Tag Archives: Ursul de Argint

Eu cand vreau sa laud laud


Si a venit si momentul… Momentul pe care il astept de la Filantropica si de la California Dreamin’… Adica de deja cativa ani… Momentul in care ma inclin si imi dau jos palaria in fata unui film romanesc…

Dar sa incepem cu inceputul…

Am plecat spre cinema( daca o salicica de vreo 200 de locuri inghesuite se poate chema cinematograf) cu o stacheta a asteptarilor foarte ridicata, asteptari care eram eu convins ca vor fi dezamagite crunt( de obicei asa se intampla cand ma da pe spate un trailer si cand jdemii de critici si criticei imi promit marea si sarea).

Nimic nu ma putea pregati pentru atmosfera care a impresurat una dintre primele proiectii ale filmului in Romania( de fapt, cred ca prima pentru publicul larg). Sala a fost arhiplina, ba chiar au ramas oameni pe afara( stiu, e socant, dar la un eveniment cultural si pe o vreme cainoasa chiar s-au inghesuit oameni), iar atitudinea publicului( cu o medie de varsta destul de scazuta, inca un lucru de scos in evidenta) a fost admirabila, aplaudandu-se la final si in general domnind o civilizatie aproape stranie pentru o sala de cinema neaosa.

Hai ca iar m-am luat cu altele… Revenind la film, n-am de gand sa-i fac o cronica pe larg( o sa-i fac la un moment dat si asta si o sa apara pe undeva pe aici) si nici sa-i cant vreo oda. Adevarul e ca nu merita nici ode, nici cantece de preamarire. E bun, e foarte bun pentru Romania in special, dar nu e un film fara cusur. Pacatuieste prin insistenta pe peisaje si imagini mai mult sau mai putin statice neinsotite de dialog sau alta forma de comunicare( Mitulesculeeee, nu te-ai putut abtine, nu-i asa?), greseste grav inainte de final cand scade tensiunea de pana la acel moment in mod inutil si plictiseste in multe momente prin lipsa unei coloane sonore( mama lui de buget infim!).

Cu toate astea, impresioneaza, induioseaza, tine spectatorul lipit de scaun si inoveaza, producand poate primele secvente reusite de thriller din cinematografia romaneasca. Produce umor inteligent, deloc fortat, subtil, grosolan in unele momente, dar in nici un caz suparator. Stoarce lacrimi reale, naste emotii fara sa agaseze, fara sa forteze nota. Creeaza personaje verosimile, adanc infipte in realitate si cu mici exceptii evita in mod magistral cliseele si ideile preconcepute.

Si ca tot veni vorba de personaje, aici nu pot sa exclam decat un mare si suculent  ”Uau!!!”. George Pistereanu in mod special este daramator( nici nu stiu daca exista cuvantul asta, dar nici nu ma intereseaza)… Pai daca Dragos Bucur si Andi Vasluianu sunt cei mai de seama reprezentanti ai noului val de actori romani, baiatul asta( de 18 ani la momentul filmarilor!!!) e Zeus si propun sa fie ridicat direct la rangul de mare maestru in materie de actorie… Incuiatii de la Berlin care nu i-ati dat nimic lu’ George, voi sigur ati vazut filmul?

Pe langa Pistereanu( inca o data, ma inclin), Ada Condeescu, o alta debutanta( a, am uitat sa va zic ca Georgica mai era si debutant…?) reuseste sa fie indeajuns de discreta si sa realizeze o chimie cu Pistereanu indeajuns de verosimila incat sa nu-i fure din stralucire acestuia. Cat despre personajele mai mici, detinutii( interpretati in bloc de amatori, detinuti reali) acestia sunt atat de bine alesi si pusi in valoare de Florin Serban incat te simti pentru o ora jumate ca facand parte dintr-un penitenciar adevarat, fara sa fii insa agasat de cliseele tampite americanesti cu abuzuri inutile, drame prefabricate si personaje ideatice ajunse din intamplare acolo si nedreptatite de legea oarba.

Cu si despre Pistereanu si Condeescu, chiar din gura lor, aici si aici

Gata, ma opresc aici ca am promis ca las cronica cea detaliata pentru o zi ulterioara in care o sa fiu mai putin extaziat si mai critic si analitic. Pana atunci va spun doar atat… Fratilor, duceti-va-ti la cinema( de vineri cica e la toate salile importante din Bucuresti cel putin) si n-o sa regretati! Bine, asta daca nu sunteti ultrasi Avatar si Lord of Za Rings sau de-aia care daca nu vad explozii, omuleti albastri sau farfurii zburatoare nu sunt multumiti… Caz in care mai bine stati acasa, mai bagati un popcorn la doi lei si daunloadati de pe torrentz un sefe ceva cu buget de jdemii de milioane de ieuro…

In incheiere, ca sa le mai dau un pic de apa de moara incuiatilor care ma numesc manelist si cocalar de cate ori apuca ocazia, ceva frumos, frumos de tot de pe pseudocoloana sonora a filmului…

Si daca sunteti tentati sa ma injurati si sa ma numiti inca o data cocalar, manelist si taran, uitati-va voi frumos la film si spuneti-mi ca nu va cuprinde asa o pofta sa ascultati macar o data melodiile astea doua… Macar pentru coloratura, pentru distractie, pentru relaxare…

Lanturile praf cenusa, fa Doamne fereastra usaaaaaa, sa ia foc puscariaaaaaa, sa iasa toata lumeaaaaaaa!!!

8 Comments

Filed under Arte