Monthly Archives: November 2010

Anunturi de maxima importanta


Nu pentru omenire, nici macar pentru patrie, ci pentru micutul de mine:

1. Am reusit sa ma pricopsesc cu o noua colaborare de mare angajament. Colaborarea este, ca de obicei in mass-media si onlineul romanesc, de genul ” tu muncesti si noi poate te platim daca ne aduci treisicinci de milioane de vizualizari.” Moment in care intrati voi in rol. Si imi aduceti cele treisicinci de milioane de vizualizari. Siteul s-ar putea sa-l stiti, se cheama Ziare.com, iar pana acum mi-au aparut deja doua articole( asta si asta), pe care am sa va rog sa dati clickuri de parca viata voastra ar fi in joc. De asemenea, puteti sa intrati si aici si sa vedeti toate articolele scrise de mine la baietii astia de acum si pana in vecie, Amin( atentie, in cateva zile pregatesc ceva incendiar!)

2. Alti baieti cu care colaborez( pe stil si mai barbar, tu muncesti si noi te platim la sfantu’ asteapta) au facut tampenia astronomica de a ma numi sef al departamentului sport. Siteul se cheama Renne.ro, iar anuntul de la punctul asta nu se dorea o bataie cu caramida in piept( desi asa pare la momentu’ asta), ci se dorea un apel.

Asadar, daca exista careva dintre voi pasionat de sport, care mananca sport pe paine, respira sport si stie sa si lege doua cuvinte despre sport dupa un rationament logic si respectand oaresice reguli gramaticale si de ortografie, sa ma caute! Aici la comentarii, pe Facebook, pe Twitter, pe Messenger, sa dea cu piatra, sa urle mai tare…

Nu va promit beneficii materiale, desi, lasand gluma la o parte, eu am avut parte de cateva in anul asta de cand lucrez cu baietii astia. Va promit in schimb ca o sa faceti parte dintr-un colectiv misto( serios, eu sunt cel mai naspa de pe acolo), ca o sa aveti sansa sa fiti cititi de destula lume( n-avem noi vizualizarile Click.ro, dar ne descurcam destul de bine), ca o sa puteti sa va mai puneti ceva in sivi la experienta de munca( conteaza mult, credeti-ma pe cuvant), ca o sa primiti feedback si instruire valoroasa de la oameni care stiu una, doua despre jurnalism( nu eu, inca o data o spun) si ca o sa mai puteti trage si alte beneficii( legitimatie de presa, invitatii la evenimente, etc, etc.).

3. Aici deja mi-e cam tarsa. Adica dupa ce am dat doua anunturi serioase, de jurnalist si deontolog, vin iar cu prostii. Dar cum rusinea n-a tinut nimanui de foame, va zic si asta. Am si eu nevoie de ajutorul vostru la un concurs organizat de Love Plus pe Facebook, si ale carui premii sunt… niste carti, bineinteles. Tot ce tre sa faceti voi( astia care aveti profil de Facebook, adica practic toti, in afara de tzatza Leana) e sa intrati aici sau aici si sa dati click acolo unde zice ” Intra in gasca mea si ajuta-ma sa castig la Love Plus.” Hai, fratilor, ca nu va ia mult si am o nevoie de… carti de la Love Plus de numa, numa.

A, era sa uit… Daca nu ma aveti inca la prieteni la Facebook, intai ma adaugati( gasiti un buton acilisea in dreapta, dupa arhive si ciripituri) si dup-aia va alaturati gastii mele. Hai, multumesc, sanatate!

7 Comments

Filed under Prost mai sunt...

O descoperire


1. Faptele:

In data de 25 noiembrie, a.c., am fost la ”concertul de lansare” El Negro din clubul Silver Church din Bucuresti. Concertul trebuia sa inceapa la ora 21. N-a inceput. A inceput cu doua ore mai tarziu. La ora 21 a avut loc Miss Unifest. Am scris in detaliu despre situatia aceasta aici.

Explicatiile oficiale date atat pe pagina oficiala de Facebook a trupei El Negro, cat si pe blogul meu, la comentariile acelei postari au fost de forma aruncarii vinei pe umerii managementului evenimentului, care ”a anuntat echipa El Negro doar cu cateva ore inainte de 21 de programarea simultana a celor doua evenimente”( am parafrazat, ideea asta e, cuvintele nu erau chiar astea).

2. Descoperirea:

De pe siteul oficial Unifest, cat si de pe alte siteuri de aiurea( ca de exemplu asta sau asta), putem afla cu usurinta si dincolo de orice urma de indoiala ca evenimentul ” Miss Unifest” era programat inca de pe 15 noiembrie sa aiba loc in clubul Silver Church, in data de 25 noiembrie, la ora 21.

3. Concluzia:

Niciuna, ca nu vreau sa mai dau verdicte in necunostinta de cauza si fara sa cunosc indeaproape piata muzicala si a showbizului din Romania. Voiam doar sa ma intreb inca o data cum Dumnezeu n-a aflat nimeni din echipa ultramegaextrahiper profesionista, talentata si bine organizata a binecunoscutei formatii vocal-instrumentale El Negro de faptul ca Silver Church-ul a organizat doua evenimente in acelasi timp, desi se putea afla cu un amarat de Goagal si fara mari batai de cap. Sau poate stiau dar au lasat-o asa sa-i fraiereasca pe fraieri si sa ia bani la doua maini…? Nuuuuuuuu! Nuuuuuuuu se poate, domne, asa ceva!

Share

8 Comments

Filed under Multi prosti...

Cocalarul catel de online. Portret.


Dupa succesurile de proportii atinse de cocalarul New Age si cocalarul bloagar si, in conditiile in care in ultimele zile vizualizarile de-aici-sa dupe blog s-au dus in jos, astazi va prezint o noua specie de cocalar. Doamnelor, domnisoarelor si domnilor, cocalarul catel, rasa ”de online”! A, da, denumirea de catel am pus-o pentru ca am zis sa fiu bland… Putea la fel de bine sa fie sclav, vasal, capra…

Semnalmente:

1. Are un blogsor cu ( maxim! ) 100 de vizitatori zilnic, pe care cea mai lunga postare proprie are cam 200 de caractere( asta in zilele in care se simte atins de inspiratie divina si cuvintele ii curg din tastatura singure).

2. Are la blogroll minim 100 de bloguri, toate luate din clasamentele ”de specialitate”. Daca il intrebi de ce citeste respectivele bloguri, o sa-ti raspunda incurcat dupa cateva minute de scormonit creieri si scarpinat in nas ca ”sunt foarte tari, frate!”.

3. In afara de postarile proprii( rare, cam ca golurile in poarta adversa ale lui Banel), are ”recomandari” de pe cele 100 de bloguri pe care le are in blogroll. Recomandari pe sistemul ” ce bine le zice x”, ” ce tare e y”, s.a.m.d., ca doar, doar l-o baga careva in seama.

4. Cand se intampla in sfarsit sa-l bage unu’ in seama( in principiu, din mila), schimba tactica. Nu mai da recomandari de pe 100 de bloguri, da recomandari de pe un singur blog si se transforma intr-un fel de blog satelit.

5. Devine fidel pana la moarte marelui bloagar care l-a bagat in seama, declansand si o campanie puternica de idilizare si divinizare a respectivului. Astfel, marele bloagar va deveni un baiat de baiat, un om extraordinar, un tip super de treaba, ce mai, painea lu’ Dumnezeu!

6. Emite din cand in cand( rarut, ce-i drept) si opinii proprii pe marginea evenimentelor curente si a intamplarilor importante de zi cu zi. Coincidenta insa, de cele mai multe ori, opiniile si judecatile lui se regasesc in proportie covarsitoare si pe blogul zeului. Daca il vei intreba de ce se intampla asta sau, mai rau, il vei acuza ca plagiaza, iti va raspunde invariabil ca esti idiot si ca pur si simplu great minds think alike.

7. Daca se intampla ca marele bloagar sa-l bage si a doua oara in seama( de obicei, dupa ce a fost hartuit de vreo cinspe ori pe mess sau pe facebook), cocalarul catel se transforma in aparatorul acestuia, in ingerul lui pazitor. Incepe sa caute pe Goagal din ora in ora fiecare material rauvoitor adresat noului sau zeu, iar cand gaseste asa ceva, iese la atac. ” Cum iti permiti, ba mucosule, sa ataci un om la a carui unghie de la picior nu ajungi nici cu scara?” este cea mai obisnuita replica, urmata de pseudoargumentele ” Eu il cunosc personal pe x, care e o persoana extraordinara si n-are cum sa fie asa cum zici tu/ sa fii facut ceea ce zici tu”.

8. Continua sa inchine ode si cantece de admiratie marelui bloagar, doar, doar acestuia i s-ar face mai tare mila de saracul cocalar catel si l-ar baga in blogroll, inzecindu-i numarul de vizualizari zilnice si aducandu-l si pe el in randul bloagarilor cunoscuti.

9. E pus in sfarsit la colt de marele bloagar, care-i spune de la obraz ca e un lingau si un papagal si ca n-are timp de el… Moment in care cocalarul catel se metamorfozeaza in cocalar dulau si ataca cu spume la jugulara marelui bloagar. Se declara dezamagit, deznadajduit, frustrat, isi proclama increderea inselata si condamna institutia prieteniei, infiereaza rautatea si ipocrizia oamenilor de online. Dupa cateva zile revine, injura ca la usa cortului, isi baga si-si scoate in cel caruia ii inchina ode cu putina vreme in urma.

10. Intr-un final si dandu-si seama ca nici elucubratiile si injuriile nu i-au fost citite de mai mult de 30 de persoane, inchide blogul din ”motive personale” sau din cauza ”unor noi proiecte care-i ocupa prea mult timp si nu-i mai permit sa posteze cu regularitate”, se declara mandru de persoanele care l-au citit si l-au iubit, se bate cu pumnul in piept cu cifre falsificate si se declara inca o data dezamagit de lipsa de omenie a oamenilor din ”social media”.

11. Dupa doua luni, o ia de la capat, sub o noua identitate, pe un nou domeniu, cu noi profile de retele sociale, se declara novice in blogarime, isi pastreaza tactica de a se gudura pe langa dulaii din varfurile Zelistului si Traficului si isi incepe din nou ascensiunea pe culmile .roului.

Share

7 Comments

Filed under Multi prosti...

El negro de furie


Compui cinci versuri la trei ani, faci doua-trei ”coveruri”, te plangi de cat de greu o duce industria muzicala de cand cu piratarea, o pui de cate o lansare de album cu patru piese noi sau cate un concert aniversar din doua in doua luni, ii fraieresti pe fraieri si te chemi artist! Simplu, nu…?

Hai ca am inceput prea in forta si n-ati inteles nimic… Sa incepem dara cu inceputul… Prostul de mine inca mai pune botu’ la artistii din Romania si inca mai considera ca e un semn de respect pentru muzica si munca unor oameni sa platesti pentru spectacole live de buna calitate… Si ca principiu, nu gandesc rau, nu-i asa? Numai ca in realitate, calitatea e indoielnica, iar respectul pe care eu i-l ofer unor pseudoartisti mi se intoarce printr-un scuipat in fata!

Si iar am divagat de la subiect… Revin… Ieri, 25 noiembrie, am fost la concert de lansare a noului album El Negro. Sau, cel putin, eu la asta am crezut ca merg. Pentru asta am platit, asta scria pe biletul achizitionat de mine cu trei zile inainte de ”eveniment”. Scria cu litere mari ” Concert El Negro, 25 noiembrie, ora 21”.

Bine, nu mai sunt copil, nu mai cred ca tot ce zboara se mananca si nu ma asteptam ca niste ”staruri” de anvergura mondiala, cunoscute din Jamaica pana-n Pakistan sa inceapa sou’ la fix. Dar ma asteptam, ca un Prost ce sunt, sa mi se dea un spectacol pentru care am platit. In schimb, am primit tate lasate, craci strambi si mufe diforme de pitzipoance netrecute inca prin pubertate. Sau mai generic, Miss Unifest.

Care e legatura dintre Miss Unifest si El Negro? Asta m-am intrebat si eu ca bou’ timp de o ora jumate, aseara in clubul Silver Church, pana cand mi-am bagat picioarele, mi-am luat traista in bat si m-am carat. Nu inainte de a mai face un efort tampit si inutil cat cuprinde, acela de a-mi cere banii inapoi, in conditiile in care am fost tras pe sfoara si nu mi s-a oferit evenimentul pentru care am platit.

Credeti ca m-a bagat cineva in seama…? Surprinzator da, un ”baietas” cu un tatuaj pe gat, care se autointitula ”organizatorul de evenimente El Negro”, dar care, dupa mutra, era cel mult un amic din copilarie al lui Bogdan Negroiu, a carui verisoara a tavalit-o putin marele ”muzician” si de care i s-a facut mila, vazandu-l cum sufla in pungi prin statii de metrou imunde.

Ce mi-a servit organizatoru’ de evenimente? Ca imi cer scuze, ca nenorocitii astia de la Silver Church sunt de vina, ca ne-au bagat mizeria asta pe nas azi, ca in 10 minute incepe spectacolu’, iti promit eu, ca nu face scandal, ca de-astea… Eu: Nu vreau scandal, vreau doar banii inapoi, am platit pentru El Negro la ora 9, e 10 jumate si pe scena sunt niste paparude. El: Imi pare rau, dar nu pot sa-ti dau banii pe bilete, ca s-au bagat banii in nu stiu ce sistem si ca una, si ca alta… Si dupa parlamentari de niste minute bune, mi-am bagat picioarele definitiv, m-am pisat pe ei, 30 de lei si m-am carat!

Si, cu toate ca probabil pe ”artisti” ii doare in cot de un nimeni ca mine si probabil ca-si rad in barba ca si-au luat bani cu doua maini( o data de la fraierii care au platit bilete, o data de la fraierii care au facut consumatie in timp ce asteptau spectacolul magnificilor), eu le spun un lucru. Pe mine, un om care asculta El Negro de cand se stie, m-au pierdut si jur cu mana pe portofelu’ devastat de banii de bilete de aseara, ca n-o sa mai calc la niciun eveniment la care o sa participe formatia, ca n-o sa mai cumpar niciun material al formatiei si n-o sa mai accesez nici macar vreun videoclip apartinand trupei de pe net. Multa sanatate, baieti si tineti-o tot asa, ca aveti toate sansele sa ajungeti in analele muzicii!

P.S.: Am obtinut niste scuze oficiale pe pagina de Facebook a baietilor. Scuze care au fost impinse strategic cat mai jos in pagina in numai cateva ore. In schimb, baietii multumesc ” tuturor celor care sustin miscarea reggae”. I-auzi! Da’ miscarea asta implica cumva si prostituarea pe maruntis si asocierea muzicii cu preselectiile pentru viitoare participante la orgii cu miliardari…?

P.P.S. : Domnisoara a carei poza este la inceputul postarii este ea, chiar ea, liderul formatiei El Negro, Bogdan Negroiu, cu un nou look, special creat pentru viitorul concert de lansare.

Share

13 Comments

Filed under Multi prosti...

Zilele Baz


Cel mai mare eveniment de afaceri din Romania, ziceau organizatorii! Gratis pentru bloagari… Am treaba cu afacerile cam cat au Cristea si Tanase cu fotbalul, dar zic ca daca e moca, sa ma bag si eu… Ce pot sa pierd?

Zis si facut, ma inscriu eu pe site ca bloagar( va provoc sa gasiti sectiunea de inscriere pentru bloggeri pe site, mie mi-a luat 45 de minute), dupa care ma holbez putin pe la program. Antreprenoriat( eu am inteles ca asta e de fapt un somaj, atunci cand te-a dat patronu’ afara si nu mai gasesti de munca), Real Estate & Retail( ha?), Inovatie( de la Aurel Vlaicu pe la noi n-a prea mai inovat nimeni nimic, asa ca daca nu e invitat sa vorbeasca Vlaicu, nu ma intereseaza!), CSR( Comunitatea Studentilor din Romania?, Consumatorii de Suc din Romania?) si, in fine, Media si Marketing, care parca suna a ceva la care m-as duce moca.

Si ma trezesc eu vineri dimineata si ma duc la Hotel Novitel, imbracat de scandal, cu hanoracul meu de bun si cu tricoul cu ” Peace” achizitionat la cinci euro in Italia si ma asez la coada la inscrieri. Acolo ecusoane peste ecusoane, cu nume care mai de care. Vine si randul meu, zic ma cheama ”xulescu”. Aia, pardon distinsa domnisoara care se ocupa cu inscrierile, ma intreaba ” De la ce companie?”

Duduie, imi vine sa-i zic, eu am gauri in sosete si tu ma intrebi de la ce companie, faci misto de mine? Cel mult de la Urban, de la salubrizare. Ma abtin si ii zic frumos, cu zambetul pe buze ” de la nicio companie, sunt blogger”. Pai si ai confirmat prezenta azi? insista ea. Pai nu, ca in mailul pe care l-am primit eu de la voi dupa inscriere nu scria nimic de genul asta, insist si eu. De la cine ai primit mail? zice ea deja putin iritata. De la Tom si Jerry, imi vine sa-i zic eu, dar ma controlez si ii spun iar politicos ”nu mai tin minte”.

” Pai stiti”( a dat-o in dumneavostra, e clar, vrea sa ma faca), ” pai stiti, avem o problema, avem mai multe confirmari decat locuri si s-ar putea sa trebuiasca sa asteptati sa vedem daca mai raman locuri…”. Ma uit la ea, se uita la mine, eu dau sa ma intorc si zic ” Eu nu astept nimic, normal era sa fiu anuntat ca trebuie sa confirm, plec si scriu cate una, cate alta despre asta.” si dau sa plec. La care ea, impacientata: ”Stati, stati numai doua secunde!” Si se intoarce spre o colega, ii sopteste ceva la ureche, dupa care se intoarce spre mine, cu zambetul pe buze si-mi zice ca e ziua mea norocoasa. Scrie la repezeala un ecuson refuzat, imi greseste numele, scrie ”bloger”, nu se mai agita sa-mi dea si lant sa-l pun de gat, mi-l intinde si parca mi-ar arde si un sut in cur, numai sa scape dracu’ odata de mine de la coada.

Iau ecusonul, intru, ma asez si astept sa inceapa conferintele de mare angajament. 4 ore jumate mai tarziu, cu mana pe inima o spun, mult mai interesanta a fost duduia de la usa fata de baietii si fetele care au vorbit despre ” advertising si piata de media”. Nu intru in detalii, ca ma ia somnul numai cand ma gandesc la ce sforaieli ni s-au ” prezentat” cu pretentii de mari descoperiri, mari noutati, mari inovatii.

Share

7 Comments

Filed under Prost mai sunt...

Camin, file din poveste. Capitolul I. Duelul.


In duplexul de palate nr 11, etajul 2, din universul de basm Stoian Militaru se asternuse linistea. Viata isi urma cursul armonios, Fat Frumos tavalea Cosenzeana dupa Cosanzeana zi dupa zi in palatul lui de clestar, Setila, Omul paianjen si al dumneavoastra narator imparteau cei trei metri patrati ai palatului de chirpici cum puteau mai echitabil, in timp ce Harap Alb continua sa-si duca veacul intre iazul lui cel luminos, in care se scalda saispe ore pe zi si cele trei cursuri pe care le invata cuvant cu cuvant, virgula cu virgula, pana cand acestea erau atat de bine fixate in capatana lui rasa incat le-ar fi putut pune si pe versuri.

Si intr-o zi linistita, pe cand pasaricile ciripeau( din palatul lui Fat Frumos, evident), soarele stralucea si mirosul unei zile frumoase de primavara de noiembrie se amesteca fin cu mireasma de la veceu’ proaspat folosit( deh, de unde aerisire in Stoian Militaru?), spiritele se inversunara. Harap Alb si Omul paianjen se provocara la duel. Un duel pe viata si pe moarte, pentru onoare si demnitate, pentru impartitul a doua mese si trei scaune. Duelul incepu verbal, dar tindea spre unul mult mai dur, mult mai incins.

H.A. :  Marite om paianjen, cu respectul cuvenit, cine pizda ma-tii te crezi tu, mai? Ai venit in palatul asta, ti-ai adus vesminte mii, ocupi spatiu cat noi ceilalti la un loc si mai ai si pretentii sa-ti eliberez iazul atunci cand poftesti? Ia revizuieste-ti atitudinea fata de mine, ca s-ar putea sa-ti arat ce am invatat pe strazile din Pitesti!

O.P. : Cine ma cred?!? Cine ma cred?!?( spuse el si se ridica din scaun, lasand sa i se vada fizicul impunator de clasor de timbre, dupa care isi flutura coama in vant, lasand sa-i zboare creaturile misterioase ce-si au cuibul acolo) Eu imi apar saracia, si nevoile, si parul. Si de-aceea tot ce misca in palatul asta, raul, ramul, covorul, masa, sifonierul, mi-e prieten numai mie, iara tie dusman este! Asa ca inchina-mi-te, iar de nu, fagaduiesc sa eliberez paianjenii din par in iazul tau cel drag si sa otravesc apa cu care te imbaiezi de dimineata pana seara!

Tot palatul clocotea! Ce mai freamat, ce mai zbucium! Cei doi eroi se priveau ochi in ochi, fulgerandu-se cu privirea intepatoare, gata, gata sa scoata sabiile din teaca!

In vremea asta, Setila, cel ce, din culcusul sau prafuit, se delecta cu noul single Andreea Banica, se ridica si rosti cu glasu-i impunator:

Indeajuns! Rogu-va, liniste! Nu vedeti ca va certati din lucruri neimportante si imi stricati moralul si spiritul? Why can’t we just be friends?

H. A. : Auzi, bai Setila, bai? Tu sa taci, ca oricum stiu ca esti de partea lui, si stiu ca sunteti toti impotriva mea, si stiu ca ma vorbiti si pe la spate, si m-am saturat! Imi iau jucariile si plec!

Si zicand astea, Harap-Alb isi ridica trupul de zeu grec, indelung lucrat atat la sala, cat si pe holul duplexului de palate, si iesi infrant din palatul de chirpici, indreptandu-se grabit spre locul in care se simte oricand ca acasa, locul in care totul e bine si frumos, locul in care e doar el cu el, nu trebuie sa aiba de-a face cu nimeni, sa socializeze cu nimeni. Iazul!!!

Setila si Omul-Paianjen ramasera incremeniti vreme de o clipa, dupa care isi continuara auditiile mai departe. Setila schimba Andreea Banica cu ceva mai profund, ceva mai melancolic, ceva mai cu insemnatate, Inna, in timp ce Omul-Paianjen reveni la electro-satan-rockul lui sau cum imi place mie sa-i zic ” muzica scrisa dupa o betie crunta, in loc sa vomiti”.

Legenda spune ca si acum, dupa ce trecu o zi, trecura doua, trecura patruzeci si noua, de treci pe langa portile ferecate ale duplexului de palate de la etajul 2, poti auzi suspinele, lacrimile si durerea lui Harap-Alb, cel neinteles si persecutat de cruzii sai colegi de basm.

Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea asa, si-am incalecat pe-o coada de mop lipita cu scoci( tot de Harap-Alb), si m-am scarpinat la… ba, ce nu-mi iese rima asta!

Share

1 Comment

Filed under Pamfleturi

Cultura de pomana


Cel mai mare festival studentesc din Romania! 30 de mii de bilete gratuite la teatru, film si opera! Unifest, distractie gratis, nu degeaba! Teoretic, pentru ca in practica, asa cum se intampla de cele mai multe ori in Romanica, nu e ca-n basme!

Inocent, ingenuu si Prost asa cum bine ma stiti si ma urati, am zis sa particip si eu la ”cel mai mare festival studentesc din Romania” ca deh, atunci cand e moca, imi place cultura! Si ma interesez eu frumos pe saitu’ organizatorilor, unde vad tot felul de minunatii. Piese de teatru care mai de care, la TNB, la Nottara, la Teatrul Mic, spectacole la Opera, la Ateneu… Ce mai, o minunatie! Entuziast cum sunt din fire, iau un pix si o foaie, pun mana si pe goagal sa vad care spectacol e mai shukar si ma apuc de facut planificari si programe… Azi merg la Ateneu, joi la Opera, sambata si duminica la TNB, il vad pe Malaele, vad O noapte furtunoasa, bag si cateva muzee, ce mai, culturisme la greu!

Ma uit frumos si care e sistemul de intare la evenimente si vad ca e cu bilete, care trebuie achizitionate dinainte… Hmm, pai de ce bilete dinainte daca e gratis? Ma rog, trec peste detaliile astea, ma uit si la program, marti intre 16 si 19. Buuuuuuun, imi iau cativa prieteni, infometati si ei de cultura de-asta de pomana si ne ducem voiosi, frumosi, aranjati la Casa de Cultura a Studentilor, la 16 si 30 trecute fix!

Acolo stupefactie! Stiti cozile la carne de pe vremea impuscatului? De fapt, de unde dracu’ sa le stiti, ca majoritatea dintre voi nu stiti nici sa ziceti ”da-da” atunci! Ma rog, daca ati stii cozile de pe vremea impuscatului, imaginati-va ceva de genul ala, numai ca mai rau! Mult, mult mai rau! Zeci si zeci de studenti infometati( la propriu si la figurat) asteptau la… ati ghicit, o singura persoana care dadea biletele. Aplauze!

Si daca asta nu vi se pare de ajuns, evident ca nu se putea printa un program de pe site sa fie pus si el undeva la vedere, sa stie bou’ care n-a venit cu notitele de acasa ce evenimente sunt cand si sa mai dureze ceva vreme sa se hotarasca unde vrea sa mearga odata ajuns in paradis, in fata cozii! A, si amanuntul cel mai simpatic, pe care nu l-a spus nimeni nicaieri e ca NU se pot achizitiona( sau ma rog, primi de pomana) bilete pentru evenimente din aceeasi zi( chiar daca nu s-au epuizat si NU se epuizasera) si ca nu poti sa iei mai mult de UN bilet la UN eveniment pe cap de fomist, asta, de student.

Bai fratilor, eu inteleg ca, vorba lu’ Dinica in Filantropica, la banii nostri nu ne permitem sa avem demnitate, dar chiar asa, sa trebuiasca sa fim tratati ca ultimele vite, sa fim tinuti la cozi cu orele, sa fim batjocoriti si sa mai fim si dezinformati in asa fel incat sa nici nu ne dam seama cat de batjocoriti suntem de fapt?!? Da-o in mama ma-sii, ne-am zis, eu si fomistii mei de cultura si ne-am dus dupa colt sa bagam cate o bere. Nu era moca, nu era la Teatrul National, dar macar am stat jos si nu si-a batut joc de noi ca ultimii fraieri chelnerita…

Share

5 Comments

Filed under Prost mai sunt...