Incepe sa ma bage lumea in seama

Daca Mircea Badea tot vine cu grafice cu audiente la emisiune, Dan Diaconescu la fel, Antena 1, Pro Tv si nu numai dedica buletine intregi de stiri propriilor osanale, m-am gandit ca ar fi timpul sa ma laud si eu. Bine, bine, dar cu ce? Blogsorul meu de-abia face trei saptamani maine, numarul de vizualizari mai creste, mai scade, dar in niciun caz nu impresioneaza, bani din bannere publicitare ciuciu. Nici macar ceva pitzipoance n-am reusit si eu sa agat, ca s-ar parea ca unu’ care se recunoaste prost, si care mai e si misogin, si nesimtit pe deasupra nu e foarte atragator pentru ”sexul frumos”. Si asa ma pregateam eu sa cad intr-o noua depresie condimentata cu prietenul meu Jack Daniels si cu frati-su Johnnie Walker, cand nu stiu ce-mi vine de arunc o privire in spamul mailului meu. Unde imi cade privirea pe un mesaj interesant, mesaj din partea unui ”fellow” blogger, mult mai vechi in breasla si mai intelept, care ma anunta ca tocmai a scris o postare cu trimitere spre blogul meu, care ii place foarte mult.

Ei pe dracu! Adica domnului, Ciprian Draghici pe numele lui, nu numai ca ii place ciorna asta a mea de blog, dar mi-l mai si promoveaza fara vreun interes ascuns. Si cand ma mai uit si vad ca blogul stimabilului e unul destul de bine plasat in topul Zelist, blamat de atatia, dar dupa ale carui pozitii fruntase saliveaza sau au salivat pana si Dumnezeii blogosferei romanesti, gen Atotputernicul Zoso sau multpreabronzatul Cabral, incep sa ma simt si eu bagat in seama. Nu e mare lucru( inca), dar e una din bucuriile marunte care ma fac sa continui sa scriu pe aici. Whether you like it or not!!! Asa ca daca o sa va mai deranjeze vreuna din postarile mele viitoare, superioare, misogine, arogante, proaste scrise, nedocumentate, injurati-l pe baiatul asta aici, ca mi-a dat apa la moara…

La film in Bucuresti

Sunt cinefil de cand ma stiu. Mananc filme pe paine, avand saptamani in care ”devorez” cate un sezon-doua din cate un serial plus 5-6 filme artistice. Si cu toate ca exista Lasttorrents, Thepiratebay, Odc si asa mai departe, simt nevoia masochista de a ma duce din cand sa vad filme la cinematograf. Si cum pot spune ca am cam facut turul cinematografelor din Bucuresti, sunt in masura sa ofer o gama larga de motive pentru care orice om cu jumatate de creier NU ar trebui niciodata( sau aproape niciodata) sa se duca la film in Bucuresti.

Situatia 1: Esti student, ai weekenduri in care trebuie ”sa te descurci” cu 15 lei pentru mancare, dar cu toate astea vrei sa vezi si tu un film la cinema. Ce faci? Alegi unul din cinematografele mai ieftine… Filmele, chiar daca sunt mai vechiute, sunt decente pentru un cinefil care se respecta. Nu platesti mai mult de 5 lei si, iti zici tu, o sa vezi un film pe un mare ecran, la o calitate superioara celei a ”DVD-ripurilor” traditionale. Totul pare in regula, right? Wrong!!! Sala va arata obligatoriu ca dupa al treilea razboi mondial( vezi Cinema Gloria), vei dardai de frig daca vei avea proasta inspiratie sa te duci in timpul iernii( vezi Cinema Patria) sau vei avea chiar surpriza ca daca te duci singur sa nu se dea drumul la film pentru ca trebuie sa fie minim 2 spectatori.

Situatia 2: Acelasi personaj ca la situatia 1. Numai ca zici sa impaci capra cu varza si sa te duci si la un cinema mai fancy si sa nici nu platesti foarte mult. Alegi ziua de miercuri, ziua Orange. Si te avanti cu elan in mall. In oricare, dar cu precadere in Plaza, ca acolo ai auzit ca e ”Muviplexu'” smecher. Evident ca nu te grabesti si ca ajungi la casa de bilete cu cinci minute inainte sa inceapa filmul. Odata ajuns, vezi inimaginabilul. Puzderie de fomisti( pardon, studenti) la coada, ca la carne. Ce faci? Pai ai doua variante… Faci un compromis si alegi un alt film sau induri cu stoicism aglomeratia si te resemnezi ca o sa pierzi inceputul filmului. Si in felul asta, ajungem la:

Situatia 3: Orice cinematograf, oriunde in Bucuresti si nu numai, la orice film, de la orice ora. Ajungi cu 15-20 de minute inainte de inceperea filmului, iti alegi bilete mai in spate ca sa nu te doara ochii dupa, te asezi civilizat la locul tau si te bucuri cand observi ca locurile din fata si din imediata ta apropiere nu se ocupa si ai o vedere foarte buna. Totul pare in regula… In sfarsit vei savura si tu un film la cinema… Wrong again!!! Daca ai sperat vreun moment ca vei putea sa urmaresti si tu linistit sa zicem prima jumatate de ora a filmului ai gresit adresa! Pentru ca iata-i cum vin, vin in valuri, valuri zgomotoase, valuri dezordonate, valuri datatoare de dureri de cap si se aseaza obligatoriu undeva in fata ta. Si macar de s-ar aseza… Dar intotdeauna cei care ajung mai tarziu ori nu-si gasesc locurile decat dupa ce incearca vreo trei randuri( toate in fata ta!!!), ori au foarte multe haine pe ei, pe care obligatoriu trebuie sa si le dea jos din picioare!

Situatia 4: Esti in bani. Nu stii exact cum s-a intamplat, dar ai avut o saptamana buna si ai ramas cu destui bani sa te rasfeti. Plus ca ai o pitzi de mall pe care vrei s-o impresionezi, aratandu-i ca iti permiti s-o duci intr-un loc select, si ca esti si un tip profund in acelasi timp. Ce faci? Alegi Afi Palace normal… Mallul autoproclamat cel mai mare din Estul Europei… Ai auzit ceva de Imax… Nu stii exact ce inseamna, un fel de 3D mai smecher iti zici tu… Ajungi la locul faptei, dai 500 de mii pe doua bilete, inca vreo 300 pe popcorn si suc( ca daca nu bagi ceva la mat, inseamna ca n-ai fost la film in mall), iti iei ochelarii de ”3D mai smecher” si intri pregatit pentru ”the time of your life”… Wrong again! Ochelarii sunt fie murdari, fie aburiti, fie si, si, iar dupa un sfert de ora in care te-ai chinuit sa stergi ”chestia aia” de pe ei, te resemnezi cu pata din dreapta jos de pe ecran… After all, o fi in scenariu… O fi vreo metafora! Dar stai, ca asta nu e tot. Imaginea arata de parca ar fi filmat un ciung cu telefonul dupa trei beri, iar ca sa vezi subtitrarea clar trebuie ori sa tii ochelarii cu mana, ori sa-i iei cu totul de la ochi si sa vezi imaginea neclara.

Nu ca suna atragator sa mergi la film in Bucuresti? Nu ca iti vine sa arunci zilnic o caruta de bani pe geam sa vezi si tu un film in mod legal si la o calitate corespunzatoare? Iar daca mai pui la calcul, pe langa situatiile de mai sus, si casieritele alea politicoase care isi dau ochii peste cap cand te aud ca mormai ceva despre carnet de student sau despre cod de la Orange, cinematografele splendide in care poti sa mori de sete linistit, ca n-ai de unde sa cumperi si tu o sticla de apa( NCRR, Gloria, Patria) sau cocalarii inevitabili care se vor gasi sa rada in hohote chiar in momentul in care el si ea se regasesc dupa ani sau cineva moare in chinuri si nelipsitii ”baeti” carora le va suna telefonul sau care se vor gasi sa-si spuna ultimul banc pe care l-au citit pa net chiar pe locurile de langa tine, eu unul zic ca una dintre cele mai frumoase metode de a-ti petrece timpul liber ramane mersul la cinema… Astea fiind spuse, sa vedem ce s-a mai uploadat pe Lasttorrents… Traiasca industria cinematografica din Romania!

Dormi linistit, paznicii de la metrou vegheaza pentru tine

Ma duceam la o ora mai tarzie decat de obicei spre casa… Si ca orice bucurestean( adoptiv si ilegal) care se respecta, am ales ca mijloc de transport preaiubitul metrou. Dupa ce am schimbat saptispe linii( multumesc domnilor primari de azi si de ieri pentru fluiditatea liniilor de metrou), am ajuns in sfarsit la ultima schimbare. M-am urcat asadar la Dristor spre Republica si m-am repezit ca orice meltean spre cel mai apropiat scaun liber. Ca deh, ma ”durea” si pe mine picioarele. Nici n-apuc sa ma asez bine, ca vad doi ”baeti” de la paza( ii stiti, aia care iti impuie creierii doua ore daca ai comis infractiunea suprema, de a trece doi oameni pe aceeasi cartela, dar daca te agreseaza o gasca de cocalari se fac ca-i doare la basca), asadar vad doi agenti de paza ”escortand” un nene afara din metroul care tocmai se pregatea sa plece din statie.

Prima reactie a fost una normala, de cetatean ingrijorat pentru soarta si integritatea fizica a sa si a celor din jur. Astfel, m-am tras mai la o parte, ca nu cumva acel ”infractor periculos” sa scape din ghearele ”oamenilor de ordine” si sa patesc ceva. Deja imi imaginam titlurile din ziare… ”Membru Al-Qaeda, impiedicat de bravii agenti de paza de la Scorseze sa-si duca la capat planul de atentat cu bomba asupra metroului care se indrepta spre Republica”… Sau ”Eroii de la Scorseze salveaza viata a sute de bucuresteni”… Totusi, in momentul in care mi-am mai revenit putin din admiratia fata de autoritatile care-si faceau neindoielnic datoria, am observat un lucru mai mult decat evident. Nenea care tocmai era escortat afara cu ”gratie”, fiindu-i adresate numai apelative politicoase de genul ”iesi ba dracu afara o data” sau ”misca bai nesimtitule” nu parea deloc periculos. Ba mai mult, avea in jur de 50 de ani, burtica si chelie, cara un bagaj dupa el( probabil acolo avea arsenalul) si in general avea toate atributele unui om normal.

Eh, mi-am zis eu, nu stiu sa apreciez oamenii. Pana la urma, mie si Bin Laden mi se parea simpatic in unele poze. Plus ca nenea teroristu’ parea cam ”zdruncinat” si vorbea cam impleticit. N-o fi avut el bombe, dar cu siguranta facuse el ceva scandal, se agatase de ”lungul brat al legii” sau ceva de genul asta. M-am asezat asadar mai confortabil in scaun( da, aveam doar o statie de mers, dar asa sunt eu, mai oltean), multumit ca vad si eu domne o dovada de profesionalism al organului legii. Si cand ma asez, ce sa vezi? Un baiat de langa incepe sa povesteasca cu glas tare ce se intamplase de fapt… Eu intrigat si multumit ca o sa am subiect de blog am ciulit rapid urechile( iar, ca un oltean ce ma respect)…

Se face ca de fapt nenea nu avea nici bombe, nu facuse nici scandal si nici macar nu ridicase vocea la nimeni. Nu, el facuse un lucru muuuuult mai grav, pentru care urma sa fie pedepsit conform legii. Nenea isi deschisese o bere, din care sorbise putin, dupa care si-o asezase intre picioare,pe jos…Uuuuuuuu! Rumoare, scandalizare, racnete de nemultumire la adresa nenorocitului, nesimtitului!!! Cum si-a permis domne sa faca asa ceva?! Intr-un mijloc de transport in comun atat de bine intretinut si de respectabil sa-si deschida o bere?! Pai Ceausescu daca traia il spanzura! Bine i-au facut! La puscarie cu canalia!

Nu-i asa ca de acum incolo o sa va simtiti mai bine in metrou, stiind ca aceste ”pericole sociale” vor fi capturate, pedepsite si eventual izgonite din civilizatie? Eu unul stiu ca ma simt protejat… Paznicii de la metrou vegheaza pentru mine, vegheaza pentru tine, vegheaza pentru noi toti…

No Basescu Day

Azi e ziua apelului simultan lansat pentru sustinerea proiectului Miscarea Violet sau No Basescu Day. Pentru cei inca nefamiliarizati cu miscarea mai multe detalii puteti gasi aici.

Si cum o imagine face cat o mie de cuvinte, iar eu unul nu mai am cuvinte destule impotriva Lui, Atotputernicului si Atotinteleptului conducator al ”tuturor romanilor”( plus-minus vreo 18 milioane), m-am gandit sa-l las chiar pe EL sa ne ilustreze de ce e absolut necesar sa-i spunem un NU hotarat, macar de principiu, daca tot n-avem ce-i face inca aproape 5 ani. Domnu’ Presedinte, aveti legatura:

Sa ne traiti bine, Luminatia Voastra!

Specimene de facultate

A fost odata ca-n povesti/ A fost ca niciodata/ In centru de Bucuresti/ O prea fitoasa facultata( n-aveam rima…). Si in aceasta facultate, nu spun care, facultate importanta, isi fac veacul diverse vietati, fapturi, fiinte, specimene care mai de care mai ”colorate”( fara niciun substrat rasist sau politic). Si desi nu e bine sa faci generalizari, domne, ca doar suntem fiecare unici si individuali in felul nostru( nu-i asa ca ati mai auzit cliseul asta de 250 de mii de ori), m-am gandit sa incadrez aceste ”specimene” in niste tipologii.

Sa incepem cu distinsii, respectatii, venerabilii si prea invatatii profesori:

1. Tipul geniului. Licentiat si plurilicentiat, cu masterate si doctorate la activ de nici el/ea nu le mai stie numarul, proful genial e acel prof supracalificat, al carui loc ar fi intr-o societate dreapta in comisia de acordare a premiilor Nobel, Pulitzer si Mtv si nicidecum in fata unor studenti muciosi care nu inteleg nimic. Pe proful genial il recunosti dupa sictirul si scarba cu care intra in sala si dupa tonul superior pe care vorbeste cu oricine indrazneste sa-i adreseze o intrebare lui, atotputernicului si atotinvatatului.

2. Tipul nesatisfacutei. Probleme in familie, probleme in casnicie, probleme in viata sexuala. Cum le rezolvam? Ne prezentam la facultate si ne varsam naduful pe scarnaviile de studenti care nu stiu sa aprecieze onoarea care li se ofera in momentul in care li se primeste taxa modica de douascinci de milioane pe an si li se permite sa invete de la cei mai buni. Exista si reversul medaliei, in momentul in care nesatisfacutei ii merge mai bine acasa, aceasta vrand sa scape cat mai repede de scarnavii le da subiecte de 20 de minute la examen.

3. Tipul complexatului din copilarie. Pustiul care a intarziat sa creasca, fata careia inca nu-i aparusera sanii in clasa a zecea, studentul care invata pe branci si nu era bagat in seama de idolii lui profi, pe toti ii poti regasi in tipul complexatului. Aflat acum in cautare de razbunare si sete de sange, isi varsa naduful pe tot ce misca la cursul lui ca sa-si demonstreze ca a ajuns si el in sfarsit smecher si ca in sfarsit asculta cineva si de el.

4. Tipul singuraticului in cautare de prieteni. Citeste non-stop, joaca jocuri de tip Travian, dar ceva ii lipseste. Un partener de discutii. Si atunci vine la facultate si incepe sa indruge verzi si uscate cu orice student care ii da apa la moara, uitand ca mai are si o materie de predat.

5. Tipul baiatului de gasca. Face glume cu studentii( si mai ales cu studentele), face orice la cursuri, numai ce ar trebui sa faca nu, iti da teste si examene numai cand si daca vrei si tu si in general e proful la ale carui cursuri te duci ca sa te amuzi sau ca sa citesti ziarul. Exista si chichita, pe care nu ti-o anunta din start ca n-ar fi fun. Nota lui nu prea conteaza la nota finala, asa ca ramai cu rasul!

6. Tipul copilului fara varsta. Te pune sa repeti pana la tampeala acelasi lucru, incurajeaza raspunsurile in cor, vorbeste pe un ton infantil cu toata lumea si in general face cam tot ce face si un copil de gradinita. Cu un mic amendament. La examene se maturizeaza brusc!

As mai avea cateva, dar ma si va plictisesc deja de moarte, asa ca trecem la partea suculenta. Tipologii de studente:

1. Tipul tocilarei. Cea mai cuprinzatoare tipologie dintre toate, aceasta inglobeaza mare parte a studentimii din facultatea la care fac referire, cuprinzand numeroase subtipologii:

1.a. Tocilara perfecta. Sta zi si noapte, invata si toceste, ia numai note de 10, si cu toate acestea gaseste timp si pentru cluburi si pentru baieti, facandu-ne pe toti sa ne dam palme si sa vrem sa o corupem intr-un fel. Cea mai urata, dar si cea mai iubita tocilara in acelasi timp, toti dorindu-ne macar o data sa o vedem cazand in nas, dar in acelasi timp toti purtandu-ne frumos cu ea, ca deh, o sa avem la un moment dat nevoie de ea.

1.b. Tocilara esuata. Sta zi si noapte, invata si toceste, si cu toate astea tot se trezeste cu restante, n-are timp de altceva si ori e virgina, ori e pe cale de a redeveni din cauza inactivitatii.

1.c. Tocilara urata. Fortata inca din frageda pruncie sa toceasca, ia note mari mereu, dar la fel ca si cea de la 1.b. lipsa de activitatea o scoate din minti. Hainele masculine, largi si prafuite, ochelarii batranesti si parul facial care se iveste cu regularitate sunt doar cateva din caracteristicile ei de baza.

1.d. Tocilara complexata. Sta zi si noapte, invata si toceste, nu e nici frumoasa, nici urata, ar gasi timp si sa mai iasa in lume si ar cauta-o si baietii. Cu toate acestea, are o parere foarte proasta despre ea, parere care o impiedica sa socializeze la cel mai elementar nivel.

2. Tipul flower power. Asculta folk si divinizeaza florile si copacii, zambeste intruna si vorbeste foarte politicos cu toata lumea. E foarte egoista si rea la suflet, dar ascunde totul sub masca de ”fata draguta”. N-are prieteni adevarati si nici n-a avut vreodata, pentru ca nu exceleaza la capitolul actorie si e usor de citit pentru toata lumea.

3. Tipul rebelei tocilare. Usor de incadrat si la subtipologiile ”tocilarei”, rebela tocilara poate fi recunoscuta dupa numarul generos de piercinguri si dupa freza nonconformista, care se bat insa cap in cap cu atitudinea de cuminte pe care o afiseaza intr-un cadru mai intim si cu numarul de ore si zile alocate invatatului.

4. Tipul complexatei din copilarie. La fel ca si in cazul profesorului complexat din copilarie, si aici se incadreaza toate cele care au fost batjocorite sau de care s-a facut misto la un moment sau altul. Intentionat au schimbat orasul natal, pentru a scapa de fantome, dar cu toate acestea nu se pot dezbara de obiceiul de a lega relatii doar cu alte ”complexate”. Complexatele pot fi recunoscute dupa modul de a umbla, in haita, prin rezervare, prin dorinta de a nu iesi niciodata in comun cu nimic.

5. Tipul razboinicei. Ii place sa se impuna si ii place sa i se auda vocea(de cele mai multe ori extrem de neplacuta) in orice imprejurare. Isi da cu parerea despre orice, intra in clinciuri cu oricine si pe orice tema si in general nu se da in laturi de la nimic pentru a-si arata forta( inchipuita in cele mai multe cazuri).

6. Tipul frustratei. Asemanator cu tipul complexatei, nici acesteia nu ii place prea mult sa iasa in evidenta. Frustrata este cu toate acestea mult mai parsiva decat complexata, aceasta avand o furie de necontrolat fata de tot ce inseamna element inconjurator. Antisociala si retrasa, frustrata isi gaseste fericirea numai in esecurile altora, alta realizare mai mare decat a lua cea mai mare nota la un examen la care s-a picat pe rupte neexistand pentru ea.

7. Tipul fetei de la tara. Nu neaparat nascuta sau crescuta in mediul rural, ci mai degraba in orase mici de provincie, fata de la tara este retrasa si antisociala, fiind obisnuita din vremurile in care pastea gastele pe camp, sa se bazeze numai si numai pe fortele ei si sa nu se dea in laturi de la nimic pentru a ”avea succes in viata”.

8. Tipul istericei. Fie ca a invatat, fie ca nu, fie ca stie, fie ca nu, fie ca e pregatita, fie ca nu, isterica e mereu stresata. Se invarte in cerc o ora inainte de a intra la examenul oral, intrerupe de 20 de ori un curs pentru a pune intrebari idioate sau cere notite din doua surse, cu toate ca a fost la toate cursurile. Isterica are intotdeauna ocupatie si nu e niciodata linistita.

9. Tipul falsei fete de gasca. Disponibila intotdeauna pentru un party, simpatica si zambitoare, haioasa si atragatoare, falsa fata de gasca isi arata adevarata fata atunci cand ii ceri ajutorul, cu o tema, cu un curs, la un examen. Moment in care inevitabil falsa fata de gasca se da lovita si te refuza mai mult sau mai putin elegant sau daca e nevoita sa accepte sa-ti faca un serviciu, are talentul de a te face sa te simti ca si cum ti-ar fi oferit un rinichi, si nu o amarata de tema sau un prapadit de curs.

Atentie:

Textul de mai sus este unul pur fictional, orice asemanare cu personaje, institutii sau locatii reale fiind pur intamplatoare si neintentionata.( asta ca sa n-am vorbe la proces…)

Carul cu roze( partea 1)

Pentru ca am tot fost acuzat ca vad lumea in negru, ca ma agit prea tare, ca sunt prea nervos, am zis sa fiu si eu domne o data fericit. Sa vad si eu lumea in roz! Si iata de ce sunt fericit:

1. Sunt fericit ca fac parte din mana de oameni care a platit sa vada superbul film al regizorului de origine romana Radu Mihaileanu, Le concert, film care a primit zilele trecute 6 nominalizari la premiile Cesar, cele mai prestigioase premii ale filmului francez( nu stiati asta, nu?)

2. Sunt fericit ca exista papagali care intra pe blogul asta si lasa comentarii cu pseudonime fictive, insultandu-ma si uitand ca le ramane adresa de mail si ca pot sa aflu foarte usor cine sunt. Prietenii mei, daca n-ati exista voi, lumea ar fi prea frumoasa, asa ca va multumesc ca imi dati material!

3. Sunt fericit ca, desi stiu ca sunt Prost si recunosc ca sunt Prost, atunci cand schimb doua vorbe de exemplu cu anumite ”specimene” din facultatea mea de fite, ma simt mai bine!

4. Sunt fericit ca, desi am invatat cumulat vreo trei zile in sesiunea asta, am sanse mari sa iau note comparabile cu cateva din aceleasi sus-numite ”specimene” care au stat cu saptamanile inchise in casa, nemaifacand diferenta dintre zi si noapte, dintre un anotimp sau altul. Dati, ba, si voi niste gauri la borcanele alea in care traiti sa mai luati si niste aer!

5. Sunt fericit ca stiu de luni intregi de concertele Ac-Dc si Metallica in Bucuresti, in timp ce de marea paranghelie Miss Piranda 2010 de la Sala Polivalenta am aflat de-abia azi. Poate ca pana la urma mai e o speranta pentru tara in care s-au epuizat biletele de 120 de lei la Ac-Dc cu vreo 4 luni inainte de show.

6. Sunt fericit ca cel putin din lecturarea compozitorilor si a interpretilor calificati anul asta la Selectia Nationala a Eurovisionului se anunta un concurs decent, interesant, cu voci solide si compozitori buni, fara mogi, costi ioniti sau dinozauri. Si mai sunt fericit ca Florin Salam nu s-a calificat, si nu pentru ca ar fi fost discriminat( asa cum a incercat sa faca el valuri) sau pentru ca ar fi trimis manele( pentru ca una din melodii chiar nu era manea), ci pentru simplul fapt ca melodiile n-au fost suficient de bune. Va spun sincer, daca Salam se inscrie la anul sau peste niste ani cu o melodie buna o sa fiu primul care o sa-l sustin.

7. Sunt fericit ca nici acum nu stiu cine e Bahaian, ce a facut sau de ce a ajuns numele lui la toate buletinele de stiri, in schimb am auzit de Radu Paraschivescu, Tudor Octavian sau Radu Cosasu.

8. Sunt fericit ca un alt film romanesc de care n-a auzit nici dracu’ si care arata bine de tot, ”Eu cand vreau sa fluier, fluier” va fi prezentat in competitia oficiala la Festivalul International de Film de la Berlin. Daca la noi nu-i baga in seama nimeni, macar la altii…

9. Sunt fericit ca s-a dat in sfarsit drumul la scara rulanta de la metrou de la Universitate, dinspre Pasajul Intercontinental. Si in timp record! N-a durat decat vreo 6 luni… Hai ca usor, usor ne face Oprescu si autostrazi suspendate, si piste de elicoptere…

As da Zile Nationale de la mine…

Ieri a fost 24 ianuarie. Lasand la o parte ca pe siteurile de stiri, pe televiziunile, de stiri sau generaliste, si in general pe cam toate canalele de media, capul de afis l-au tinut tot framantarile din PSD, flacarile violete si gerul, sa recunoastem ca majoritatea dintre noi n-avem habar ce inseamna 24 ianuarie, ce s-a intamplat pe 24 ianuarie sau daca s-a intamplat ceva pe 24 ianuarie. Istoricii, intelectualii si politicienii de seama s-au unit insa si au adus in ”dezbatere” o tema mai veche, aflam de aici, si anume schimbarea Zilei Nationale. Stiti voi, aia care se nimereste mereu sa se sarbatoreasca in acelasi timp cu ziua Pro Tv -ului. Si au lansat cateva ipoteze. Avem asadar varianta de 24 ianuarie ”in semn de reparatie morala si corectitudine istorica”( de la prostanacul violet citire) sau varianta 10 mai pentru ca ”o zi de iarna nu vine in acord cu firea si cu psihologia acestui popor tanar”( de la ministrul Yes Man Cioroianu si principele actor duda citire). Cu alte cuvinte, hai bre sa nu mai inghetam ca fraierii si sa ne stea micu’ in gura da ziua noastra a tuturor romanilor si sa ne simtem si noi bine cu burta la soare.

Reflectand putin la cele spuse de distinsii domni istorici, diplomati si marinari, m-am gandit sa fac si eu niste propuneri de Zile Nationale ale Romaniei:

1. 8 aprilie. Ziua Internationala a Romilor. E primavara si oricum daca ma uit bine pe strazile din Bucuresti, la Pro Tv, la Antena si pe Kanal D, incep sa am impresia ca noi suntem minoritari si ca de-alde Salam si Guta merita sa-si impuna ziua.

2. 4 noiembrie. Ziua de nastere a lui Basescu. Va mai trebuie alt argument?

3. 1 iunie. Ziua copilului. Ca si-asa de cand cu flacari violete si energii negative parca am dat toti in mintea copiilor.

4. 10 octombrie. Ziua mondiala a sanatatii mintale(daca nu ma credeti, verificati). Daca tot vorbim de psihologia poporului astuia, mi se pare foarte potrivita.

5. 1 aprilie. Pentru ca ne-a placut intotdeauna sa fim condusi de pacalici.

6. 2 mai. Ziua Rugaciunii in Sua. Pentru ca pana la urma cu asta o sa mai ramanem.

7. 21 mai. Ziua protectiei impotriva somajului. Desi la asta cred ca Boc si Vladescu ar avea niste obiectii…

8. 20 iunie. Ziua canonizarii lui Stefan cel Mare si Sfant. Ce poate fi mai reprezentativ decat ziua in care a fost declarat sfant un criminal notoriu?

9. 3 iulie. Ziua Justitiei. Pentru ca justitia este un concept atat de regasit, de bine reprezentat si de respectat in Romania.

10. 21 martie. Ziua Internationala a Somnului. De veci, as adauga eu.

11. Tot 21 martie. Ziua Internationala a Poeziei. Pentru ca tot romanul s-a nascut poet.

12. 19 noiembrie. Ziua Mondiala a Toaletei. Pentru ca tot suntem cu totii intr-o mare buda.

13. 2 februarie. Ziua Internationala a Zonelor Umede. Doar pentru ca suna bine.

14. 23 ianuarie. Ziua mea de nastere. Ce, nu sunt si eu roman?

Si ceva de bine…

Stiu, o sa-mi iau injuraturi maxime pentru postul asta, o sa fiu numit manelist s.a.m.d….Dar cu toate astea, nu ma pot abtine sa nu remarc un eveniment muzical zic eu important si demn de lauda pentru industria asta muzicala romaneasca plina de Inne care se lauda intr-un mod rusinos cu un top din America facut de 5(!!!!) radiouri, dandu-ne noua prostilor care citim ziare si punem botul la tampeniile pe care le debiteaza niste cretini care n-au auzit in viata lor ce inseamna o documentare riguroasa, impresia ca artista nepereche a cucerit topurile din America. Am divagat putin de la subiect asa ca sa ne revenim.

Evenimentul pe care vreau sa-l remarc si sa-l aduc in atentia publicului meu neinsemnat inca numeric este o colaborare realizata de Costi Ionita cu Shaggy si Bob Sinclar( deci Sinclar, nu Sinclair cum il poceste toata lumea). Nu sunt fan al lui Costi, nu sunt admirator al ”carierei lui artistice” de mare angajament, inca nu pot sa-l iert pentru ca a fost unul din primii producatori de manele din Romania, dar in momentul in care tu, un roman amarat si anonim pe pietele importante de afara, reusesti sa convingi doi colosi ai muzicii anilor 2000 sa faca o piesa cu tine, nu pot decat sa-mi scot palaria in fata ta si sa-i transmit Innei si trupei ei de producatori de mare caracter ca asa se face treaba.

Despre piesa nu vreau sa spun mare lucru, nefiind vreo opera de mare originalitate sau vreo realizare de exceptie. Cu toate acestea, sunt convins ca va prinde foarte bine in topuri vara viitoare, avand aroma aia de ”summer hit”. Inca o data, nu despre asta e vorba. Este vorba despre faptul ca doi artisti nominalizati la premiile Grammy si care au vandut multe, foarte multe milioane de discuri in intreaga lume au acceptat sa colaboreze cu un nimeni de al nostru. Si oricat ar fi acesta de antipatic, de enervant, de arogant, de plagiator s.a.m.d. e un produs al muzicii romanesti si, pe cat de mult trebuie sa-l injuram pentru albumele cu Guta si cu Salam, pe atat de mult trebuie sa-l apreciem pentru reusitele sale.

Asadar, Costi, tot respectul meu si la mai multe!

Cum sa pici un examen-ghid practic

Presupun ca oricine s-a intersectat la un moment sau altul cu unul din ghidurile alea gen,,Cum sa cuceresti o femeie”, ”Cum sa te imbogatesti din nimic”, ”Cum sa ajungi un om de succes” si alte mizerii de genul asta facute sa credem ca avem un control asupra vreunuia din lucrurile astea. Ei bine, eu o sa va prezint un tratat nestiintific, dar documentat si functional garantat 100 %, despre cum sa pici un examen in 10 pasi siguri:

Pasul 1: Ai grija ca examenul sa fie fixat de ziua ta, eventual si in weekend si la vreo doua zile dupa un alt examen.

Pasul 2: Fiind ziua ta, ai grija sa bei in noaptea dinainte indeajuns incat sa nu mai vezi la o juma de metru in fata ta, reducandu-ti astfel orice sansa de a putea copia de la colega.

Pasul 3: Ai grija sa te trezesti cu 15 minute inainte de ora examenului si sa stai undeva departe, undeva acolo fata de facultate( sa zicem, Salajan fata de Universitate) ca in acest fel sa ajungi dupa ce a inceput examenul si sa fii asezat in singurul loc ramas liber, in prima banca.

Pasul 4: Ai grija sa nu inveti absolut nimic pana in ziua dinaintea examenului, zi in care sa-ti dai seama ca nu ai toate cursurile si ca ”oricum nu mai are rost”.

Pasul 5: Ai grija ca in noaptea dinainte, pe langa bautul obligatoriu, sa te apuci sa dai telefoane la foste prietene, cu care sa depeni amintiri din ”vremurile bune” timp de patru ore si sa-ti reduci timpul de somn la cel mult doua ore, sau daca esti amator de senzatii tari nu mai dormi deloc ca oricum ala e timp irosit.

Pasul 6: Fa gesturi largi in timpul examenului prin care sa se vada ca incerci sa vezi ceva la colega, in felul asta atragand atentia celor patru perechi de ochi ai profesorilor supraveghetori numai si numai asupra ta.

Pasul 7: Fa in asa fel incat sa eviti temele din timpul semestrului, teme care te-ar mai putea salva si fa in asa fel incat sa ai prezenta minima obligatorie, facand astfel imposibila orice dovada de compasiune din partea profilor.

Pasul 8: In ziua dinainte, aia in care te-ai hotarat si tu in sfarsit sa inveti ceva, fa in asa fel incat sa inveti cu laptopul deschis, online pe mess si cu YouTube-ul la indemana ca, nu-i asa, nu poti sa inveti intruna si in fond si la urma urmei pauzele scurte si dese-cheia marilor succese.

Pasul 9: Daca mai ai si proba orala, repeta-ti in minte raspunsurile la cele mai complicate intrebari cu putinta, facand astfel sa-ti fie atat de groaza de ce o sa se intample inauntru incat sa nu mai intelegi nici cea mai elementara intrebare si sa baigui ca un retardat ”Nu inteleg”.

Pasul 10: Pasul 10 nu mai exista pentru ca primii 9 pasi sunt mai mult decat suficienti pentru a-ti atinge scopul. Dar cum orice teorie care se respecta e in 10 pasi, am pus si eu 10 desi n-aveam decat 9.

Nota foarte importanta: Desi ghidul de mai sus este, cum am afirmat mai devreme verificat practic, asta NU inseamna sub nicio forma ca vreunul din evenimentele ghidului mi s-au intamplat astazi sau in orice alta zi. Studiul a fost efectuat pe subiecti totali necunoscuti mie, de care ma dezic si pe care nu-i recunosc sub nicio forma. Inca o data, NU am testat pe pielea mea studiul niciodata si oricine afirma contrariul minte cu nerusinare!

Carul cu nervi( partea a doua)

Iar am draci! Si cum nu mai am chef de nicio introducere( oricum nu citeste nici dracu frustrarile mele de aici), trec direct la subiect, de unde ramasesem:

13. Ma enerveaza ca iar a devenit patinajul sportul rege in Bucuresti, si asta nu pentru ca au inceput Campionatele Europene de la Tallinn( again, nu stia nici dracu lucrul asta), ci pentru ca a nins si trotuarele au devenit un fel de teren de antrenament pentru hocheisti. Pe sistemul ”mereu surprinzator” iar a dat zapada in noi fix in mijlocul iernii si le-a luat pe autoritati pe neasteptate. Opresculeeeee, te inteleg ca esti doctor si nu te deranjeaza daca se umplu spitalele, dar cum te mai votam ma noi cu picioarele rupte si gaturile frante?

14. Ma enerveaza ca criticii de film ai lu’ peste prajit au dat Globul de Aur unuia dintre cele mai supraapreciate filme din ultimii ani, Avatar, un fel de desen animat cu megabuget si fara intriga. Bai baieti, la Up in the air sau la Inglorious Basterds macar v-ati uitat la trailer?

15. Ma enerveaza ca s-a trezit balena, pardon actrita de mare angajament Mo’Nique, si ea o demna castigatoare de Glob de Aur, sa ne demonstreze cat de superficiali suntem noi si cat de profunda in gandire si filozofie e ea, dezvaluind ”cum arata de fapt picioarele unei femei de culoare”. Femeie( stiu ca e putin fortat, dar in ciuda aparentelor ea asa e etichetata), ai auzit de evolutie?!?! De ce n-ai venit invesmantata in frunze daca tot esti fixata pe natural? Bine, ganditi-va cati copaci ar fi trebuit sa fie folositi pentru a-i acoperi trupul de viespe al ”doamnei”…

16. Ma enerveaza ca Tvr-ul( stiti, televiziunea aia pe care o avem toti pe telecomanda pe la butonul 73 si care mai are un pic si e depasita la audiente si de Trinitas) iar a facut praf o ceremonie de decernare a unor premii. Ce o fi in capul unor oameni care hotarasc sa traduca pe loc monologurile unui Ricky Gervais sau discursurile de multumire ale castigatorilor, chinuindu-se 2 minute sa explice o poanta de 2 secunde care n-are niciun sens in romana? Guess what, bai oamenilor de televiziune, cine s-a trezit la 4 sa se uite la Globuri stie engleza mai bine ca voi, ba papagalilor!

17. Ma enerveaza ca se mananca mult cacat in presa romaneasca. Bunaoara, eram anuntati cu mandrie, cu surle si cu trambite ca glasul de aur al muzicii romanesti, aceasta privighetoare a Carpatilor, Inna pe numele ei pamantean, a escaladat piscurile topurilor internationale, ajungand number one in topul Billboard Dance something. Numai ca surpriza, ba jurnalistilor, baetii de la Billboard au site oficial!!! Si, desi paparuda( hai ca m-am enervat rau deja), se regaseste pe site, ea apare la ”this artist hasn’t charted yet”, adica pentru astia care n-au facut rusa in scoala, acest artist n-a aparut inca in niciun top!!! Ia duceti-va voi frumos cu diploma de la jurnalism de la Spiru Haret la buda si trageti apa! Si luati-o si pe domnisoara cantareata cu voi!

18. Ma enerveaza ca m-am uitat astazi, joi, in sifonier si mi-am dat seama ca nu detin nici macar un articol vestimentar de culoare violeta! Pai de-aia imi merge mie domne rau! Gata, m-am hotarat, maine ma duc in piata si imi iau ciorapi din lana violeta!

19. Ma enerveaza ca, dupa ce ca pe trotuare trebuie sa fac patinaj artistic, pe trecerile de pietoni trebuie sa fiu un fel de Usain Bolt, din moment ce verdele tine vreo 10 secunde trase de par, dintre care, pe primele si pe ultimele 2 trec ”soferii da Bucuresti”. Eu inteleg ca noi pietonii suntem un fel de subspecie aflata la baza lantului trofic, dar lasati-ne si pe noi sa murim linistiti de gripa porcina…

20. Ma enerveaza( nu, ma infurie!!!) ca in acest moment, joi 21 ianuarie 2010, ora 19 si 48 de minute, la sondajul de pe Taraf Salam are 900 de voturi in fata lui Guta. 900, bai tata?! Pentru reprezentantul Rromaniei la Eurovision? Ce dracu, ma, pana si Basescu a avut mai multe voturi in fata… Cer renumararea voturilor nule!

21. Ma enerveaza ca am aflat in presa serioasa, analitica si de mare angajament ca Beckham o are mica si n-am aflat cat de mica… Haideti, ma, ca vreau sa incerc o noua replica de agatat, pe sistemul”Pisi, vrei sa cunosti un barbat mai dotat ca Beckham?” si nu sunt inca sigur daca asa e intr-adevar. Cer o masurare oficiala cu sublerul! Sau macar cu rigla, cum faceam cand eram mici…

22. Ma enerveaza ca marele artist al versurilor bine mesterite, cel care isi dorea sa ”change the world” si condamna ”spaga si coruptia” a cotit-o incet, dar sigur spre manele. As pune spre exemplificare linkuri catre ultimele doua melodii ale lui, ”V.I.P.” si ”Sus pe bar”, dar nu merita nici macar atata lucru. Puiule, ritm balcanic e una, ritm de manea e deja altceva! Si V.I.P. e manea, ba! Iar clipul de mare angajament la ”Sus pe bar” e un fel de film porno facut cu solduri…