Tag Archives: rock

Holografii scosi din priza


1. Inainte de show.

-Ba, Holograf are concert acustic.
-Ba, esti nebun…? Foarte tare! E moca…?
Asa a inceput totu’, cand am aflat undeva saptamana trecuta de la un prieten ca una din trupele cu care am crescut (ce urat suna!) si pe care o ascult inca de pe vremea cand nu stiam ce inseamna nici jumatate din versurile lor, Holograf, va avea doua concerte acustice la Patria. Bineinteles ca, la aflarea raspunsului negativ al intrebarii de mai sus si la aflarea pretului evenimentului (70 sau 120 de lei), ma dezumflasem teribil. Lasa, ca-i mai prind pe la vreo susa la un mol cate-un sfert de ora, mi-am zis eu!

Numai ca altcineva (nu spui cine, persoana importanta) a reusit (nu intrebati cum) sa ne obtina un fel de invitatii (subliniez ”un fel de”) la cel de-al doilea spectacol, cel de marti seara. Intraram la Patria, mai mult pe sustache (invitatiile nu erau chiar scrise, erau mai mult pe sistemul ”noi suntem aia care o cunoastem pe aia”) si ne puseram pe asteptat.

8 fara ceva, mai e pana incepe. Ma uit prin jur, lume multa, multa si pestrita. Oameni de toate varstele (nu numai batrani, despre care ar crede carcotasii ca sunt publicul tinta Holograf), copii, adolescenti, roacheri, baieti cu pirsuri, fete cu fustite. Aripa mondena e bine reprezentata de Oana Roman, plasata strategic undeva in primele randuri, in timp ce aripa mai dura, (ex) guvernamentala e reprezentata si ea de fostu’ sef, Vladescu. Deh, de cand suntem someri, avem timp si de muzici.

2. Showul.

8 si 20 de minute batute fix. Intre timp, ne-am facut si cu locuri pe scaune, si cu niste tricoase rosii, simpatice. Misto la concert cand cunosti pe cine trebuie. Apar si ei pe scena, in aplauze generale. Se asaza cuminti pe scaune, Bitman si cu patru baieti ca brazii, cu chitarele de jur imprejurul lui, Edi Petrosel la tobe deasupra tuturor, Tino Furtuna la pian, Emil Soumah cu zdringhi-zdringhiurile lui obisnuite si dau drumul la treaba.

Fara explozii de sunet asa cum s-ar intampla de obicei, duios, linistit, placut auzului. Acustic, taticu, fara energie electrica si sunete artificiale. Instrumentele suna perfect, vocea lui Dan rasuna pana in ultimele randuri (va spun sigur, am stat in ultimul rand) si iti patrunde in inima si in maduva oaselor, totul e asa cum ar trebui sa fie muzica.

Dar stati putin. Dan, plus patru la chitara, plus unu’ la tobe, plus unu’ la pian, plus unu’ la percutie. Opt? Cum opt? Holografii nu sunt sapte? Hmm, parca e un nene la una din chitari care seamana, dar nu rasare. Goagalu’ pe mobil ne vine in ajutor si ne dam seama repede cine e. Marius Batu, folkist, colaborator al lui Ducu Bertzi, Florian Pittis, membru Poesis si Pasarea Colibri. Ehei, ca bine le mai zice domn Batu.

Taina. Stiu cine sunt. Primavara incepe cu tine. Dragostea mea. Melodie dupa melodie, Dan si ai sai trubaduri ne transporta dintr-o poveste in alta, dintr-un peisaj in altul, dintr-o lume in alta. Toate au insa in comun sunetele bine alese, instrumentele bine acordate si o voce care te face sa te intrebi daca nu cumva data nasterii din buletin e gresita grav.

Publicul, prea linistit parca, vibreaza cu fiecare sunet. Nu tot. Un rand mai in fata, un nene intre varste imi atrage atentia (vezi foto, in mijloc, cu mainile in cap). Si nu, nu din cauza don’soarei cu niste cativa ani mai tanara decat el care-l insoteste. Ci din cauza ca are un mod cel putin ciudat de a-si manifesta admiratia fata de ce se intampla pe scena. Casca, se scarpina in cap, isi pune mainile in cap, se framanta, se intoarce de pe o parte pe alta. Daca ar fi sa fac presupuneri dupa aparente (si nu sunt genul), as zice ca omu’ nici n-ar vrea sa fie aici si ar prefera sa fie acasa, la meci, cu berica langa el.

N-am iubit pe nimeni. Asa ne zice Danut, in timp ce patru domnisoare intra pe scena, cu trei viori si un contrabas. Publicul saluta sunetele care deja parasesc taramul unui concert rock si ne trimit cu gandul la Opera. Domnul X (asa o sa-i zicem de acum incolo) explodeaza, se ridica in picioare, se framanta timp de cateva secunde, dupa care se asaza la loc. Poate de entuziasm, imi zic eu.

Vine o zi… Cand se va termina odata naiba concertul, citesc pe buzele Domnului X, si impresia conform careia n-ar prea vrea sa fie aici incepe sa capete contur. N-am stiut… Ca o sa dureze atat concertul asta, ma astept sa zica Domnul X. Nu mai are putere nici macar pentru atat si se limiteaza sa se dea de cateva ori cu capul de scaunul din fata.

Intre timp, Mihai Coman confisca microfonul si ne demonstreaza ca l-ar putea concura pe Danut la voce daca ar avea sarmul lui, in timp ce Batu ne vrajeste definitiv cu o mostra de folk autentic. Domnul X priveste in gol.

Si baietii plang… Iar Domnul X isi musca buzele inca o data, intrebandu-se ce Dumnezeu cauta el, un barbat adevarat, macho caliente, in muierismele astea. Vreau o minune. Si se intampla! Publicul se ridica in picioare in sfarsit si vibreaza ca la un concert adevarat, si nu ca la teatru ca pana acum! Domnul X ramane jos, obosit de deja cea mai lunga ora si jumatate din viata…

Ochii tai. Ti-am dat un inel. Si, si, si… E gata! Holografii isi iau la revedere, iar Domnul X sare din scaun, sarbatorind parca o calificare a Stelei (nu stiu de ce, dar imi pare stelist). Dar nuuuuuuuu! Publicul vrea mai mult, nu e pregatit sa plece acasa, iar Holografii se intorc pe scena pentru o ultima melodie. Care se termina si ea, in ropote de aplauze, urale frenetice din sute de piepturi si un ”In sfarsit, ba!” dintr-un singur piept izolat…

3. Dupa spectacol.

Se goleste sala, lumea se buluceste la intrare, care sa prinda metrou’, care sa ajunga mai repede in parcare. Si eu ma intreb, asa cum ma intreb de fiecare data cand se incheie ceva care m-a facut sa ma bucur. Cu ce raman dupa?

Raman cu rusinea si regretul de a nu fi platit pentru un spectacol care merita mai mult respect din partea mea, raman cu aprecierea si cinstea pe care le-o port si le-am purtat-o de atatia ani unor artisti care ar fi in stare cu o chitara si un pian sa umple doua Sali ale Palatului. Si mai raman cu parerea ca unii oameni, chiar daca platesc un bilet si ar avea tot dreptul legal sa se afle intr-o sala de spectacol, ar face mai bine tuturor daca ar sta acasa cu punga de seminte in brate si cu sticla de doi litri juma de bere langa telecomanda.

P.S.: Articol publicat mai intai si mai intai pe Renne ( tot de mine).

P.P.S.: Da, stiu, sunt un penibil ca republic articole publicate in alta parte, dar am fost si eu o data in viata haios( zic eu) si voiam sa vada si uamenii de-mi citeste blogu’. Si in plus n-am timp sa mai nascocesc cestiuni noi, cand sunt atacat din toate partile.

Share

1 Comment

Filed under Prost mai sunt...

Carul cu nervi( partea a VII-a)


Nu s-ar fi numit revenire serioasa BlogdeProst fara Carul cu nervi, nu-i asa…? Eh, pai intamplator in dimineata asta am nervi.

Si ma enerveaza:

43. Toti papagalii si toate mironositele care au fost la concertul Guns’n Roses si se dau foarte afectati si foarte jigniti ca au venit aia cu intarziere de doua ore. E ca si cum ai ajunge in iad si te-ai duce la dracu’ sa reclami ca e cald…

44. Ca vorbim de guverne din umbra, de programe de guvernare, de strategii si tactici si japita aia sta la fel de confortabil in scaunul de la Cotroceni. Domnu’ chiulangiu’ cu freza, baiatu’ cu chibrituri( asta era Ponta, daca n-ati prins ironia), trecem si noi la fapte sau doar o frecam aiurea, asteptand sa moara niste oameni de foame prin tara…? Unde e motiunea, bre, unde e motiunea?!?

45. Ca nu m-am uitat doua zile la televizor deloc, dar absolut deloc, si n-am pierdut nimic.

46. Emisiunile ”Ora de romana” de la posturile muzicale romanesti. Mamasita, fas favor, lavli smail, ai laic za trampet… Eu am cam lipsit de pe la cursurile de romana, dar parca ceva nu se pupa…

47. Ca dupa Bianca lu’ Bote a aparut si Violeta lu’ Bote. Ce mai urmeaza, frate, Viorica lu’ Bote, Florica lu’ Bote, Nuti lu’ Bote…? A, pardon, Nuti era a altcuiva… Plus ca hai sa fim sinceri. Nu vi s-ar parea mai credibil Vasile lu’ Bote sau Gheorghe lu’ Bote…?

48. Ca niste glumeti au facut cont de haifaiv unei rude moarte si toata lumea a sarit la gatu’ lor. In primul rand, eu cred ca de fapt astora de la Cancan le e ciuda ca are moarta mai multi prieteni decat ei. In al doilea rand, nu inteleg care e problema. Adica ce, n-are dreptu’ si mortii sa socializeze, nu e si ei oameni? Si in al treilea rand, daca ar fi cu adevarat o problema, ar fi alta. Ar fi o problema de lipsa de respect. Adica aia moare si astia ii fac cont de haifaiv!?!? Urat, bai! Puteau si ei sa faca un feisbuc, un tuitar, haifaivu’ e ”old news”…

49. Ca nici pornografia nu mai e ce era odinioara. Pai am ajuns sa dau pe Playboy Tv, sa ma uit doua minute, sa casc de plictiseala si sa dau inapoi pe DeDeu si pe Capatos ca vad mai mult acolo… Si cand te gandesti ca in copilarie, daca vedeam un chilot trecand prin fata camerei, vorbeam la coltu’ blocului doua zile despre asta…

50. Reporterii de la televiziunile noastre. Exemplu. Se ia interviu unui grevist. Si asta zice, am sase milioane pe luna salariu, din care tre sa traim cinci oameni, n-avem ce pune pe masa, murim de foame. Reporteru’ un obez, de zici ca a mancat la micu’ dejun cei cinci membri ai familiei grevistului… Pai e frumos…?

Share

5 Comments

Filed under Prost mai sunt...

Top 10 muzica de Prost- iunie, iulie, august


Una din rubricile care au fost gazduite inca de la inceputul lumii pe blogul asta a fost ”Topul muzica de Prost”. Top care in ultimele doua luni n-a mai fost prezent din motive… care nu mai conteaza. Acum a revenit si e mai puternic ca niciodata:

1.

Doamne, Dumnezeule, era sa fac infarct cand am auzit bucata in romana! Voi stiati, ma manca-v-as, ca baietii astia exceptionali sunt romani…?

2.

3.

4.

Asta e din patriotism local…

5.

6.

7.

Deci asta, da? Nu aia de prin toate cluburile de trei lei…

8.

9.

10.

8 Comments

Filed under Arte

Rock de 1 iunie


Iar cu muzica, frate?!? Asta poate sa fie o reactie a unui cititor oarecare de-al meu care vede ca de o buna bucata de vreme cel putin jumate dintre postarile mele se refera la muzica. Ce sa-i fac, oameni buni? Nu ma pot abtine…

Cum sa ma abtin cand azi, 1 iunie, de la ora 17, in Piata Constitutiei o sa aiba loc cel mai concert tare caritabil ever. Si cu intrarea moca. Si mai e si pentru sustinerea unei cauze misto. Adica strangerea de fonduri pentru construirea noului spital de copii ”Marie Curie”. Cum se strang fonduri de la un concert fara bilete platite ma cam depaseste, dar mai conteaza…? Ce conteaza in fapt si la urma urmei e ca o sa am sansa sa-i vad sau revad live pe urmatorii:

Eu am obosit doar enumerandu-i si incerc sa aleg la fiecare cate o piesa reprezentativa. Nici nu vreau sa-mi imaginez ce o sa fie la concert cu toti la un loc…

4 Comments

Filed under Arte

Hai sa mai bag si eu ceva pe glob


Da, domne, am lipsit. Am avut trei zile legate in care n-am postat nimic pe blog, lucru in premiera de la infiintarea lui de acum 4 luni si ceva. Asa, si? Vreti motive, scuze, pretexte…? N-am! As baga-o p-aia cu sesiunea, dar sincer am mai mult timp liber acum decat cand aveam ”cursuri”. Pur si simplu n-am avut chef, inspiratie, dispozitie, etc, etc sa scriu. Acum, pe bune, voi ati vazut ce vreme a fost? Pai pe soarele ala sa stau in fata leptopului si sa debitez tampenii…?Neah!

Bun, gata, trecem peste ca am niste cartofi pe foc si n-am prea mult timp. Si cu riscul de a va dezamagi, iar vorbesc despre muzica. Iar, pentru ca in ultimul timp am transformat blogul asta aproape exclusiv intr-unul de critica muzicala, cu toate ca subsemnatul declar sub juramant ca sunt complet afon.

Pai ce sa-i faci, tata? As face analiza politica, sociala, economica si alte sforaituri de genul asta, dar debilii de organizatori de evenimente muzicale din Romania nu ma lasa si pace. Mai ai un pic si te astepti din moment in moment sa se anunte reunirea Beatles la Romexpo sau recital Queen cu tot cu Freddy Mercury in Piata Constitutiei…

Si dupa ce ca baietii aduc super trupe in mega recitaluri, au mai venit cu o gaselnita care pe mine unul m-a lasat cu gura cascata. Concert al unei trupe straine de prim( hai secund) rang moca! Ce poti ma manca-ti-as sa-ti doresti mai mult decat sa asculti muzica de calitate live fara sa platesti nimic? Pai poate niste bere… Se rezolva si asta! Ca evenimentul e organizat de Beck’s. Cum exact isi amortizeaza oamenii aia banii investiti in campania de publicitate, inchirierea spatiului si achitarea onorariilor artistilor n-am inteles eu foarte bine, dar pana la urma cui ii pasa?

Hai ca v-am plictisit destul si nici nu v-am spus inca exact despre ce eveniment si ce artisti e vorba. Pai treaba se petrece maine, sambata 29 mai, la Romexpo, iar trupa invitata se cheama Noisettes. Bun, poate numele nu va spune mare lucru, dar ascultati primele doua melodii de aici si o sa va dati seama ca sigur ii stiti…

A, si inca ceva. Cu toate ca e moca intrarea, nu va ganditi sa veniti asa pur si simplu ca taranii la spartul targului ca trebuia sa cereti invitatii la organizatori pe site acum ceva multa vreme. Ei, lasa, ramaneti acasa si va uitati la Eurovision. Sa vedeti ce usor adormiti.

Si unde mai pui ca in deschidere mai sunt niste unii care se anunta a fi mai mult decat interesanti, pe numele lor Codeine Velvet Club:

1 Comment

Filed under Arte

Leapsa oldie but goldie


Primii acum ceva vreme o leapsa de la una dintre lepsistele de frunte ale blogosferei, Gabriella Joy. Si desi initial nu eram foarte convins ca vreau sa raspund provocarii, eu nefiind un mare admirator al lepselor, nu m-am putut abtine. Ce sa-i faci, cand e vorba de muzica si mai ales de muzica veche, nu pot, domnule, sa ma abtin de nicio culoare.

Asadar, top 5 melodii vechi( ordinea e aleatorie, n-ai cum sa le detasezi):

1. Cu cine puteam sa incep daca nu cu Ac/Dc…? Varianta cu Bon Scott, 1980, Highway to hell( de fapt, lansata in 1979):

2. Cea mai reusita tocanita muzicala din istorie, combinatie de rock cu opera cu balada si Dumnezeu mai stie cu ce. Queen, Bohemian Rhapsody, 1975:

3. La asta nici nu stiu ce sa zic. Bob Marley, No woman no cry, 1975:

4. O lectie despre cum se face o melodie rock’n roll adevarata. 1965, fratiloooor! Rolling Stones, I can’t get no satisfaction:

5. Si inchei dand Regelui ce e al Regelui. 1982. Michael Jackson. Billie Jean:

Buuun. Si acum sa dam leapsa mai departe. Pai in primul rand poate s-o cam ia oricine doreste. In al doilea rand, care n-aveti blog si totusi vreti sa va exprimati un clasament personal si sa-mi dati mie bobarnace ca am omis Rolling Stones, Beatles, Eagles s.a.m.d. puteti s-o faceti fara retineri la comentarii. In al treilea rand, stiu ca o sa va impotmoliti putin la faza cu ”melodii vechi” care e interpretabila. Eu am pus ca reper inainte de 1990.

Si in fine, sa dam leapsa mai departe. Asadar, vreau un top 5 melodii vechi de la doamnele, domnisoarele si domnii Ioan Usca, Blogatu, Calin Hera, Lilick Auftakt, Cristian Lisandru, Gabriela Savitsky, nea Costache, Achilianu, Geanina Lisandru, Roxana Iordache, Flavius Obeada, Incasha, Neamtu, Simion Cristian, Licuriciul orb, Fireflight, Silavaracald, Adrian Popa, Oana Stoica Mujea, Neuronul creponat si cu voia dumneavoastra ultima de pe lista Strumfita cu esarfa.

Daca e careva din lista de mai sus care a preluat deja leapsa, sa ma ignore linistit(a).

13 Comments

Filed under Arte

Avem un premiu. Ce facem cu el…?


Din ciclul ”cat ghinion poate sa are unii” sa va povestesc ce am patit azi. In primul rand, alaltaieri m-am inscris cu o postare intr-un concurs care avea ca premii invitatii la Iarmaroc Fest, un festival de muzica de toate felurile ce va dura trei zile si va avea loc intr-o padure undeva in afara Bucurestiului. Ca un individ anti-tehnologie ce sunt n-am reusit sa inserez in postarea respectiva cum trebuia un banner care mi-ar fi dat dreptul sa intru in competitie.

Cu toate astea, Victor Catalin de la Toate blogurile( caruia ii multumesc inca o data) a dat dovada de multa amabilitate si mila( in special mila) si m-a primit in concurs. In conditiile in care am scris o postare de tot rahatul( ca de obicei) si nici n-am respectat conditiile tehnice minime impuse, la momentul respectiv nici prin cap nu-mi trecea ca as avea vreo sansa sa castig ceva mai mult decat traditionalul praf de pe toba.

Astazi de dimineata(pe la 1 de fapt) soc si groaza. Primesc mesaj ca am luat locul 3 si ca am castigat o invitatie la Iarmaroc. Moment in care, in loc sa jubilez, asa cum ar fi fost normal, mi-am dat seama ca n-am cum sa ma duc si m-am apucat sa-mi car lejer pumni in cap. De ce n-am cum? Pai 1. n-am bani sa mananc si sa beau pe acolo, 2. trebuie sa ajung in weekendul asta pe acasa sa obtin bani de la ”finantatori” sa bag ceva in gura si 3. cum dracu’ sa ma duc singur sa stau 3 zile prin paduri? Bun, bun. Se naste intrebarea” De ce mama dracu’ te-ai mai inscris la concurs daca stiai ca nu poti sa te duci?” Pai de Prost, fratilor! Voi inca nu v-ati prins cu cine aveti de-a face…?

Ma paleste in schimb o idee geniala. Hai sa dau sfara in tara( in tara messului) ca poate se gaseste careva sa guste muzica buna si sa-mi bage si mie un ban gramada in buzunar. Concluzia? N-ai cu cine, ba! Niste tarani! Nici moca n-au vrut biletul… M-am rugat pana si de baiatul asta sa ia biletul si sa se duca in paduri. Dar cum de o vreme toate comentariile mele de pe orice blog posibil intra direct in spam( recunosc, am facut niste tampenii odata, demult), probabil ca el inca nu stie ce sansa a ratat.

Moment in care am facut cel mai onorabil lucru posibil si m-am anuntat ca nu ma pot duce si ca doresc sa-mi fie cedat biletul mai departe. Sper ca Anei Mocanu.Bineinteles ca la putin timp dupa, a inceput sa ma caute lumea pe messenger si sa-mi ofere diferite foloase materiale si imateriale pentru respectiva invitatie. Numai ca nu mai puteam da inapoi si sa spun ca de fapt si pana la urma vreau invitatia.

Concluzia? Rau e sa fii Prost! Si cand te apreciaza cineva si iti da premii mura-n gura, nu poti sa te bucuri de ele…

1 Comment

Filed under Prost mai sunt...

Se poate si asa…


Intr-o era in care leptopul, mixerul si sintetizatoarele au ajuns mai importante decat chitara si pianul, in care versurile care spun ceva sunt sublime, dar lipsesc cu desavarsire si in care la o editie a unei selectii nationale de Eurovision nu se regaseste nicio melodie cantata in limba natala, mai apar din cand in cand niste nebuni care inteleg lucrurile putin altfel.

Inteleg ca muzica trebuie in primul rand sa sune natural si firesc, sa te inveseleasca si sa iti transmita o senzatie de bine. Mai inteleg si ca, desi in felul asta rateaza orice sansa de a ajunge pe piscurile topurilor Billboard, poti sa te exprimi si prin versuri in limba romana. Si mai inteleg pe deasupra ca versurile nu trebuie sa fie nici prea complicate, nici prea filozofice, nici fortate in niciun fel. Trebuie doar sa exprime ceva si sa transmita o stare ascultatorului.

Bine, bine, carcotasii vor gasi multe de comentat, iar unele chiar sunt adevarate. Se poate spune ca o trupa care facea rock pe vremuri s-a inmuiat intr-un mare hal. Se mai poate spune si ca linia melodica e una extrem de comerciala. Sau ca piesa pe de-a intregul e cam scurta si simpluta spre tampitica.

Cu toate astea, eu vreau sa salut revenirea unei trupe extrem de profesioniste de la noi, cu o piesa care iti merge la suflet si care te indeamna sa te ridici din pat, sa-ti iei traista in bat si sa pleci de nebun spre mare. Voltaaaaaaaaaaj:

1 Comment

Filed under Arte

Vreau la balci


Nu, n-am dat in mintea copiilor si nici nu m-a apucat dorul de clovnerii si targovetarii. Pentru ca nu vreau la orice balci, vreau la ceea ce se cheama ”Iarmaroc Fest”( iarmaroc=balci, v-ati prins?). Dar cum mi-am aruncat toate rezervele monetare posibile si imposibile intr-un weekend in care am stat vreo patru ore pe acasa, nu-mi permit sa cumpar bilete si cersesc invitatii. Bine, elegant ar fi sa spun ca particip la un concurs cu premii care consta in invitatii la Iarmaroc. Dar de ce sa ma ascund dupa cuvinte cand pot sa fiu sincer si sa recunosc ca cer pomana?

Buuun, acum cica conditiile de intrare in concurs ar fi sa ma apuc eu aici sa povestesc de ce imi doresc sa merg la Iarmaroc. Dar cum nu vreau sa plictisesc( si sa fiu sincer, uneori adorm si eu cand ma citesc), mai bine va dau niste motive muzicale pe sistemul ”Sa dam Cezarului ce e al Cezarului”. Practic, cum mama ma-sii sa nu vrei sa vezi si sa asculti live asa ceva?

Asadar si prin urmare cred ca ati prins ideea. E vorba de un mare festival de 3 zile si 2 nopti care cuprinde practic muzica pe toate gusturile si pentru toate sufletelele. Pentru informatii mai detaliate si pentru lineup-ul complet al evenimentului( care intre noi fie vorba e de proportii gigantice) vizitati siteul oficial.

<object width=”125″ height=”125″>
<param name=”movie” value=”http://toateblogurile.ro/parteneriate/iarmaroc/125×125.swf”&gt;
<embed src=”http://toateblogurile.ro/parteneriate/iarmaroc/125×125.swf&#8221; width=”125″ height=”125″>
</embed></object>

Update: M-am chinuit cateva zeci de minute bune sa pun codul de mai sus in asa fel incat sa apara bannerul care ar trebui sa apara. N-am reusit, rezultatul fiind vizibil si mai mult decat rusinos. Tehnologia ma invinge inca o data si mai bifez un concurs la care nici macar n-am sansa sa particip. Acestea fiind spuse, distractie la maxim celor care veti ajunge pe acolo si sa beti o berica si pentru mine!

5 Comments

Filed under Arte

Fuse, fuse si se duse


Si veni si 16 mai-ul, cu tot cu Eisidisiu’ si asa cum veni se si duse. Intrebarea dupa un eveniment atat de mediatizat si atat de asteptat( de mine de vreo 10 ani batuti pe muchie) e ”Ce am invatat de aici si ce ramane in urma?”. Pai sa contabilizam. Noi, dupa concertul AC/DC din 16 mai de la Bucuresti, am invatat urmatoarele:

1. Ca pe langa muzica, un show rock impecabil trebuie sa contina si un sunet demential, si o organizare impecabila si un profesionalism desavarsit din partea artistilor. Astfel, fiecare fascicul de lumina, fiecare centimetru de scena, fiecare bass, fiecare watt putere, fiecare secunda de muzica sau de pauza au fost utilizate exact asa cum trebuia atunci cand trebuia pentru a crea un spectacol atat de original, dar in acelasi timp atat de simplu si clasic incat orice intepat care n-avea treaba cu fenomenul rock sa se ridice in picioare si sa aplaude.

2. Ca, desi ai zeci de ani in spate de spectacole, multe, foarte multe milioane de discuri vandute si o faima si o celebritate care ti-ar permite sa mai faci lucrurile si la ”ce-o iesi”, trebuie sa arati in fiecare moment petrecut pe scena un respect fata de meserie, dar si fata de public si practic fata de cei care iti asigura painea. Nicio miscare de relaxare, niciun acord gresit, nimic pe langa muzica, nimic in afara ritmului. Totul la potential si la capacitate maxima timp de 120 de minute fix.

3. Ca daca ai 55 de ani, dintre care multi petrecuti intr-o lume condimentata cu multe ”tentatii” menite sa te sece de energie si sa te trimita aproape de lumea celor drepti, nu inseamna neaparat ca nu poti sa ai o energie si o pofta de viata de care ar fi invidios pana si Haile Gebreselassie( care nu stiti cine e asta, puneti repede mana pe Goagal!).

4. Ca Dumnezeu e nedrept atunci cand ne trimite printre noi un geniu si un om cu un har atat de dezvoltat ca Angus Young, dar il face muritor.

5. Ca un spectacol pe care unii il stiau pe de rost si care aduce momente oarecum previzibile poate avea o savoare delicioasa atunci cand e trait pe viu de la cateva zeci sau sute de metri. Era cineva in Piata Constitutiei care nu stia ca va fi o locomotiva imensa pe scena? Sau ca inainte de Hells Bells va fi tras clopotul urias de catre Brian Johnson? Sau era cineva care nu putea sa prevada ca la finele spectacolului de striptease al lui Angus acesta ne va arata niste chiloti cu AC/DC imprimat pe ei? Probabil ca nu. Si cu toate acestea toate cele trei momente, plus aparitia femeii gonflabile uriase pe locomotiva sau rafalele de tun trase spre final au fost simtite exact asa cum trebuiau, ca momente care au marcat si marcheaza istoria muzicii si a entertainmentului.

6. Ca mai exista o speranta pentru publicul consumator de muzica de la noi din moment ce s-au gasit vreo 60 de mii de oameni( din numaratoarea mea ochiometrica) care sa plateasca minim cate un milion jumate sa-i vada pe old-timeri in actiune. Iar cand iti dai seama ca erau vreo cateva mii bune care venisera de la Cluj, Craiova, Timisoara, Targu Mures si Dumnezeu mai stie de pe unde special pentru seara asta, riscand chiar sa doarma prin gara sau sa nu doarma deloc, iti dai seama ca poate in definitiv si la urma urmei nu suntem chiar un popor de Gutisti si Salamisti.

7. Ca poti sa ai o voce ragusita, gajaita, obosita de la natura si totusi sa duci 20 de piese de la un capat la altul la un nivel foarte inalt din punctul de vedere al interpretarii, tinand in permanenta 60 de mii de oameni in priza.

8. Ca poti sa ramai fara voce, fara auz, fara simtamant in picioare si secat de orice urma de energie si vitalitate si totusi sa sari si sa sari si sa sari timp de 120 de minute fara oprire si fara sa te intereseze nimic altceva decat MUZICA.

9. Ca e mare pacat ca Irisii s-au nascut in Romania, acestia dand inca o data o demonstratie de muzica impecabila, interpretata curat si fara greseala in deschidere, lasandu-ne cu un gust amar atunci cand au parasit scena dupa doar vreo 45 de minute.

10. Ca doar daca esti trupa din America cu albume scoase nu inseamna ca ai habar de ritm si de muzicalitate, prima trupa de deschidere, Down demonstrand asta cu brio intr-un show de vreo 45 de minute in care n-au iesit in evidenta decat printr-o galagie fara noima in care nu se putea gasi un cap, o coada sau un rost.

11. Ca pe oficialitati le doare in cot de confortul a 60 de mii de oameni, acestia nebinevoind sa mai lase macar o ora in plus in circulatie mijloacele de transport in comun, inchizand usile de la metrouri in nasul roacherilor la unspe trecute fix. Pai ce mod mai frumos de a incheia o zi in care ai stat opt ore in picioare decat sa bati Bucurestiul in lung si in lat noaptea pe jos? Pana la urma urmei, nu va convine, mutati-va dracu’ in Unirii toti si ciocu’ mic!

12. Ca sa inchei intr-un mod nostalgic… Am invatat ca e mare pacat ca nu poti sa traiesti un acelasi moment over and over and over si sa mori in clipa in care simti ca nu mai poti sa-l traiesti, ca e prea mult, ca e prea bine, ca e prea frumos. AC/DC, I salute you!

5 Comments

Filed under Arte