regelui. 1982. Michael Jackson. Billie Jean:

Buuun. Si acum sa dam leapsa mai departe. Pai in primul rand poate s-o cam ia oricine doreste. In al doilea rand, care n-aveti blog si totusi vreti sa va exprimati un clasament personal si sa-mi dati mie bobarnace ca am omis Rolling Stones, Beatles, Eagles s.a.m.d. puteti s-o faceti fara retineri la comentarii. In al treilea rand, stiu ca o sa va impotmoliti putin la faza cu ”melodii vechi” care e interpretabila. Eu am pus ca reper inainte de 1990.

Si in fine, sa dam leapsa mai departe. Asadar, vreau un top 5 melodii vechi de la doamnele, domnisoarele si domnii Ioan Usca, Blogatu, Calin Hera, Lilick Auftakt, Cristian Lisandru, Gabriela Savitsky, nea Costache, Achilianu, Geanina Lisandru, Roxana Iordache, Flavius Obeada, Incasha, Neamtu, Simion Cristian, Licuriciul orb, Fireflight, Silavaracald, Adrian Popa, Oana Stoica Mujea, Neuronul creponat si cu voia dumneavoastra ultima de pe lista Strumfita cu esarfa.

Daca e careva din lista de mai sus care a preluat deja leapsa, sa ma ignore linistit(a).

13 Comments

Filed under Arte

Avem un premiu. Ce facem cu el…?


Din ciclul ”cat ghinion poate sa are unii” sa va povestesc ce am patit azi. In primul rand, alaltaieri m-am inscris cu o postare intr-un concurs care avea ca premii invitatii la Iarmaroc Fest, un festival de muzica de toate felurile ce va dura trei zile si va avea loc intr-o padure undeva in afara Bucurestiului. Ca un individ anti-tehnologie ce sunt n-am reusit sa inserez in postarea respectiva cum trebuia un banner care mi-ar fi dat dreptul sa intru in competitie.

Cu toate astea, Victor Catalin de la Toate blogurile( caruia ii multumesc inca o data) a dat dovada de multa amabilitate si mila( in special mila) si m-a primit in concurs. In conditiile in care am scris o postare de tot rahatul( ca de obicei) si nici n-am respectat conditiile tehnice minime impuse, la momentul respectiv nici prin cap nu-mi trecea ca as avea vreo sansa sa castig ceva mai mult decat traditionalul praf de pe toba.

Astazi de dimineata(pe la 1 de fapt) soc si groaza. Primesc mesaj ca am luat locul 3 si ca am castigat o invitatie la Iarmaroc. Moment in care, in loc sa jubilez, asa cum ar fi fost normal, mi-am dat seama ca n-am cum sa ma duc si m-am apucat sa-mi car lejer pumni in cap. De ce n-am cum? Pai 1. n-am bani sa mananc si sa beau pe acolo, 2. trebuie sa ajung in weekendul asta pe acasa sa obtin bani de la ”finantatori” sa bag ceva in gura si 3. cum dracu’ sa ma duc singur sa stau 3 zile prin paduri? Bun, bun. Se naste intrebarea” De ce mama dracu’ te-ai mai inscris la concurs daca stiai ca nu poti sa te duci?” Pai de Prost, fratilor! Voi inca nu v-ati prins cu cine aveti de-a face…?

Ma paleste in schimb o idee geniala. Hai sa dau sfara in tara( in tara messului) ca poate se gaseste careva sa guste muzica buna si sa-mi bage si mie un ban gramada in buzunar. Concluzia? N-ai cu cine, ba! Niste tarani! Nici moca n-au vrut biletul… M-am rugat pana si de baiatul asta sa ia biletul si sa se duca in paduri. Dar cum de o vreme toate comentariile mele de pe orice blog posibil intra direct in spam( recunosc, am facut niste tampenii odata, demult), probabil ca el inca nu stie ce sansa a ratat.

Moment in care am facut cel mai onorabil lucru posibil si m-am anuntat ca nu ma pot duce si ca doresc sa-mi fie cedat biletul mai departe. Sper ca Anei Mocanu.Bineinteles ca la putin timp dupa, a inceput sa ma caute lumea pe messenger si sa-mi ofere diferite foloase materiale si imateriale pentru respectiva invitatie. Numai ca nu mai puteam da inapoi si sa spun ca de fapt si pana la urma vreau invitatia.

Concluzia? Rau e sa fii Prost! Si cand te apreciaza cineva si iti da premii mura-n gura, nu poti sa te bucuri de ele…

1 Comment

Filed under Prost mai sunt...

Se poate si asa…


Intr-o era in care leptopul, mixerul si sintetizatoarele au ajuns mai importante decat chitara si pianul, in care versurile care spun ceva sunt sublime, dar lipsesc cu desavarsire si in care la o editie a unei selectii nationale de Eurovision nu se regaseste nicio melodie cantata in limba natala, mai apar din cand in cand niste nebuni care inteleg lucrurile putin altfel.

Inteleg ca muzica trebuie in primul rand sa sune natural si firesc, sa te inveseleasca si sa iti transmita o senzatie de bine. Mai inteleg si ca, desi in felul asta rateaza orice sansa de a ajunge pe piscurile topurilor Billboard, poti sa te exprimi si prin versuri in limba romana. Si mai inteleg pe deasupra ca versurile nu trebuie sa fie nici prea complicate, nici prea filozofice, nici fortate in niciun fel. Trebuie doar sa exprime ceva si sa transmita o stare ascultatorului.

Bine, bine, carcotasii vor gasi multe de comentat, iar unele chiar sunt adevarate. Se poate spune ca o trupa care facea rock pe vremuri s-a inmuiat intr-un mare hal. Se mai poate spune si ca linia melodica e una extrem de comerciala. Sau ca piesa pe de-a intregul e cam scurta si simpluta spre tampitica.

Cu toate astea, eu vreau sa salut revenirea unei trupe extrem de profesioniste de la noi, cu o piesa care iti merge la suflet si care te indeamna sa te ridici din pat, sa-ti iei traista in bat si sa pleci de nebun spre mare. Voltaaaaaaaaaaj:

1 Comment

Filed under Arte

Vreau la balci


Nu, n-am dat in mintea copiilor si nici nu m-a apucat dorul de clovnerii si targovetarii. Pentru ca nu vreau la orice balci, vreau la ceea ce se cheama ”Iarmaroc Fest”( iarmaroc=balci, v-ati prins?). Dar cum mi-am aruncat toate rezervele monetare posibile si imposibile intr-un weekend in care am stat vreo patru ore pe acasa, nu-mi permit sa cumpar bilete si cersesc invitatii. Bine, elegant ar fi sa spun ca particip la un concurs cu premii care consta in invitatii la Iarmaroc. Dar de ce sa ma ascund dupa cuvinte cand pot sa fiu sincer si sa recunosc ca cer pomana?

Buuun, acum cica conditiile de intrare in concurs ar fi sa ma apuc eu aici sa povestesc de ce imi doresc sa merg la Iarmaroc. Dar cum nu vreau sa plictisesc( si sa fiu sincer, uneori adorm si eu cand ma citesc), mai bine va dau niste motive muzicale pe sistemul ”Sa dam Cezarului ce e al Cezarului”. Practic, cum mama ma-sii sa nu vrei sa vezi si sa asculti live asa ceva?

Asadar si prin urmare cred ca ati prins ideea. E vorba de un mare festival de 3 zile si 2 nopti care cuprinde practic muzica pe toate gusturile si pentru toate sufletelele. Pentru informatii mai detaliate si pentru lineup-ul complet al evenimentului( care intre noi fie vorba e de proportii gigantice) vizitati siteul oficial.

<object width=”125″ height=”125″>
<param name=”movie” value=”http://toateblogurile.ro/parteneriate/iarmaroc/125×125.swf”&gt;
<embed src=”http://toateblogurile.ro/parteneriate/iarmaroc/125×125.swf&#8221; width=”125″ height=”125″>
</embed></object>

Update: M-am chinuit cateva zeci de minute bune sa pun codul de mai sus in asa fel incat sa apara bannerul care ar trebui sa apara. N-am reusit, rezultatul fiind vizibil si mai mult decat rusinos. Tehnologia ma invinge inca o data si mai bifez un concurs la care nici macar n-am sansa sa particip. Acestea fiind spuse, distractie la maxim celor care veti ajunge pe acolo si sa beti o berica si pentru mine!

5 Comments

Filed under Arte

Fuse, fuse si se duse


Si veni si 16 mai-ul, cu tot cu Eisidisiu’ si asa cum veni se si duse. Intrebarea dupa un eveniment atat de mediatizat si atat de asteptat( de mine de vreo 10 ani batuti pe muchie) e ”Ce am invatat de aici si ce ramane in urma?”. Pai sa contabilizam. Noi, dupa concertul AC/DC din 16 mai de la Bucuresti, am invatat urmatoarele:

1. Ca pe langa muzica, un show rock impecabil trebuie sa contina si un sunet demential, si o organizare impecabila si un profesionalism desavarsit din partea artistilor. Astfel, fiecare fascicul de lumina, fiecare centimetru de scena, fiecare bass, fiecare watt putere, fiecare secunda de muzica sau de pauza au fost utilizate exact asa cum trebuia atunci cand trebuia pentru a crea un spectacol atat de original, dar in acelasi timp atat de simplu si clasic incat orice intepat care n-avea treaba cu fenomenul rock sa se ridice in picioare si sa aplaude.

2. Ca, desi ai zeci de ani in spate de spectacole, multe, foarte multe milioane de discuri vandute si o faima si o celebritate care ti-ar permite sa mai faci lucrurile si la ”ce-o iesi”, trebuie sa arati in fiecare moment petrecut pe scena un respect fata de meserie, dar si fata de public si practic fata de cei care iti asigura painea. Nicio miscare de relaxare, niciun acord gresit, nimic pe langa muzica, nimic in afara ritmului. Totul la potential si la capacitate maxima timp de 120 de minute fix.

3. Ca daca ai 55 de ani, dintre care multi petrecuti intr-o lume condimentata cu multe ”tentatii” menite sa te sece de energie si sa te trimita aproape de lumea celor drepti, nu inseamna neaparat ca nu poti sa ai o energie si o pofta de viata de care ar fi invidios pana si Haile Gebreselassie( care nu stiti cine e asta, puneti repede mana pe Goagal!).

4. Ca Dumnezeu e nedrept atunci cand ne trimite printre noi un geniu si un om cu un har atat de dezvoltat ca Angus Young, dar il face muritor.

5. Ca un spectacol pe care unii il stiau pe de rost si care aduce momente oarecum previzibile poate avea o savoare delicioasa atunci cand e trait pe viu de la cateva zeci sau sute de metri. Era cineva in Piata Constitutiei care nu stia ca va fi o locomotiva imensa pe scena? Sau ca inainte de Hells Bells va fi tras clopotul urias de catre Brian Johnson? Sau era cineva care nu putea sa prevada ca la finele spectacolului de striptease al lui Angus acesta ne va arata niste chiloti cu AC/DC imprimat pe ei? Probabil ca nu. Si cu toate acestea toate cele trei momente, plus aparitia femeii gonflabile uriase pe locomotiva sau rafalele de tun trase spre final au fost simtite exact asa cum trebuiau, ca momente care au marcat si marcheaza istoria muzicii si a entertainmentului.

6. Ca mai exista o speranta pentru publicul consumator de muzica de la noi din moment ce s-au gasit vreo 60 de mii de oameni( din numaratoarea mea ochiometrica) care sa plateasca minim cate un milion jumate sa-i vada pe old-timeri in actiune. Iar cand iti dai seama ca erau vreo cateva mii bune care venisera de la Cluj, Craiova, Timisoara, Targu Mures si Dumnezeu mai stie de pe unde special pentru seara asta, riscand chiar sa doarma prin gara sau sa nu doarma deloc, iti dai seama ca poate in definitiv si la urma urmei nu suntem chiar un popor de Gutisti si Salamisti.

7. Ca poti sa ai o voce ragusita, gajaita, obosita de la natura si totusi sa duci 20 de piese de la un capat la altul la un nivel foarte inalt din punctul de vedere al interpretarii, tinand in permanenta 60 de mii de oameni in priza.

8. Ca poti sa ramai fara voce, fara auz, fara simtamant in picioare si secat de orice urma de energie si vitalitate si totusi sa sari si sa sari si sa sari timp de 120 de minute fara oprire si fara sa te intereseze nimic altceva decat MUZICA.

9. Ca e mare pacat ca Irisii s-au nascut in Romania, acestia dand inca o data o demonstratie de muzica impecabila, interpretata curat si fara greseala in deschidere, lasandu-ne cu un gust amar atunci cand au parasit scena dupa doar vreo 45 de minute.

10. Ca doar daca esti trupa din America cu albume scoase nu inseamna ca ai habar de ritm si de muzicalitate, prima trupa de deschidere, Down demonstrand asta cu brio intr-un show de vreo 45 de minute in care n-au iesit in evidenta decat printr-o galagie fara noima in care nu se putea gasi un cap, o coada sau un rost.

11. Ca pe oficialitati le doare in cot de confortul a 60 de mii de oameni, acestia nebinevoind sa mai lase macar o ora in plus in circulatie mijloacele de transport in comun, inchizand usile de la metrouri in nasul roacherilor la unspe trecute fix. Pai ce mod mai frumos de a incheia o zi in care ai stat opt ore in picioare decat sa bati Bucurestiul in lung si in lat noaptea pe jos? Pana la urma urmei, nu va convine, mutati-va dracu’ in Unirii toti si ciocu’ mic!

12. Ca sa inchei intr-un mod nostalgic… Am invatat ca e mare pacat ca nu poti sa traiesti un acelasi moment over and over and over si sa mori in clipa in care simti ca nu mai poti sa-l traiesti, ca e prea mult, ca e prea bine, ca e prea frumos. AC/DC, I salute you!

5 Comments

Filed under Arte