Tag Archives: student

La banca


Esti in secolul 21, esti un student prapadit si fomist, ti-a expirat cardul pe care ti-l facusesi sa primesti bani de papica de la mami de acasa si te-ai mai angajat si tu pe drepturi de autor pe bani de seminte si hartie igienica. Ce faci? Iti faci un studentocard de la Raiffeisen Bank. De ce? Ca ai vazut reclama frumoasa de la metrou, ca te duc ca pe un fraier cu zaharelu’ cu 0 taxe, 0 complicatii, 0 barat.

Si zici ca daca tot esti si tu in secolul 21 si niste baieti au inventat niste chestii, treaba o sa mearga repede si cat ai pocni din degete, o sa te trezesti frumos cu cardul de debit in buzunar, asteptand nerabdator sa-ti bage aia de la munca banii de seminte. Oooo, dar cat te inseli! Pentru ca, pana a ajunge la onoarea de a detine un studentocard( ca si, presupun, orice alt fel de card) de la Raiffeisen, trebuie sa treci prin urmatoarele etape ale iadului:

1. Aplici frumos pe site si iti alegi agentia in care sa primesti cardul. Toate bune si frumoase pana aici, civilizate, tehnologizate, mai, mai ca incepi sa te gandesti ca o sa-ti faca placere sa vezi pe strada un sediu de Raifaizan Benc.

2. A doua zi te suna un baiat, care iti pune doua sute cincizeci de intrebari, dintre care jumatate iti fusesera puse si in formularul de aplicare de pe site. Nimic extrem de grav, zici ca o fi fost baiatu’ nou sau extrem de zelos.

3. Astepti cinci zile lucratoare( adicatelea, cum ar veni, vreo saptamana). Pai da, pana taie copacu’, pana fac hartia, pana pun plasticu’ pe ea, pana iti incrusteaza numele in aur pe card, dureaza, dureaza ceva!

4. Dupa cinci zile lucratoare( adica o saptamana), te duci voios si bine dispus in sediul Raifaizan unde iti comandasei cardul. Cum nu mai intrasei in viata ta intr-un sediu de-al micutilor, nu stii la care din cele sapte ghisee sa te duci, asa ca te indrepti civilizat spre primul inainte. Aici astepti zece minute( e un singur client, dar pana ne bem cafeaua, pana o mai barfim pe Georgeasca…), dupa care esti informat ca trebuie sa te duci la unul din ghiseele de la intrare. Te intorci, te uiti, toata lumea e ocupata, bineinteles. Intrebi o don’soara, care iti raspunde pe cel mai amabil ton cu putinta: ”Pentru ridicari de card la unul din colegii din dreapta mea. Va rugam sa luati loc in zona de asteptare!”

Iei loc in zona de asteptare, cei doi colegi din dreapta au fiecare cate UN singur client, dupa care logic urmezi tu. Intra ea, tanti importanta, care trebuie sa rezolve ceva repede, repede. Sigur, sa termin cu domnu’, zice operatoarea. Dar stiti, eu am fost inainte, zici tu ca bou’, facandu-ti iluzii ca intereseaza pe cineva. Dar stiti, cu doamna termin repede si ma ocup si de dvs. imediat. Repedele se transforma in juma de ora si simti cum viata ti se scurge din oase asteptand dupa cardul de debit Raifaizan.

Iti vine randul! Da, da, iti vine randul! Si zici ca o sa se termine repede, si rasufli usurat! Dar de aici incepe adevaratul calvar, pentru ca urmeaza:

5. Hartogaraia. Copie dupa buletin si o sa va rog sa completati cererea aceasta de deschidere cont, se adreseaza mieros dansa, casiera. Si incepi, cenepeu, serie, numar de buletin( nu le-am mai dat, ba nene, o data pe net si o data la telefon?), dupa care ”iau la cunostinta ca…”, ”accept faptul ca…”, ”imi exprim acordul sa…”’ Ajungi sa nu te mai miri daca cumva, la doua zile dupa vizita la Raifaizan, o sa-ti bata in usa un regizor de filme porno sado-maso cu pisici si o sa-ti spuna ca a venit sa filmeze scena pentru care ti-ai dat acordul in contractul de la Raifaizan.

Provenienta fondurilor viitoare din cont? Trafic de droguri, carne vie si arme pentru talibani. Studii? De ce, daca scriu doar scoala generala, o sa-mi scrieti cardul cu litere mai mari…? Numar persoane in intretinere? Trei boschetari si o prostituata. Venitul personal? Doua milioane de euro din trafic, plus sase milioane de lei vechi pe drepturi de autor. Hai, nu serios acum, care e rostul tuturor intrebarilor astea cretine? Maine, poimaine o sa vrei sa-ti iei un card de credit si o sa te trezesti cu intrebari gen ”Blonda sau bruneta?”, ”Deasupra sau dedesubt?”, ”Activ sau pasiv?”, ”La ce varsta ti-ai pierdut virginitatea?”, ”Ai avut vreo experienta homosexuala?”

Dupa eforturi seculare, transpiratii prelungite si exercitii de scriere mai ceva ca in gimnaziu, vine si clauza finala, care incheie apoteotic totul… Imi exprim acordul cu privire la folosirea datelor mele personale in conditiile mentionate anterior. Da sau nu? Ba, voi va bateti joc de mine?!? Adica exista optiunea ”nu”?!?! Adica eu am completat kilometri de date personale pentru ca acum sa aleg nu, iar datele alea sa fie uitate pe veci?!?! Pai, si atunci de ce mama dracu’ le-am completat? Nu puteam sa incepem direct cu clauza asta?

In fine, bifezi si aici ”NU” apasat de mai, mai ca faci gaura in masa de sub, ti se intind cele 37 de pagini( le-am numarat, serios!) de documentatie si pleci acasa extenuat, stors de orice picatura de viata, de orice energie vitale. Si te intrebi ca bou’: ” Oare n-o fi, bai tata, mai simplu sa-mi dea retardatii aia de la munca banii in mana?!?”

Share

2 Comments

Filed under Multi prosti...

Primul interviu din viata BlogdeProst


Trecura 9 luni si mai bine de cand incepui blogul asta, trecura cu bune, cu rele, trecura cu laude( putine) si cu injuraturi( multe), cu prieteni noi si buni si cu dusmani noi si indarjiti. Si veni si un moment, pe care in lipsa maxima de inspiratie, l-as numi interesant… Primul interviu din viata BlogdeProst…

Primul interviu la care am participat si prima intrebare n-a fost ”De ce vrei sa lucrezi la firma noastra?”, primele intrebari din viata puse fara sa fie incluse clasicele”Recunosti ca ai dat cu piatra in geamul salii de clasa x?” sau ”Recunosti ca te-ai batut cu elevul y?”.

Nu e el interviu in exclusivitate cu Stirile Pro Tv de la ora 5, nu e el interviu realizat de Christiane Amanpour( cine nu stie cine e doamna, ar fi bine sa mai puna dracu’ mana pe niste almanahe, ceva!) si nici macar nu e interviu la vreun blog din varfu’ Zelistului.

E, cu toate acestea, un interviu realizat pentru un site misto, de o tanara jurnalista(in devenire) cu vorbele la ea, un interviu pe placul meu, un interviu care ma face sa ma simt mandru in pielea mea si un interviu care ma face sa-mi pun intrebari in legatura cu rostul blogului astuia. E oare posibil ca oamenilor chiar sa le placa ce elucubrez eu pe-aici…?

Asta e linkul: http://www.onlinestudent.ro/articole/mintea-despteapta-din-spatele-blogului-de-prost. Toate reclamatiile si plangerile legate de calitatea gramaticala si logica a raspunsurilor imi vor fi adresate mie si numai mie.

P.S.: In apararea oricarui raspuns care poate parea prea lung, ilogic sau tampit de-a dreptul, este de precizat faptul ca subsemnatu’ se afla sub o doza serioasa de Algocalmin + Aspirina + Nurofen raceala si gripa.

P.P.S.: Pentru ca nu pot sa scap niciun prilej sa mai cersesc niste pomana, care nu intrasi inca si nu ma votasi la concursu’ cu viitoru’, fa-o acum pana nu ma enervez de-a dreptul! Aici click, cautare rapida dupa ”blog de prost” si vot la primul comentariu( ca mi-au intrat ca dracu’ doua), ala cu mai multe voturi!

11 Comments

Filed under Prost mai sunt...

Love is in the air


14 februarie. Dimineata. Ies din casa cu ochii impaienjeniti. Sa ce? Sa iau cadou da velantains ca asa se procedeaza si ca am fost prea nesimtit si badaran sa iau mai din timp. Nici nu apuc sa fac doi pasi afara din scara blocului ca imi sar in cale tot felul de personaje, de toate varstele si de toate coloraturile cu inimioare, inimioaie, ursuleti, ursuloi, bomboane de ciocolata, buchete de flori care de care mai ferchezuite. Ma sterg putin la ochi si ma gandesc pentru un moment ca poate oamenii astia in felul lor indoctrinat, idiotic, conformist si banal pana la Dumnezeu chiar fac gesturile astea indobitocite din puritate a sentimentului de iubire.

Imi dau doua palme insa si ma uit mai bine la figurile lor. Incrancenare, oboseala, frustrare, obligatie, dorinta de a face si ei ca tot omul. Cam asta se poate citi. Pai si atunci cum puteti, ba baieti, sa va duceti acasa sau aiurea sa va intalniti cu disperatele de ele care va asteapta cu limba scoasa si sa va prefaceti ca ati cumparat ditamai buchetoiul de flori sau maimutoiul cu I love you scris cu o litere de o schioapa ca sa le aratati ”cat de mult le iubiti”? Nu va simtiti asa putin prost cand vedeti pe strada alti 543 de barbati care cara cu aceeasi ”tragere de inima” aceeasi ”inimioara” de sapte kile sau acelasi buchet de trandafiri de cinsute de mii? Si voi, reprezentante ale sexului frumos si atat de delicat, nu va saturati sa primiti aceleasi tampenii over and over again de ziua voastra, de velantains, de 1 martie, de 8 martie, de Craciun? Aceiasi cercei din ”aur pur” care dupa trei luni incep sa rugineasca, aceleasi felicitari cu mesaje prefabricate?

Dar sa trecem peste aceste detalii de peisagistica si sa ajungem la adevaratul subiect al acestei postari. Bine, subiectul general, daca nu v-ati prins, este ”iubirea” din doua motive. Unul este ca suntem in ”anotimpul iubirii” si daca nu vorbim, scriem si traim asta inseamna ca suntem niste nenorociti si niste nesimtiti fara sentimente. Si al doilea motiv este o provocare. O provocare primita de la o mana de bloggeri mai normali, mai profunzi si mai cu cuvintele la ei decat mine( Adrian Popa, Upanishada si Iulia).

Buuun. Si cum eu sunt un superficial fara pereche si analizez si incadrez oamenii in tipologii dupa aparente, m-am gandit sa vorbesc despre iubire in stilul meu inconfundabil de nesuferit si sa arunc o privire asupra tipurilor de ”iubire” ale anului 2010 in Romania si aiurea:

1. Iubirea de tip obligatie. Medie de varsta in cuplu: 45-50 de ani. Impreuna de minim vreo 15. Plictisiti de viata, cu joburi care de care mai banale, se vad de maxim doua ori pe zi, dimineata inainte sa plece la munca( prin vazut se intelege el care urla la ea sa iasa dracu’ mai repede din baie ca intarzie la lucru si ea care ii raspunde ca de-aia nu mai poate) si seara cand ea ii arunca niste semipreparate in farfurie in timp ce el citeste Clicku’ sa mai vede si el o femeie dezbracata. Velantainsu’ inseamna pentru ea momentu’ alalalt din an in afar de Craciun cand are flori in vaza, iar pentru el 3 minute de sex chinuit in timp ce se gandeste la fata de la pagina 5 din Libertatea de ieri.

2. Iubirea de mall. Ea- pitzipoanca, el- cocalar. Creme de fata, de maini, strugurel pe buze, lac pe unghii. Si asta e doar pregatirea lui inainte de iesirea in oras. Obligatoriu de Velantains se merge in Afi sau in Plaza unde se etaleaza noua gentuta si noile cizmulete oferite ca cadou. Grav e ca si el, si ea isi ofera aceleasi cizme. Numai ca ale ei sunt roz, iar ale lui verzi.

3. Iubirea emo. Cluburi gen Suburbia, cadouri cranii, lame sau bricege, declaratii gen” Cel mai mult imi doresc sa murim impreuna. Azi!” Emoistii pana la urma cred ca imi sunt cei mai simpatici. Macar sunt retrasi si nu fac parada cu ”sentimentele lor”.

4. Iubirea ”din coltul blocului”. Media de studii: 4 clase. Orice declaratie de dragoste a lui incepe cu ”fa” pe sistemul ”Fa, esti soarele da pa ceru’ meu, sa moara mana! Te iubesc la nebunie! Hai s-o punem!” Da velantains el nu vrea altceva decat sa scape cat mai ieftin si mai satisfacut, in timp ce ea vrea sa se simte si ea macar o data doamna. Castig de cauza are tot el, care ii arunca un mutunache la cinzeci de mii luat din piata sau cel mai ieftin buchet de garoafe posibil sa scape de gura ei, dupa care baga niste ceafa de porc cu bere, ”face dragoste” cu ea un minut jumate si se culca multumit de sine.

5. Iubirea de camin. El- fara bani. Ea- fara bani. El- cu trei colegi de camera cu care nu vorbeste si care n-au alta ocupatie decat sa stea toata ziua pa Youtube si pa bloguri. Ea- sta cu familia de sase membri in doua camere. El- reuseste cumva sa se fofileze de la cadou sau sa incropeasca un ”gest” romantic cat mai ieftin. Ea- impresionata si dornica sa-l rasplateasca pe el. El- n-a mai fost rasplatit de mult ca n-a prea avut bani si nici chef sa iasa din camera de camin. Ea- n-a mai prea rasplatit nici ea demult pe nimeni ca acasa nu poate, iar la ei e cam greu ca nu se lipeste decat de amarasteni de camin. Ei- gasesc cinci minute in care camera e goala( in mod incredibil colegii au agatat pa feisbuc si ies in oras dupa vreo saptamana inchisi in camera), incuie usa in graba, isi iau precautiile necesare( ultimii obzeci da mii in mama ma-sii!) si se rasplatesc unul pe altul timp de cinci minute fugitive pana in momentul in care unul din colegi se intoarce ca a uitat sa se dea cu ”sprey”. S-a dus dracu’ tot momentul si de toata iubirea s-a ales prafu’!

6. Iubirea culta. Media de studii in cuplu: 17-18 ani. Ea- filozoafa si frigida. El- profesor si frustrat. De velantains se duc la teatru unde nu-si afiseaza afectiunea nici macar tinandu-se de mana( e o institutie de cultura, ce naiba?!). Se aseaza pe un rand mai din spate, discreti si culti pana in maduva oaselor, asteptand in liniste mormantala inceputul spectacolului( n-au ce sa-si spuna, nu de alta). Un rand mai in fata, doi tineri se saruta cu pasiune, declansandu-le reactii dintre cele mai viscerale. Nu mai bine va rezervati voi, copii, o camera de hotel decat sa veniti sa spurcati institutia asta culturala de mare angajament? Ei cata nesimtire si la copiii din ziua de azi! Se saruta in fata noastra… Huo, pacatosilor, nenorocitilor, nerespectuosilor! Lasa ca ajungem noi acasa si citim…

7. Iubirea disperare. Impreuna inca din copilarie, el a fost singurul pentru ea, iar ea singura pentru el. Ajunsi acum la o varsta mai inaintata isi dau seama ca… poate ar fi fost mai bine sa incerce si altceva. Acum e prea tarziu pentru ca deja nu stiu sa respire fara celalalt, desi respiratia langa celalalt a ajuns atat de sufocanta si inecanta. Nu mai au ce sa-si zica de ani buni, iar vreun sentiment de dorinta sau pasiune pentru celalalt e o simpla amintire indepartata.

8. Iubirea obsesie. Petrec impreuna 12 ore pe zi daca nu locuiesc inca impreuna, iar daca locuiesc 25 de ore pe zi. In putinele momente in care nu sunt impreuna vorbesc la telefon in continuu, isi pun unul altuia melodii sau pur si simplu isi asculta unul altuia respiratia. Cred ca au descoperit esenta absoluta a iubirii, isi declara dragoste vesnica din cinci in cinci minute pana intr-un moment in care isi dau seama ca asta nu e iubire, ci dependenta si ca intr-o zi pur si simplu nu mai pot, simt ca explodeaza si ca se sufoca.

9. Iubirea sens unic. Ea- grasa sau urata. Sau si, si. El- nici prea prea, nici foarte foarte. Ea- stie ca nu poate mai mult si se agata cu orice mijloace de el. El- stie in sinea lui ca poate mai mult, dar parca n-ar vrea sa riste sa ramana fara mancarea aia proasta, dar comestibila si fara partidele de sex care, daca inchide ochii si se gandeste la Daniela Crudu, pot fi chiar acceptabile. Ea- vrea sa iasa in lume, sa se afiseze cu el, sa se mandreasca, sa se dea mare. El- n-ar vrea sa iasa nicaieri cu balena, dar mai face cate un compromis din cand in cand si obligatoriu in locuri in care stie ca nu-l cunoaste nimeni tocmai pentru motivele mai sus precizate.

6 Comments

Filed under Multi prosti...