Tag Archives: Prosti da' multi

Ganduri disparate


Vineri dimineata. Devreme. Pentru mine cel putin. Ma trezesc, arunc un ochi pe geam, nu ploua, dar e urat. Mama ma-sii, parca venise primavara! Deschid laptopul, dau sign in pe mail, aceleasi injuraturi pe blog si pe YouTube. Intrebare. Oamenii astia chia n-au ce face? Am inteles, nu va place ce scriu, nu va place ce fac. Dar de ce dracu’ mai reveniti, de ce imi faceti vizite pe blog, vizualizari pe YouTube?! Voi chiar credeti ca ma afecteaza aceleasi injuraturi pe care le spuneti de doua sute cincizeci de ori, uneori de la aceiasi oameni, de pe nickname-uri diferite…? Ma uit putin pe blog, imi dau seama ca iar m-am bagat prea pana in gat in proiectul cu emisiunea si am uitat sa mai scriu si eu o postare coerenta, pe sufletul si dupa personalitatea mea. De cand n-am mai scris, am si uitat cum se face. Asa ca ma multumesc sa arunc niste vorbe, niste ganduri fara legatura intre ele, fara vreo coerenta, fara vreo logica. Macar sa aveti de ce sa ma injurati.

1. Presa scrisa din Romania a murit oficial acum cateva zile. Una din ultimele publicatii pe care o mai citeam ocazional si pe care uneori chiar o savuram s-a rupt. E vorba de Academia Catavencu, publicatie cu care cel putin eu am crescut si pe care o citesc aproape din frageda pruncie. Mai conteaza ca Doru Buscu, acest Banel Nicolita al presei scrise, va continua cu numele si cu ce a mai ramas din redactie si ca dezertatii, in frunte cu Mircea Toma, isi fac propriul Catavencu? Nu mai conteaza. Spiritul catavencian a murit. Si cu el, si ultima speranta a presei scrise din Romania. Bravo, Vantule!

2. Intereseaza pe cineva ca ”Eu cand vreau sa fluier, fluier” a luat Ursul de Argint la Berlin? Sau ca la Cesar Le Concert al lui Mihaileanu a castigat doua premii? Sau ca tot la Cesar premiul pentru cel mai bun documentar l-a luat romanca Ruxandra Medrea? Nu intereseaza pe nimeni, asa ca nici nu ma mai obosesc…

3. Am avut marea placere si privilegiul de a vedea si ”principalul concurent” al filmului de desene animate Avatar la Oscarurile de anul asta. Un film atat de bun, incat Gazeta Sporturilor l-a oferit cu ziaru’ saptamana asta pe nimic si Pro Tv-ul il va difuza duminica seara… Si ca sa pot aprecia si mai bine ”valoarea” acestui film, am avut sansa sa vad cam in acelasi timp si ultimul film al echipei de soc Scorsese-DiCaprio, Shutter Island. Concluzia e una singura si pe-asta nu mi-o cenzurez. Ma pis pe industria americana de film si pe Academie! Un film mai plictisitor despre razboi, mai copiat, mai prost jucat si cu un final mai idiot decat ”The hurt locker” nu cred ca as fi putut face nici eu cu telefonul mobil in baie. Si uite cum ajung sa sustin Avatarul la cel mai bun film… Ca oricum Up in the air si Inglorious Basterds vor pleca fara nimic acasa…

4. Despre Shutter Island nu pot sa zic decat ”Uau!!!”… Nu stiu daca e meritul lui Scorsese sau al lui Dennis Lehane, cel care a scris romanul dupa care s-a facut filmul( inclin spre Lehane), dar filmul e unul impresionant. Desfasurarea actiunii e in cel mai pur stil Scorsesian, pistele pe care te trimite de-a lungul filmului amintindu-mi de momentele din timpul ”Cartitei” cand nu mai stiam cine e cu cine, care e bun si care e rau. Despre DiCaprio si in general despre distributie nu pot sa am cuvinte de rau, Leo aratand inca o data ca sub bagheta unui mare regizor se metamorfozeaza intr-un artist extraordinar, ale carui trairi transcend ecranul si-ti patrund in sange. Ben Kingsley e impecabil, Max Von Sydow da coloratura, iar la capitolul revelatii o pot include pe Michelle Williams, cea care te bantuie cu mult dupa ce ai parasit sala. Una peste alta, Shutter Island nu e cel mai bun film al lui Scorsese, nu e cel mai bun film al anului, al deceniului, al istoriei. Dar e un film care nu te dezamageste, te bantuie, te impresioneaza si in general care stie sa te tina tintuit in scaun timp de doua ore si fara sa devina patetic sau plictisitor.

5. A jucat Romania. Cu nimeni. Si a pierdut. Cu 2-0. Si ma oftic. De ce ma oftic? Ca n-a pierdut cu 3-0… Si ca, daca tot au jucat de-alde Florescu, Nesu si Daniel Niculae, n-am jucat si eu. Razvane, esti nesimtit! Pai ce are ma Florescu si eu n-am? El joaca fotbal in Danemarca, eu joc la Politehnica pe imas… E vreo diferenta? Eu n-o vad…

6. Vin alegerile de la PNL. Alegeri pe sistemul PCR. Un candidat si atat. Pe bune acum, mai stia cineva ca Viorel Catarama mai exista in politica? Cat despre Organ, ala pe care l-a batut si Gusa la primaria Capitalei, ultimele alegeri pe care le-a castigat asta au fost prin clasa a treia, pentru casierul clasei. Crin zice ca va castiga cu 60-70 %… Pai daca ar fi asa, eu in locul lui m-as duce sa ma culc vreo cinci ani… Pai sa candidezi singur si sa iei doar 60 % seamana cu sa candidezi singur si sa pierzi in fata unui copil de tata( vezi Geoana).

7. Ceausescu reloaded ne anunta ca la finalul anului am putea fi nevoiti sa facem un nou imprumut. Pai ce sa facem si noi, ca sosele am tot facut, deszapeziri la greu, malluri slava Domnului sunt in Bucuresti cel putin la fiecare colt de strada… Mai facem un imprumut… O sa ajungem sa ne imprumutam la albanezi… Sau la georgieni…

8. Si stiu, deja sunt enervant, dar nu pot sa nu mai fac cate o mentiune si despre emisiune. Asadar, va reamintesc ca duminica seara( speram) va aparea a treia editie a emisiunii ”Prosti da’ multi”, in seara asta ar trebui sa vina teaserul( daca reusim sa si filmam pe vremea asta cainoasa), iar pentru cei multpreaocupati si ultrastresati de timp am impartit si emisiunea a doua pe bucatele, pentru o vizionare mai lejera.

8 Comments

Filed under Prost mai sunt...

Azi ne umflam in pene


Pentru ca ma simt putin ca Mircea Badea in ultimul timp( ca doar el zicea ca n-are casa, n-are masina, n-are proprietati pe numele lui, n-are nimic pe lume), astazi o s-o ard ca Mircea Badea. Adica astazi o sa ma impaunez cu realizarile de pana acum ale emisiunii ”Prosti da’ multi”.

Asadar, avem doua editii ale emisiunii, 9 zile de la lansarea efectiva a proiectului si cifrele spun urmatoarele lucruri. 1227 de vizualizari pe YouTube la prima editie, ceea ce inseamna o medie de in jur de 150 de vizualizari pe zi. 577 de vizualizari la a doua editie, ceea ce inseamna peste 250 pe zi. Un total de peste 2500 de vizualizari ale tuturor filmuletelor postate( cele doua emisiuni, teasere, bonusuri,etc…). Pana aici nu stam rau, dar nici n-am rupt YouTube-ul in doua.

Pe langa asta si mai presus de asta as zice eu, avem oamenii si institutiile care ne-au bagat in seama intr-o forma sau alta. Aici avem de mentionat blogul Chinezu, unul din blogurile de frunce atat ca vizitatori, cat si ca vizibilitate, blog care a promovat prima emisiune aici. Pe a doua inca nu, dar mai e timp. Scriitoarea Oana Stoica Mujea ne-a facut deosebita placere de a ne promova ambele editii de pana acum, aici cu un titlu care m-a uns pe inima si aici intr-o forma mai discreta, dar oricum apreciabila. Alte bloguri cu postari speciale pentru noi au fost bored si zoonapolitikon( aici si aici), doua bloguri destepte si interesante, de pe care asteptam semnale si pentru a doua editie. Ramane inca in aer treaba cu bookblog, teacup si Andrei Rosca, interesul lor de a colabora cu noi fiind real, dar pretentiile si doleantele noastre de mari staruri in devenire parand sa-i fi crispat pe moment( lasa ca facem noi 10000 de vizualizari pe YouTube si dup-aia vin sa ne roage in genunchi sa-i mai bagam in seama).

Cireasa de pe tort( hai samburele de cireasa de pe tort, sa nu exageram) a venit din partea unei institutii, a Facultatii de Jurnalism din cadrul Universitatii Bucuresti( intre noi fie vorba acum vreun an jumate astia m-au picat la admitere), care a publicat aseara un material amplu si laudativ pe site-ul oficial la adresa noastra. In privinta acelui material am de facut si o corectura si un anunt oficial. Blogul de fata este al meu si numai al meu, propriu si personal, si nu al echipei ”Prosti da’ multi”!!! Si un mesaj pentru colegu’ Istratie. Dane, te sparg, te indoi, fa-ti dracu’ mai repede blogul ala pe care il tot clocesti de cand era Monica Columbeanu virgina ca sa nu mai apara confuzii si sa culegi laude pe munca mea…

Acestea fiind spuse, vreau sa ma inclin cu respect si recunostiinta in fata tuturor celor care ne-au promovat, ne-au laudat, ne-au tras de urechi, ne-au dat sugestii si idei, au lasat comentarii pe blogul asta, pe celelalte pe care au mai aparut filmuletele noastre sau pe YouTube si in general in fata tuturor care s-au interesat catusi de putin de proiectul nostru. De asemenea, vreau sa fac inca o data un apel la prietenii acestui blog( astia care va regasiti in blogroll) sa scrieti si voi un cuvant, doua de bine sau de rau la voi pe blog sau la mine si sa va dati un interes catusi de mic fata de initiativa noastra. Va promit ca n-o sa ramaneti nerecompensati, daca nu altfel decat prin niste mentionari in postari sau pe viitoarele emisiuni. De asemenea, daca mai exista vreun blogger, cat de mic, care sa ne fi mentionat pe undeva la un moment dat si nu se regaseste mentionat pe aici, lasati comentariu si promit ca o sa ma inclin si in fata voastra.

Va multumesc tuturor si tineti aproape in continuare ca de-abia am inceput…

8 Comments

Filed under Prosti da' multi

Prosti da’ multi 2


A sosit momentul mult asteptat… Daca nu de voi, macar de mine… Editia a doua a emisiunii ”Prosti da’ multi” e gata! Am schimbat tema, asa cum vom face in fiecare saptamana, saptamana aceasta fiind vorba de literatura, avand in vedere ca aniversam 173 de ani de la nasterea lui Ion Creanga maine, am mai facut cateva modificari pe ici, pe colo, prin partile esentiale, am raspuns si la critici si la ”sugestii”, scazand drastic media de varsta a celor intervievati( in ritmul asta pe la emisiunea a cincea ajungem sa punem intrebari la embrioni) si repetand intrebarile pentru a fi clar pentru toata lumea ca nimeni nu a fost pacalit sau inselat si ca nu am taiat la montaj doar ” ca sa iasa”. Ce a iesit pana la urma puteti sa vedeti in cele ce urmeaza… Enjoy!

42 Comments

Filed under Prosti da' multi

Teaser Prosti da’ multi 2


Pentru fideli( mama lu’ Dan, cumnata-mea, Ramm, Jelly si inca vreo doi- trei oameni), pentru dusmani, sceptici si hulitori( multi, multi, foarte multi), pentru eventuali viitori finantatori( se simte careva…?), pentru cei 1000 de oameni care au vizionat prima emisiune si pentru oricine se impiedica de acest blog sau de aceasta postare cu voie sau fara de voie, sunt mandru sa prezint teaserul celei de-a doua editii a emisiunii saptamanale independente( inca) ”Prosti da’multi”. Vizionare placuta si cautati-ma si maine seara pentru emisiunea completa.

5 Comments

Filed under Prosti da' multi

Bonusuri pentru fani


Presupunem( prin absurd) ca la 3 zile dupa lansarea primei editii a emisiunii ”Prosti da’ multi” exista si oameni( greu, foarte greu de crezut, dar poate cine stie?) care au avut rabdarea sa urmareasca filmuletul nostru pana la capat( incredibil pe cati i-am auzit ca e prea lung un filmulet de 9 minute si ceva), care au inteles logica, conceptul si ideea din spatele emisiunii( bunaoara am avut blogari din varful zelistului care mi-au trimis mailuri ca n-au inteles ce am vrut sa facem), care au apreciat efortul, care s-au amuzat si care asteapta cu nerabdare alte productii ”Prosti da’ multi”.

Pentru ei si numai pentru ei lansam acum doua bonusuri( mai scurte de data asta) cu imagini neincluse in prima editie.Enjoy!

Mai pun o data si filmuletul integral al primei editii. Asta in caz ca doriti s-o mai revedeti.

3 Comments

Filed under Prosti da' multi

Pas cu pas ne luam avant


La aproape 36 de ore de la aparitia primei editii a emisiunii independente ”Prosti da’ multi” m-am gandit sa tragem pentru prima data linie si sa vedem cum stam. Pai inca n-am semnat contract nici cu NBC, nici cu FOX si nici macar cu Kanal D sau DDTV, asa ca ne putem declara nemultumiti. Pe de alta parte, reactiile in general au fost pozitive, desi mai moderate decat ne asteptam( ce vreti, poate daca faceam emisiunea despre manele…?). Asadar, pe YouTube avem aproape de 300 de vizualizari, iar pe blog am avut in jur de 200. Poate nu e enorm, dar pentru un inceput nu e rau.

La capitolul vesti bune putem sa trecem si extinderea echipei cu doua fete asa cum ne propusesem( desi preselectiile n-au avut loc la mine acasa, la naiba!). Mai semnificativ decat atat, oameni destul de importanti si cu o anumita ”aroganta”, vorba lu’ nea Gigi, au inceput sa ne bage in seama. Astfel, scriitoarea Oana Stoica Mujea a scris o postare destul de magulitoare la adresa noastra aici. De asemenea, Andrei Rosca, managerul celui mai de succes blog romanesc, Bookblog, s-a oferit sa ne ajute intr-un fel sau altul, detaliile posibilei colaborari urmand sa fie puse la punct in zilele urmatoare. Doresc sa le multumesc pe aceasta cale celor doi si sa-i indemn sa continue sa ne urmareasca cu atentie. De asemenea, reinnoiesc apelul catre toti prietenii acestui blog, toti cititorii, intamplatori sau fideli si in general pentru toata lumea care da peste acest filmulet mai mult sau mai putin intentionat de a ne promova catusi de putin pe blogurile lor sau pur si simplu sa dea mai departe prietenilor linkul pe messenger, pe facebook sau prin porumbei calatori. Nu va promit niciun avantaj material, dar va promit ca o sa-mi acord timpul de a va multumi fiecaruia dintre voi care veti sprijini acest proiect pe acest blog sau chiar pe genericele urmatoarelor editii ale emisiunii.

Ca tot veni vorba despre urmatoarele emisiuni, tin sa va anunt ca asta a fost doar inceputul si ca de acum incolo timp de cel putin 10 saptamani va vom delecta cu cate o editie proaspata pe cate o tema diferita. In plus, va pregatim si alte surprize, cum ar fi materiale neincluse in editiile finale montate. Astfel, in cursul zilei de astazi cel mai probabil, vom avea pentru voi imagini bonus de la prima emisiune.

Cat despre editia a doua, nu va dezvalui tema, va spun doar ca este in pregatire, intrebarile fiind puse la punct si filmarile fiind gata sa inceapa. Daca se va misca Istratie mai cu talent, poate ca maine seara vom avea pregatit un teaser si pentru aceasta a doua editie.

Aveti asadar toate motivele sa tineti aproape de acest proiect si speram sa ne urmariti cu atentie in continuare…

2 Comments

Filed under Prosti da' multi

O zi de filmare


Ce fac doi baieti fara ocupatie, cu mult timp liber( cica studenti, dar sa nu ne intrebati colegii cand ne-au vazut ultima oara pe la facultate) si care au o parere buna despre ei? Fac pe creativii si proiecteaza un proiect cica media ambitios. Si dupa ce proiecteaza ei la greu si schiteaza si se razgandesc si taie si adauga si amana si tot amana isi fac in sfarsit curaj sa porneasca la drum.

Mijloace tehnice cel putin saracacioase, echipa de realizare cel putin restransa( doi baeti, cum spuneam mai sus), dar cui ii pasa? Acolo unde e pofta de munca, ambitie si dorinta de a face ceva original si inteligent, orice e posibil, right? Wrong! Sau cel putin partial wrong!

Pentru ca vine prima zi de filmari( si singura, cum ne planuisem noi si aveam sa aflam mai tarziu ca visam cai verzi pe pereti). Bineinteles ca prima zi de filmari coincide si cu ziua ”sedintei creative” ca daca am fi facut si noi ceva mai din timp si n-am fi fost presati cu timpul ca hotii de cai n-am mai fi fost noi si am fi dat impresia de oameni seriosi si responsabili. Buuuun. Incepe ”sedinta creativa”. Ora 9 dimineata. Energizant, Coca-Cola, YouTube, toate conditiile pentru o tornada de creativitate si originalitate. Si in mod socant si placut surprinzator treaba chiar merge. Trei ore si ceva mai tarziu detaliile creative sunt toate puse la punct, optimismul e mare, increderea in noi e pana la cer si toate conditiile unei zile fructuoase de munca sunt realizate. De unde era sa stim noi ca de aici inainte totul o sa mearga din prost in mai prost?

Iesim pe teren. 12.30. Prima oprire, Unirii, KFC. Cum sa creezi cu matul gol? 8 aripioare si 30 de minute mai tarziu se pleaca in sfarsit spre prima locatie de filmare. Parcul Carol. Frig si inceput de ploaie, conditii ideale pentru a gasi oameni comunicativi in aer liber, nu? Ne aruncam in primul tramvai, purtam traditionala controversa cu sunt doua sau trei statii pana la Carol si  bineinteles ca nu suntem fraieri sa luam bilete ca doar suntem baeti destepti si ne descurcam. Oprim in prima statie. Arunc cu ultratalentul meu de cobe celebra poanta idioata cu ”Ba, controlul!”, dupa care imi cad ochii pe aparatul ala care n-am inteles eu niciodata cum functioneaza si pe care trebuie sa lipesti cartela magnetica daca n-ai avut alta treaba decat sa achizitionezi asa ceva. Acolo pentru cateva secunde apare un mesaj parca prevestitor: ”Control”. Il intreb pe asta ca zic ca el e mai vechi intr-ale tramvaielor micului Paris. Ba, de ce scrie acolo ”Control”? Stai , ba, linistit, imi zice el dojenitor, mai apare din cand in cand sa ne sperie. Bine, ma, zic eu si ma asez mai linistit in scaun in timp ce tramvaiul isi inchide usile si porneste mai departe. N-apuc sa clipesc de doua ori ca din colturi nevazute si sinistre ale tramvaiului sar ca la un semn patru vulturi hamesiti de sange. Biletele la control! Dupa modul fulger in care au aparut, pot sa jur si acum ca astia erau de fapt ninja deghizati. Ne balbaim noi ceva, o bagam pe aia cu suntem din provincie, cu mergeam doua statii si noi si ne grabeam. Una dintre controloare chiar are o reactie misto si ne spune foarte natural ”Pai bine, ba baieti, ati avut atata timp sa va dati jos la statia trecuta, au fost usile deschise…” In fine, ni se cer buletinele, suntem dati jos, cadem la invoiala sa platim amandoi o amenda ”modesta” de 500 de mii impreuna( s-a dus dracu’ biletul pentru Ac-Dc), dupa care suntem lasati sa ne continuam ”drumul creatiei”.

Ajungem in Parcul Carol deja cu moralul zdruncinat. Intre timp, burniteaza din ce in ce mai enervant. Intram in parc, moment in care puteam sa jur ca am nimerit intr-un cimitir. Nici tipenie de om, in afara unui grup compact de vreo sase cefari in uniforma, responsabili cu ”siguranta publica”. Ce facem, tata? Nu renuntam acum. Luam cateva cadre generale cu mediul inconjurator si cateva statui si incepem sa dam ture prin parc. Pustietate si iar pustietate. Mai apare cate un izolat, momente in care mai avem o revelatie. Si eu, si colegu’ ducem lipsa de tupeul( ca sa nu zic de nesimtirea) de a ne baga in seama. Nu vi se pare absolut logic si normal ca initiatorii unui proiect in care ideea de baza este sa abordezi oameni necunoscuti pe strada si sa-i intrebi diverse lucruri sunt teribil de timizi si lipsiti de curaj, ba si destul de complexati? Dupa vreo 45 de minute bune, reusim sa abordam in sfarsit primul om si,surpriza,e chiar dispus sa coopereze. Omul ne rupe in doua, ne da peste nas de la un capat la altul si ne ruineaza toate intrebarile( o sa vedeti exact despre ce e vorba). Starea noastra devine deja de depresie crunta. Chiar asa ratati suntem? Chiar asa lipsiti de subtilitate am fost? Mai trece ceva timp, mai intalnim cativa oameni rataciti ba prea grabiti, ba fara chef de vorba. Intr-un final mai prindem doi batranei cu aer de oameni culti si la care te-ai fi putut astepta sa ne dea peste nas si ei. Soarta mai tine si cu noi si nenii chiar ne sunt de ajutor. Putin, foarte putin oricum. Ne reculegem si plecam spre locatia a doua.

Ora 3 p.m. Mai mult sau mai putin. Stefan cel Mare. Stadionul Dinamo si imprejurimi. Ploaie mocaneasca si frig de-ti intra in oase. Cine dracu’ sa ne bage in seama pe o asemenea vreme? Mergem din nou, tragem cateva cadre generale si asteptam in ploaie ca curcile sa pice careva in plasa. La bilete pustiu, desi Dinamo are meci in week-end( presupun ca din cauza ploii, nu ca n-ar fi suporterii dinamovisti alaturi de favoriti, Doamne fereste). Ne izbim de refuzuri cat cuprinde si ne bagam picioarele. In locatie si suntem foarte aproape chiar in tot proiectul.

Plecam plouati si la propriu, si la figurat mai departe. Taiem o locatie programata ca e clar ca nu e momentul si ca nici nu mai e timp. Unde mergem mai departe? Pai cum unde? In alt parc, logic, ca atat ne duce capul. Herastrau. Nu ne mai uitam la ceas, oricum suntem intr-o criza de timp de proportii. Intram in cel mai mare parc din Bucuresti si, si, si… si nimic. Mai nimic chiar ca in Carol. Kilometri intregi de nimic, in afara de zapada, zapada si iar zapada. Timpul trece, ploua bacovian, durerile de picioare, de cap, de tot se intetesc. Intr-un final dam peste inca un batranel cooperant si simpatic. Simpatic pana la un anumit punct, punct in care incepe sa ne povesteasca intreaga lui viata. Si credeti-ma, o viata lunga…. Si uite asa, nenea se pune pe vorba, pe mine aproape ca ma ia somnul, colegu’ intrerupe de cateva ori filmarea ca pareau sa nu ne ajunga cele trei casete de 60 de minute ca sa inregistram tot ce avea de aberat domnu’. Pana la urma scoatem cateva lucruri si de la el si pornim mai departe, eu cu picioarele anchilozate si colegu’ cu mana de pe camera la fel.

Incotro? Deja multa lumina nu mai era, de ploaie slava Domnului nu duceam lipsa, deplasarea ne era din ce in ce mai greoaie, iar ziua respectiva de munca era clar ca nu ne va mai fi suficienta. Hotaram sa schimbam publicul si spatiul. Si asa ajungem in Piata Salajan. Planul? Sa ne relaxam putin la o berica, ceva si sa ne bagam in seama cu oamenii ”simpli” de prin imprejur. Gasim cea mai ”neaosa” carciuma din galaxie cu cele mai colorate personaje si cea mai ieftina bere( vedeti poza de la inceputul postarii) si ne asezam rupti de oboseala, dezamagiti si chiori in buzunare. Bem cate o Timisoreana de caciula si ne deplangem soarta de ratati. Cadrul general este unul de poveste, dugheana fiind populata de cei mai ”interesanti” bautori( ca sa nu zic alcoolici) pe care i-am vazut vreodata. De la singuraticii cu ziarul in fata, pana la veselii in grupuri mai mari si pana la apasatii tristi de greutatile vietii. La usa crasmei in schimb se intampla cel mai interesant lucru. Clientii ies pentru a fuma, inauntrul ”localului” fumatul fiind in mod incredibil interzis! Civilizatia a atins in mod evident cote alarmante!

Se intuneca de-a dreptul, cu nenii dinauntru n-am baut indeajuns incat sa avem tupeul sa ne bagam in seama asa ca suntem gata sa punem punct… Iesim sa luam cate o merdenea ca niste melteni si tarani ce ne respectam cand ni se intampla de departe cel mai tare moment al zilei. Asteptand impachetarea merdenelei, colegu’ este abordat de o doamna destul de respectabila aparent care insista sa-i dea drept cadou o pereche de pantaloni. Whaaaaaaaaat?!! Pai cu ce ocazie?  Pai pur si simplu… Colegu’ ia pantalonii circumspect, iar doamna se indeparteaza. Gandind la rece si analizand figura colegului la acea vreme, faptul ca cineva s-a gandit sa-i ofere pomana deja nu mi se mai pare atat de neverosimil.  Momentul va deveni ulterior din foarte haios in destul de creepy,la o examinare mai atenta putand-se observa o pata de sange destul de evidenta pe unul dintre ”cracii” pantalonilor. Voodoo, ceva? La ce zi am avut cine mai poate sa stie?

Finalul zilei ”de filmare” este unul apoteotic, pe sistemul ”Supararea cand imi vine rup camasa de pe mine” cei doi ”creativi” hotarandu-se sa arunce si ce mai aveau pe fundul portofelelor la pariuri pe victoria Urziceniului cu Liverpool( nu mai zic exact suma pariata, ca mi-e rusine deja), pe bere, vin si pizza. Sa va mai zic ca am vrut sa vedem meciul livestream pe internet si ca acesta a cazut cand ne era lumea mai draga, trebuind sa ne taram rupti din toate punctele de vedere pana la un pub din apropiere? Sau ca primul pub era arhiplin si ca a trebuit sa mai cautam ceva?

Nu va mai zic ca nu caut nici mila, nici compasiune. Va zic in schimb ca intre timp a mai avut loc si o a doua zi de filmare( muuuult mai ”fara evenimente”) si ca proiectul( Doamne ajuta!) ar putea sa aiba chiar o finalitate cat de cat reusita. Sau cel putin primul episod al proiectului pentru ca planificat ar fi sa mai urmeze cateva ”bucati”. Si desi stiu ca aceasta postare nu va va face sa va doriti foarte mult sa vizionati rezultatul, am incropit la cald( mai mult, colegu’, recunosc) un teaser scurt ca sa vedeti putin despre ce e vorba in proiect si in speranta ca o sa stati pe aproape sa vizionati si finalitatea.

Nu va dezvalui foarte multe detalii( deja am dezvaluit destule in postare), va zic doar ca e ceva destul de original, amuzant, interesant, in ton cu atitudinea si aerul blogului si perfect reprezentativ pentru lumea si tara in care traim. Cat despre produsul final, nu va dezvalui exact momentul la care o sa-l fac public( care ar mai fi farmecul?). Va spun doar ca va fi in curand. Foarte, foarte curand. Foarte, foarte, foarte curand. Asa ca tineti aproape!

Leave a comment

Filed under Prosti da' multi