Tag Archives: Paste

Blog Copy. Sa dam cititorului ce e al cititorului.


Ai un blog, scrii una, alta, iti deschizi sufletul in fata cititorului, incerci sa-l amuzi, incerci sa-l atragi, incerci sa-i ramai in memorie. Dar in afara de cifrele de vizualizare de toate zilele, care pot fi atat de inselatoare uneori, ai nevoie sa stii ce anume atrage ochiul, ce anume ramane intiparit in capul omului si ce anume copiaza oamenii de la tine. Pentru asta s-a inventat Blog Copy, o unealta special conceputa pentru a monitoriza si a raporta in timp real ce copiaza vizitatorii de la ‘mneata de pe blog.

Cum functioneaza? Pai e simplu… Circuitul copy-pasteului in natura. Marlanul sau marlanita intra la tine pe blog, citesc, dupa care copiaza ceea ce le-a ramas lor in cap, ceea ce considera ei relevant. Blog Copy iti spune exact ce si cum, pentru ca tu sa-ti dai seama ce trebuie sa le dai mai departe marlanului si marlanitei ca sa mai revina la dumitale pe blog si ca sa te ajute in continuare sa te promovezi, sa-ti construiesti un brand, un nume.

Bine, ca daca ai blog pe WordPress, asa cum are subsemnatu’, nu prea merge treaba, in conditiile in care codul respectiv nu poate fi copiat, dar astea sunt detalii. Una peste alta, Blog Copy este un instrument extrem de util in incercarea de a oferi norodului ceea ce il intereseaza, un instrument eficient si destul de usor de utilizat.

4 Comments

Filed under Online

Mesaje de Paste


Printre aburi de alcool, pulpe de miel si cozonaci pufosi, raman acelasi antipatic, isteric si nervos pe tot ce se intampla in jurul meu. Astazi in vizorul pustii imi intra cele mai tampite si dezumanizante modalitati de a socializa si de a ne arata afectiunea, iubirea si chiar credinta. Mesajele de sarbatori trimise la gramada. Mesajele pe care toata lumea, dar absolut toata lumea le ia de pe net, din ziare, de la tv sau de la prieteni si le trimite fara sa mai gandeasca, fara sa mai modifice nimic ”la toata lumea, fara numar”. Conteaza ca cu x si cu y n-am mai vorbit de trei ani? Nu conteaza! Conteaza ca pe z niciodata nu l-am simpatizat catusi de putin si ca de-abia am schimbat doua vorbe pe culoarele liceului sau la coltul blocului in drum spre munca? Nici vorba! Atata timp cat acel x, y sau z se mai afla inca in agenda telefonica, trebuie sa-i aratam ca suntem oameni credinciosi care respectam datinile bisericesti si ne gandim la ”aproapele”( sau ”departele” nostru dupa caz) caruia ii uram tot ce prindem, numai sa fie bine.

Din acest amalgam de uniformitate, dezumanizare si inchistare iau nastere cateva tipuri de mesaje mari si late, pe care le-am primit probabil cu totii de sarbatorile astea, de sarbatorile trecute si le vom mai primi multi ani de acum incolo, fiecare dintre ele cu alte cateva subtipuri si subcategorii:

1. Mesajul iepuresc( obligatoriu in versuri):

a. Iepuresc gurmand: ”Iepurasul mustacios e de Paste norocos, nu-ti lasa cadou in ghete, are el alte secrete: pasca, oul inrosit, cozonacul, mielul fript si un Paste fericit!

b. Iepuresc dragalasesc: ”Un iepuras tare dragalas a iesit in cale cu viteza mare si-ti ureaza neincetat sa ai Paste minunat si Hristos a inviat”

c. Iepuresc aritmetic: ”Din 16 iepurasi, 8 se spioneaza, 5 sunt la dormit si frumos viseaza, 2 mai albiori dau cadou de sarbatori, iar ultimul a citit un nou Paste fericit”.

Aici recunosc ca am calculat de vreo trei ori pana sa ma asigur ca i-a iesit calculul. In plus, acum in timp ce-l scriam mi-am dat seama ca am fost facut animal de ”autoarea” mesajului. I-auzi! Da’de ce nu m-a facut direct magar? Sau bou?

d. Iepuresc interactiv: “Un iepuraş cu botic alb/ A venit la voi în prag/ Să vă aducă un ou roşu/ Care să vă umple coşul. Ciocniţi? Hristos a Înviat!”

A se observa interogatia retorica de la final, interogatie care, asa cum eram noi invatati in clasele primare si nu numai, ofera intregului text expresivitate si valoare stilistica.

e. (si cireasa de pe tortul iepuresc, in ton cu vremurile) Mesajul iepuresc de criza: ”Iepuroiul nu mai vine/ Că nu prea se simte bine/ A aflat din Parlament/ Că e criză in buget/ Aşa că s-a îmbătat/ Ca să nu fie crizat!”

Dar oare pe rationamentul iepuresc si mielesc n-ar trebui sa trimitem si de Craciun mesaje cu porci mustaciosi, dragalasi si blanzi…?

2. Mesajul de basm: ”Să-ţi fie viaţa pufoasă ca un cozonac, fără griji ca a unui mieluşel, colorată ca un ou de Paşte şi luminoasă ca Ziua Învierii…Hristos a Înviat!”

De ce de basm? Pai mielul saracul o avea el viata fara griji, dar putintel cam scurta, Ziua Invierii la mine e mai innorata decat aia de Craciun, iar cozonacul si-ala sfarseste cam repede.

3. Mesajul agramat: “Un iepuras tare dragalas a iesit in cale cu viteza mare sa-ti ureaza neincetat sa ai Paste minunat si Hristos a inviat”. Greu cu conjunctivul ala…

4. Mesajul generos: ”Sarbatoarea Invierii sa iti binecuvanteze cu cele mai pretioase daruri casa, familia si sufletul.”

5. Mesajul religios moralizator: ”Invierea Domnului Iisus sa aduca in sufletul tau Iubire si Bucurie! Nu uita ca destinul SAU a fost “CRUCEA”, scopul SAU a fost “DRAGOSTEA”, motivui LUI ai fost tu!”

6. Mesajul odorizant: ”Mireasma Sarbatorilor Pascale sa fie un moment unic de intoarcere spre pietate, armonie, speranta, toleranta, evlavie….”

7. Mesajul electric luminos: ”Fie ca Lumina sfanta si tainica a Momentului Invierii Mantuitorului, sa va arate Calea trezirii sufletului si a inDumnezeirii !”

8. Mesajul complice: ”Fie ca sfanta sarbatoare a invierii domnului sa-ti aduca cele 4 taine divine: incredere, lumina, iubire, speranta. Clipe de neuitat alaturi de cei dragi si numai realizari!”

Ssss, aveti grija cu tainele, sa nu le afle toata lumea, sunt numai intre noi. Intre noi si ceilalti jdesute de mii de oameni care au mai primit mesajul asta…

9. Mesajul metafora: ”Mantuitorul a avut o cruce de lemn si o inima de aur. Azi multi vrem cruci de aur si inimi de lemn. Fie ca in clipa vestirii, intr-un glas al Invierii Celui fara de moarte, sa renasca si puterea noastra de a iubi si a ierta. Paste fericit!”

Imagine ca asta cu inima de lemn nici Cosbuc n-a fost in stare sa creeze…

Ar mai fi fost cateva, dar dupa ce m-am cam burzuluit sarbatorile trecute la cativa dintre ”prietenii” mei, anul asta doar pe-astea le-am trimit. Bine, ca recolta si-asa e bogata in tampenii, clisee si stereotipuri. Nici nu stiu de la ce mi-e mai rau, de la oua, miel si cozonaci sau de la siropurile astea construite pe acelasi calapod…

Si o ultima dilema de-a mea… Oare operatorii de telefonie mobila astia super-profesionisti ale caror linii cad cu regularitate de fiecare sarbatoare legala de la inventarea telefonului incoace castiga mai mult sau mai putin decat ministrii din Guvernul Basescu?

5 Comments

Filed under Multi prosti...

Despre spirite de turma


Etimologic vorbind( hai ca v-am luat tare din prima), cuvantul ”turma” semnifica forma de organizare politico-administrativ-teritoriala a animalelor pe care le devoram cu mare pofta de ”Sfintele Sarbatori de Pasti” sub forma de drob, stufat, fripturi si alte bucate de gen. Metaforic si stilistic insa, termenul de ”turma” a capatat alte conotatii, fiind adesea utilizat pentru mistourile ieftine de zi cu zi, dupa modelul ”Ce, ba, esti scapat din turma?”.

Ca sa scurtez povestea, nu de alta, dar n-am chef acum sa ma apuc de tratate lingvistice, turma, departe de a mai fi elementul de identificare al unor animale mai mult sau mai putin salbatice, poate fi identificata tot mai mult ca forma de organizare umana. Bunaoara, orice om normal la cap, cu un spirit de socializare cat de cat intact si care se respecta catusi de putin, oriunde s-ar duce, orice ar face, se simte obligat sa faca sub forma de ”gasca”, ”grup” sau mai simplu de ”turma”.

Bun, bun, daca vorbim de activitati de gen ”iesit sa joc fotbal” sau ”iesit noaptea prin oras la plimbare” pot intelege intr-o oarecare masura nevoia disperata de a fi insotit, de a nu iesi de nebun prin parc sa dai ture in jurul unei mingi rotunde de unul singur sau de a nu fi care-cumva abuzat sau atacat de ”interlopii” si ”raufacatorii” care misuna la fiecare pas in jurul tau.

Pe de alta parte insa, atunci cand te trezesti vorbind tu cu tine despre ce pofta ai ”sa faci un mall”, ”sa iesi printr-un parc” sau ”sa vezi un 3D la cinema”, da’ n-ai cu cine, ca toata lumea e ocupata, cred ca e momentul in care trebuie sa te opresti putin, sa respiri si sa recunosti ca turma a devenit un fel de obsesie… Fratilor, nu stiu cum sa va explic, dar la cinema oricum nu se prea vorbeste( in mod ideal, in Bucuresti fiind un caz mai special, in care filmele se comenteaza laiv si la fata locului) asa ca daca va duceti de unii singuri sau cu intreg gascoiul( nu sariti, ba, ca arsii, e un augmentativ amarat) e cam acelasi lucru. In parc se poate vorbi, e adevarat, si te-ai putea simti singur la o adica, dar si acolo poti sa faci in asa fel incat sa te simti foarte in regula si iesit din turma. O alergare usoara intr-un trening, o carte buna pe o bancuta sau o simpla plimbare in care sa te relaxezi si sa respiri aerul curat( sau ceva de genul)… Sunt lucruri care pot fi facute foarte simplu si daca esti singur!!!

Problema voastra de fapt e alta… Motivul pentru care simtiti nevoia disperata de a sta mereu in sanul turmei si motivul pentru care va simtiti stingheriti in afara ei e pe baza de orgoliu… Adica, daca vezi Doamne iesi pe undeva in afara perimetrului de zece metri patrati din fata blocului fara sa fii insotit de doi, cinci, zece, cinspe tovarasi sau te afisezi pe undeva, in vreun cadru social singur se poate intelege ca nu esti atat de popular si ca nu cunosti atat de multa lume pe cat lasi tu sa se creada… Iar asta, intr-o lume in care valoarea umana se masoara in functie de cate pile, cate relatii, cate cunostiinte sus-puse ai, e pur si simplu de neacceptat! Pana la urma, ajungi sa nu te mai intereseze nici macar cat de ”importanti” sunt cei din ”gasca”, cat de bine ii cunosti, catora dintre ei la stii numele de familie sau pe cati ii stii altfel decat dupa id-ul de messenger sau de facebook… Atata timp cat gasca( sau turma) pe care o urmezi la fiecare pas e groasa numeric, te simti important si mandru ca ai atatia ”tovarasi” si ”o gasca atat de tare”.

Atunci cand insa ajungi in situatia de a nu merge la biserica in noaptea de Inviere sau in oricare zi sau noapte din an( ca eu de fapt aici vroiam sa ajung) pe pretextul ca ”n-am cu cine sa ma duc”, ”prietenii mei nu sunt aici” sau ”m-am certat cu gasca, n-am ce face la biserica”, cred ca se poate afirma fara riscul de a gresi ca nu esti cu nimic mai presus decat mielutii aia pe care ii devorezi cu atata nesat si care la randul lor au facut parte dintr-o turma…

A nu se intelege gresit… Nu sunt vreun habotnic, iar cei care ma cunosc personal sau au citit fituica asta de blog cu oarecare regularitate pot depune marturie. Numai ca, atunci cand vine vorba de anumite lucruri, anumite momente din an, anumite lacasuri, mi se pare ca acestea trebuiesc tratate cu oarecare respect, si nu ca pe un alt mijloc de socializare ieftina, de schimbat o barfa, de facut o caterinca…

Hai va rog eu frumos faceti o fapta buna si care aveti chef de bascalie duceti-va intr-o carciuma sau intr-un club, iar pe astia care avem chef de o chestie spirituala lasati-ne sa ne desfasuram in liniste si pace!

V-am pupat si va zic si eu ”Hristos a inviat” ca printre vinuri, sarmaluri si mieluri nu va pot promite ca o sa mai fiu indeajuns de lucid si coerent sa mai deschid leptopul si sa mai pun pixul virtual pe foaie cateva zile…

3 Comments

Filed under Multi prosti...

Pascale


Deoarece si pentru ca ma aflu din nou la capatul lumii, unde semnalul la modemul meu drag de internet e mai rar decat semnele de civilizatie( si credeti-ma, alea sunt rarisime), ma aflu in ipostaza de a scrie ceva fara sa ma ajut de Iutuburi, de goagaluri si chiar de siteurile de stiri sau mondenitati… Iar intr-o situatie de genul asta se iveste intrebarea: ”Despre ce mama ma-sii imi ramane mie sa scriu?”… Vreun mare creativ nu sunt, filozof nici atat, iar sa ma apuc acum sa compun poeme sau mai stiu eu ce ar fi cel putin deplasat…

Si asa m-am gasit eu intr-o mare pana de inspiratie, moment in care m-a palit o sclipire… Hai, ma, sa vad si eu despre ce vorbesc si ce fac ”oamenii de televiziune” in Vinerea Mare… Nu de alta, dar eu prin liceu, la orele de religie admiram peisajul( 28 de fete in clasa, tata) si rezolvam integrame… Asa ca zic eu, poate am ceva de invatat. Hai sa-mi iau notite! Sa fiu si eu evlavios, pios, cum se poarta…

Si pac, dau pe Pro Tv! Seara PROhodului, postul PRO TV, v-ati prins…? Aici Bote( fara Bianca din pacate), Bucurenci si alti credinciosi de seama se rup in sarbe si hore… Hmm, interesant mod de a canta Invierea Domnului… Cu chiuieli, fluieraturi, topaieli… O fi bine, o fi rau? N-am de unde sa stiu, dar pana la urma nu e spiritul romanului vesel si binedispus? E normal sa ne simtem bine!

Buun, mai departe… Realitatea Tv… Slujba in direct! Asa, tati! Asta e! Astia da, oameni dusi la biserica! Dusi cu camera chiar… Unde mai pui ca avem si note informative in josul ecranului… Profesionisti, nu gluma! Ei acum, ca toata ziua n-au avut decat un singur subiect, cel cu celebrul deja Syda numit pe nu stiu ce functie nu stiu unde pe banii nostri, nu mai conteaza! Cand e de gluma, e de gluma, cand e sa fim religiosi, bagam camera in nasu’ popii sa nu mai fie nevoit telespectatorul cel chinuit de grijile cotidiene sa se mai deplaseze pana la biserica…

Hai, ca sunt carcotas… Asa ca merg mai departe… Antena 3… Informatii despre starea vremii in stanga, slujba in dreapta pe mute… Aveti putintica rabdare, nu sariti, nu va revoltati! Ce n-ati inteles…? Pai starea vremii! Sa stim si noi daca ne uda micu’ la gratar duminica, se poate?

Revenim la generalisti… B1 Tv. Stiu, nici mie nu-mi vine sa cred, dar B1-ul inca emite, chiar si dupa sfarsitul campaniei electorale… Trenul vietii se cheama emisiunea… Discutii religios-filozofice! Hopaaaa! Invitatii? Un popa, doi popi, trei popi… Si… Ei, pe dracu’!( Doamne, iarta-ma). Un baiat, cu cioc si aparent fara oglinda pe-acasa vorbeste despre masonerie, filme cu mesaje ascunse si alte spiritisme. Moment in care baietii din regia emisiunii( incredibil, B1 are si asa ceva, nu e doar un nene cu o camera cum am crezut eu dintotdeauna) ma ajuta cu o burtiera cu numele ciocatului. Nu-l spun ca nu merita mentionat. E bloagher( premiat chiar), om de radio( la aia care au adunat resturile Pro-ului), are nume de apostol( si nu e Pavel) si are coeficientul de inteligenta al unui melc fara cochilie. Eu inteleg ca era nevoie si de un om din popor la emisiune, dar puteati sa gasiti si voi unu’ care stie sa lege doua cuvinte mai bine ca Vanghelie…

In sfarsit… Mai departe si mai repede, ca simt ca imi creste tensiunea si nu mai intra sarmaua bine… Tvr 1! Altii cu slujba… Si cu Cristi Tabara pe deasupra. Astia poti sa juri ca au varat camerele in altar… Ei, lasa, ca e pentru un scop nobil si Dumnezeu e mare si ne iarta… National Tv! Rialiti-sou cu injuraturi si tipete… Merge! Kanal D! Rialiti-sou cu scandal si lacrimi… Sa traiasca! Antena 2! Canta un nene la chitara ceva ce seamana cu o manea, numai ca suna chiar mult mai prost… Cicalaca cichia cha!

M-a luat cu dureri de cap deja asa ca sunt gata sa renunt la demersul meu de informare religioasa… Hai, ma, mai iau un post, poate cine stie… Si cum apas eu mai mult din greseala si din scarba pe telecomanda pentru ultima oara, nimeresc pe… OTV! Televiziunea poporului, titlu mare… Cristina Turcu Preda mi-a furat banii! Mai jos, un alt titlu mai mic… Dintr-un moment in altul, un telespectator fidel poate castiga 10000 de euro! Or fi de la Cristina Turca aia, ma incearca primul gand… Dupa care imi revin si incerc sa calculez cam cate carti de rugaciuni, biblii si lumanari as putea sa cumpar de 10000 de euro. Futu-i ceapa ma-sii, daca as fi telespectator fidel OTV, ce as mai lua eu lumina de Pasti de la Monte Carlo…

Gata, tragem linie… Asadeci si prin urmare, ce e crestineste sa faci in Vinerea Mare? Sa fac o sarba, sa pregatesc carnea de mici, sa ma uit la un film cvasierotic, sa bag o manea, sa ma uit mai mult la Otv sa devin fidel…? Greu de spus…

1 Comment

Filed under Prost mai sunt...

Carul cu nervi( partea a patra)


Ma intorc la radacini… Care radacini? Pai nervii… Nu cu asta m-am consacrat eu pe aici? Cu nervi, cu frustrari, cu draci, cu flacari scoase pe nas… Asadeci si prin urmare… Sunt nervos pentru ca:

22. De abia am scapat de inimioarele cu care erau decorate de la restaurante pana la veceuri publice cu ocazia” anotimpului iubirii”, ca a venit vremea podoabelor sub forma de oua… Astfel, parcul Herastrau arata ieri ca un mare cotet, ornamentele de ”Invierea Domnului” cica impanzind tot si variind de la oua simple, oua cu fluturasi, oua cu inimioare, oua frumos colorate si chiar gaini… Mai ramane sa atarnati un miel de gat la intrarea in parc, bai paganilor!

23.( asta e cu dedicatie pentru ramm, i-am promis-o demult)

Vad tot mai multi pustani carora inca nu le-au dat tuleele( nicaieri) si pustoaice care inca n-au ce baga in sutiene cum vorbesc afectati si afectate despre dragoste, suferinta, ura si alte sentimente de gen si cum isi declara iubire vesnica crestandu-se usor la incheieturi, pentru ca dupa doua zile sa proclame ceremonios ca viata lor s-a incheiat in momentul in care ”porcul” sau ”scroafa” si-a indreptat atentia spre unu’ sau una cu mai multe pirsuri si lame mai ascutite… Bai embrionilor, nu ca as fi eu foarte in masura sa va dau sfaturi, dar ce-ar fi sa-i lasati pe-astia cu cateva fire albe la tampla sau cu mai multe clase decat acceleratul sa vorbeasca despre simtaminte si voi sa va intoarceti la sotroane si ”pitulusuri”…?

24. Mai e putin si are premiera pe ecranele din Romania( si de pretutindeni) superproductia lui Sergiu Nicolaescu, Poker. Si nu stiu cum si de unde, dar ma incearca un presentiment ca aveti de gand sa va duceti mai multi s-o vedeti pe Jojo in fofoloanca goala decat la ”Eu cand vreau sa fluier, fluier” de exemplu… Iar daca asta chiar se va intampla, sa mor eu daca nu ma duc la bosorogu’ cineast si il strang de beregati pana da din el si laptele pe care l-a supt de la Simona Patruleasa in timpul filmarilor la ”Supravietuitorul”!

A, si inca ceva, ca sa imi aduc si eu contributia la buna dezvoltare a cinematografiei romanesti… Primul care imi face dovada ca a fost la cinema la ”Fluier” si ca n-a fost la Poker primeste din partea mea, din colectia mea proprie si personala, Playboy-ul original din 2002 cu Jojo pe coperta… Asta ca sa dispara tentatia… Plus ca pe vremea aia, Jojo arata aproape decent, spre deosebire de ofilita asta dintre doua varste de acum…

25. Pe siteul Realitatea.net, pe care nu stiu de ce dracu’ ma incapatanez eu sa-l lecturez cu regularitate, jumate din stirile de la ora scrierii acestei postari sunt cu si despre candidatura lui Teo din partea PDL  pentru nu stiu ce functie in nu stiu ce colegiu… Fratilor, inteleg ca e complicat sa va deplasati fundurile grase din fata leptopurilor si sa iesiti pe teren sa culegeti o stire reala sau sa faceti un reportaj interesant, dar chiar asa, lumea sta in loc pentru Teo?!

26. Am aflat( de parca mai era cineva care nu stia deja inca de la ”Livin’ la vida moca”) ca Ricky Martin e ghei, in timp ce de-alde Botezatu inca mai are impresia ca noi mai credem in zane si in Mos Craciun si ca punem botu’ la vrajeli cu Biance anonime. Bote, fii atent aici, moment perfect ”to come out of the closet”… Dupa ce te anunta astia castigator la ”Dansez pentru tine”, chiar in momentu’ in care te pregatesti sa ridici deasupra capului ”Trofeul viselor”, te repezi spre Stefan Banica Jr., il iei de gat si il saruti cu foc… E o situatie de win-win… Proteve-u’ rupe toate barierele audientelor, tu nu te mai minti singur, iar Banica scapa si el de pacostea aia de acasa si isi gaseste in sfarsit jumatatea ideala…

27. S-au decernat premiile Gopo, ”echivalentul filmelor Oscar romanesti”, asa cum s-au supraautointitulat organizatorii evenimentului, iar castigatorul absolut si fara adversar a fost cel mai chinuitor moment de cinematografie de la Lumiere incoace, zeul somnului ”Politist, adjectiv”. Bai criticilor, artistilor, astia care ati fost in juriu, se zvarcoleste Ion Popescu-Gopo( nu ca m-as astepta sa fi auzit vreunul de el) in mormant cand vede cu ce ii asociati numele! Pai pe sistemul asta, anunt si eu oficial ca acord Oscarurile cele mai oficiale si adevarate ale filmului romanesc operei ”Un film simplu”, lui Sorinel Pustiu’ si Adelei Popescu pentru cele mai sucare realizari cinematografice ale deceniului. Iarta-i, Mihailene, ca n-au stiut ce fac…

P.S.: Imi cer scuze pentru eventualele greseli de tipar din aceasta postare, dar am scris-o in cea mai nefireasca pozitie intalnita de om, in microbuz in drum spre acasa( da, mi-am luat vacanta!!!), in ritm de hurdubucaturi provocate de neteda si lina autostrada Bucuresti-Pitesti.

8 Comments

Filed under Prost mai sunt...