Cocalarul catel de online. Portret.

Dupa succesurile de proportii atinse de cocalarul New Age si cocalarul bloagar si, in conditiile in care in ultimele zile vizualizarile de-aici-sa dupe blog s-au dus in jos, astazi va prezint o noua specie de cocalar. Doamnelor, domnisoarelor si domnilor, cocalarul catel, rasa ”de online”! A, da, denumirea de catel am pus-o pentru ca am zis sa fiu bland… Putea la fel de bine sa fie sclav, vasal, capra…

Semnalmente:

1. Are un blogsor cu ( maxim! ) 100 de vizitatori zilnic, pe care cea mai lunga postare proprie are cam 200 de caractere( asta in zilele in care se simte atins de inspiratie divina si cuvintele ii curg din tastatura singure).

2. Are la blogroll minim 100 de bloguri, toate luate din clasamentele ”de specialitate”. Daca il intrebi de ce citeste respectivele bloguri, o sa-ti raspunda incurcat dupa cateva minute de scormonit creieri si scarpinat in nas ca ”sunt foarte tari, frate!”.

3. In afara de postarile proprii( rare, cam ca golurile in poarta adversa ale lui Banel), are ”recomandari” de pe cele 100 de bloguri pe care le are in blogroll. Recomandari pe sistemul ” ce bine le zice x”, ” ce tare e y”, s.a.m.d., ca doar, doar l-o baga careva in seama.

4. Cand se intampla in sfarsit sa-l bage unu’ in seama( in principiu, din mila), schimba tactica. Nu mai da recomandari de pe 100 de bloguri, da recomandari de pe un singur blog si se transforma intr-un fel de blog satelit.

5. Devine fidel pana la moarte marelui bloagar care l-a bagat in seama, declansand si o campanie puternica de idilizare si divinizare a respectivului. Astfel, marele bloagar va deveni un baiat de baiat, un om extraordinar, un tip super de treaba, ce mai, painea lu’ Dumnezeu!

6. Emite din cand in cand( rarut, ce-i drept) si opinii proprii pe marginea evenimentelor curente si a intamplarilor importante de zi cu zi. Coincidenta insa, de cele mai multe ori, opiniile si judecatile lui se regasesc in proportie covarsitoare si pe blogul zeului. Daca il vei intreba de ce se intampla asta sau, mai rau, il vei acuza ca plagiaza, iti va raspunde invariabil ca esti idiot si ca pur si simplu great minds think alike.

7. Daca se intampla ca marele bloagar sa-l bage si a doua oara in seama( de obicei, dupa ce a fost hartuit de vreo cinspe ori pe mess sau pe facebook), cocalarul catel se transforma in aparatorul acestuia, in ingerul lui pazitor. Incepe sa caute pe Goagal din ora in ora fiecare material rauvoitor adresat noului sau zeu, iar cand gaseste asa ceva, iese la atac. ” Cum iti permiti, ba mucosule, sa ataci un om la a carui unghie de la picior nu ajungi nici cu scara?” este cea mai obisnuita replica, urmata de pseudoargumentele ” Eu il cunosc personal pe x, care e o persoana extraordinara si n-are cum sa fie asa cum zici tu/ sa fii facut ceea ce zici tu”.

8. Continua sa inchine ode si cantece de admiratie marelui bloagar, doar, doar acestuia i s-ar face mai tare mila de saracul cocalar catel si l-ar baga in blogroll, inzecindu-i numarul de vizualizari zilnice si aducandu-l si pe el in randul bloagarilor cunoscuti.

9. E pus in sfarsit la colt de marele bloagar, care-i spune de la obraz ca e un lingau si un papagal si ca n-are timp de el… Moment in care cocalarul catel se metamorfozeaza in cocalar dulau si ataca cu spume la jugulara marelui bloagar. Se declara dezamagit, deznadajduit, frustrat, isi proclama increderea inselata si condamna institutia prieteniei, infiereaza rautatea si ipocrizia oamenilor de online. Dupa cateva zile revine, injura ca la usa cortului, isi baga si-si scoate in cel caruia ii inchina ode cu putina vreme in urma.

10. Intr-un final si dandu-si seama ca nici elucubratiile si injuriile nu i-au fost citite de mai mult de 30 de persoane, inchide blogul din ”motive personale” sau din cauza ”unor noi proiecte care-i ocupa prea mult timp si nu-i mai permit sa posteze cu regularitate”, se declara mandru de persoanele care l-au citit si l-au iubit, se bate cu pumnul in piept cu cifre falsificate si se declara inca o data dezamagit de lipsa de omenie a oamenilor din ”social media”.

11. Dupa doua luni, o ia de la capat, sub o noua identitate, pe un nou domeniu, cu noi profile de retele sociale, se declara novice in blogarime, isi pastreaza tactica de a se gudura pe langa dulaii din varfurile Zelistului si Traficului si isi incepe din nou ascensiunea pe culmile .roului.

Cocalarul bloagar. Studiu de caz.

Dupa succesul fulminant atins cu Cocalarul Mr. Muscolo(cele mai multe vizualizari de zi si cele mai multe vizualizari ale unei singure postari, va multumesc!), am decis sa continui seria de portrete ale cocalarilor mai altfel. Cum spuneam si in postarea anterioara, cocalarii care nu asculta neaparat manele, cocalarii care nu poarta neaparat ghiuluri si lanturi de aur, dar cocalarii care sunt cel putin la fel de periculosi sau chiar mai periculosi.

Astazi am pentru voi o specie destul de proaspata, coapta in ultimii cativa ani, dar crescanda, din ce in ce mai puternica, mai feroce si mai enervanta. Cocalarul bloagar se cheama el si de data asta am luat un specimen tip al acestei rase pentru a-i ilustra mai bine semnalmentele. Identitatea specimenului o sa v-o dezvalui la sfarsitul postarii.

Semnalmente:

1.Si-a facut blogul pe vremea cand era putoi si nu stia cu ce se mananca treaba( mare). Intre timp, a devenit un adevarat profesionist si da lectii si altora.

2. A crescut cu un complex de inferioritate cauzat de… dar hai sa nu trec la atacuri personale. De aceea, acum cand a devenit persoana publica, se cauta pe  Goagal de cel putin doua ori pe saptamana sa vada cine l-a mai bagat in seama.

3. E un filozof cu diploma de jurnalist, un parerolog profesionist, un sopanhauar si un cant doi-in-unu.

4. Scrie postari cu dexu’ in fata sa vada taranu’ ce cult in cap e el si ce vocabular dezvoltat a capatat la ”Universitatea Media”.

5. Foloseste prescurtari filozofice de genul ”OMFG” in titlul postarilor, ”wtf’ si ”lol”’ in interiorul articolelor si raspunde la comentarii cu emoticoane si smaili feisuri…

6. Lucreaza la un radio care se bate la audienta in Bucuresti cu Antena Satelor si care nu exista pe plan national la nivel urban, dar se mandreste cu pozitia lui de ”om de radio” si ”formator de opinie”.

7. Vorbeste foarte politicos cu orice necunoscut pe messenger, pana in momentul in care este contrazis, moment in care apeleaza la zecile de milioane de ascultatori fideli si la sutele de mii de oameni care il au in lista de mess, pe Feisbuc sau care il urmaresc pe Tuitar, cifre care ii confera dreptul de expertiza in cam orice domeniu inventat de om.

8. Vede conspiratii in jurul lui, toata lumea il ataca, ii vrea raul, comploteaza impotriva blogului lui, care a devenit punctul de start al unei miscari intergalactice impotriva sistemului. Un singur cuvant de rau din partea bloagarului si orice brand, oricat de mare, poate fi distrus, poate fi falimentat, poate fi nimicit. O postare critica la adresa unei institutii reprezinta un pericol atat de mare pentru institutia respectiva incat blogul distinsului cocalar este atacat la radacina. Bineinteles ca blogul ramane in picioare, mai puternic decat oricand, deoarece cocalarul nostru nu este doar un filozof desavarsit si un om de radio de anvergura, ci si un expert in blocarea atacurilor informatice.

9. E un om important, cautat, admirat si invidiat, un bloagar de elita, cu miliarde de vizitatori unici zilnic, dar are anunturi Gugal la el pe blog.Bine, ca un profesionist in online ca el, castiga si din asta binisor. Pai 2 centi inmultit cu un miliard de oameni care dau click zilnic de la el de pe blog… E  ceva…

10. Nu numai ca este un om de radio de elita, dar mai este invitat si pe la souri de televiziune. Souri care aproape ca depasesc in audienta reluarea de la ora trei dimineata a rubricii meteo de pe Disney Channel. Si nu e invitat asa oricum, sa vorbeasca despre Boc, Nutzi, chestii de-astea superficiale. Nu, taticu’. Baiatu’ e invitat sa vorbeasca despre comploturile sataniste din filmele de acum douaj de ani ale unui ticnit mort… Lucruri de profunzime, nu bazacoane…

11. E atat de cunoscut din activitatea de la radio si din online incat este cautat si de spirite si duhuri, toate dornice de a face cunostinta cu idolul lor.

Bun, si acum v-am promis ca va dezvalui si identitatea specimenului care a dat nastere la acest ”studiu de caz”. El e za uan, za onli, za inegalabil Petru Stratulat. Si cu toate ca stiu ca e inutil si ca deja va aflati printre cele doua miliarde de vizitatori zilnici ai blogului sau, adresa o aveti aici, postarile la care fac referire la punctul 11 sunt aici si aici, cea de la 10 e aici, iar una dintre cele de la 8 e aici. Asta ca sa vedeti ca m-am documentat…

Si o dedicatiune pentru cocalarul bloagar, un refren pe care sa si-l spuna in gand de fiecare data cand isi numara ascultatorii de la radio, vizitatorii de pe blog, banii castigati din Google Ads, prietenii de pe messenger…

Organizatorice

Gata! Dupa vreo treiji de ore de aranjare, zugraveala, varuire, pot sa spun ca sunt aproape multumit de modul in care arata blogul. Am schimbat tema, am adaugat pagini sus( ”contact” ca un important si cautat ce sunt, ”despre eu” cu date biografice cruciale despre subsemnatul si ”despre schimburi” pentru toti blogarasii si blogaritatele care ma freaca la melodie cu linc ixceingiuri care de care mai ”profitabile”).

Am eliminat si multe din linkurile de la blogroll, pe diferite considerente, de la bloguri care nu mai existau sau pe care nu se mai scrisese de pe vremea paltonului si pana la bloguri pe care pur si simplu nu le citeam sau care pur si simplu nu-mi placeau si am zis sa nu ma mint singur si sa nu va mai mint si pe voi. Cu ocazia asta, am schimbat si politica blogului, nemainteresandu-ma numarul de vizualizari intamplatoare aduse de cine stie unde, pingurile, trackurile si alte de-astea. Asadar si prin urmare, daca pana acum erati in blogroll pe aici, iar acum nu va mai regasiti, nu e o greseala, nu e o incurcatura, pur si simplu you’re not good enough!

Am scos si bannerul cu Zelistu’, si nu pentru ca mi-ar fi fost rusine cu pozitia pe care cazusem( undeva sub locul 1100), ci pentru ca mi-am dat seama de irelevanta completa a unui top prost facut, in care ba apareau, ba dispareau linkuri, in functie de cum batea vantul, iar metodele de calculare ale ”punctajelor” erau cel putin rupte din Star Trek.

Am scos si marea majoritate a reclamelor, nu de alta, dar mi-era deja tarsa sa ma imbogatesc asa usor de pe urma voastra si am mai lasat doar vreo cateva cu locuri de unde va puteti procura carti si alte cestiuni de cultura.

In fine, am adaugat si un sistem de acordare a unor calificative postarilor de pe-aici-sa, un buton de search si un like pe acolo pe la sfarsitul postarilor, pentru cazul destul de improbabil in care scrierile mele nu va provoaca doar greata si repulsie. De asemenea, promit sa fiu mai aproape de cititori( mai ales ca sunteti asa putini) si sa raspund mai mult si mai prompt la comentarii.

Exista posibilitatea sa mai intervina mici schimbari pe ici, pe colo, in eventualitatea in care o sa mai am vreodata cheful masochist sa mai umblu pe la WordPressu’ asta nenorocit, dar in mare cam asta e noul BlogdeProst, mai acid, mai intepator si chiar mai putin prietenos! Citeala placuta!

Venin de novice

Cand stateam eu asa pe fund, ma scarpinam in nas filozofic si m-am hotarat sa intru in lumea asta blogosferizanta, aveam iluzia absolut tampita ca si aici, ca in orice alt domeniu exista valori si nonvalori, caractere si anticaractere, oameni cu ceva in cap si cu multe de zis si oameni care se baga in seama aiurea in tramvai. Dupa nici patru luni de invartit virtual printr-o lume mai mult decat bizara pentru un novice ca mine, pot spune cu aproape maxima convingere ca nu e nicidecum asa.

Practic, in blogosfera romaneasca exista nonvalori si nonvalori, anticaractere si idioti, rautaciosi si frustrati, aruncatori cu rahat si mancatori de rahat. Sigur, mai exista si exceptii, dar astea pot fi numarate pe degete chiar si de Fernando de la Caransebes si in principal astea sunt nebagate in seama si marginalizate, nebucurandu-se de promovarea celorlalti, care se bucura de mii si mii de vizualizari zilnice si de numere de ”fideli” impresionante pentru un outsider.

Si cum de data asta nu mai vreau sa fiu dragut, subtil, ironic fin si asa mai departe, ci vreau sa fiu brutal si sa jignesc atat de pe fata incat sa inteleaga si cei in cauza o sa-i iau la tocat unul cate unul. Sau la gramada, dupa cum merita. N-o sa fac trimiteri cu linkuri la blogurile lor pentru ca n-as vrea sa fiu acuzat ca incerc sa ma bag in seama, dar nici n-o sa ma mai multumesc sa fac trimiteri subtile, cu substrat.

Trec peste de-alde Zoso si Arhi pe care i-am mai pus la zid pe aici, trec si de Cabral caruia i-am facut destula publicitate saptamana asta cu corcodusele lui cu tot. Nici macar de Mircea Badea nu ma mai leg.

O sa ma opresc in schimb la unu’ Chinezu pentru care pana nu cu putin timp in urma aveam cuvinte de lauda, dar care mi-a demonstrat in ultima vreme si ca e un caracter extrem de josnic, acceptand sa promoveze produse si campanii pentru care n-are nicio urma de apreciere si fata de care nu are coerenta si logica nici macar sa inventeze cuvinte de lauda, dar si ca nu are absolut nicio urma de simt al umorului si ca e atat de frustrat si nebagat in seama incat se ataca mai usor ca o fata mare. Bunaoara, mi-am permis sa-l ”acuz” in gluma intr-un mail ca m-ar fi furat in momentul in care un pingback de-al meu nu a fost primit la comentariile uneia dintre postarile lui, pingback care ar fi urmat sa ma introduca automat intr-un concurs a carei miza erau niste carti despre AC/DC. In fine, nu am nici chef, nici vreme sa detaliez problema, ideea e ca acest nene a avut o reactie atat de tampita la o gluma incat ma face sa cred ca are un coeficient de inteligenta chiar mai scazut decat al creatorilor celebrei campanii de promovare Tabu, cu o domnisoara care face dus in public.

A doua tinta mare a mea de astazi se cheama Tiberiu Lovin, liderul blogului colectiv ”Reporter virtual”, blog care isi umfla muschii cu superdezvaluiri de presa si megaanchete, dar care se ocupa in timpii morti si cu pamflete lungi si sforaitoare la adresa spagatistilor antenisti. Nu de asta vreau insa sa arunc cu venin in baiatul asta, ci in urma unei discutii avute pe messenger. Discutie in care ii semnalam domnului dezvaluitor situatia biletelor de la Valcea, considerand ca poate constitui un subiect care sa poata fi tratat pe larg pe Reporter virtual si ca se incadreaza in targetul blogului. Inutil sa mai spun ca pe langa faptul ca pe baiat l-a durut fix in cot de subiectul pe care incercam eu sa-l fac cunoscut cator mai multi oameni, nici macar un raspuns de genul ”nu mi se pare un subiect de dezbatut sau destul de documentat pentru a-mi atrage atentia” n-am primit. Eu inteleg ca sunt mic si neinsemnat pentru o zeitate a onlineului ca el, dar macar un refuz elegant de curtoazie as fi meritat si eu, ma gandesc…

Si pentru ca deja simt ca ma ia cu dureri de cap si cu senzatii de greata, nu ma mai opresc decat la doi domni, mari bloagheri si ei. Unul dintre ei, Petru Stratulat se intituleaza, iar blogul ”Umblu liber”. Cu baiatu’asta am avut de asemenea neplacerea sa port o discutie pe messenger acum ceva vreme pe marginea in principal a tentativei mele esuate de emisiune online. Nu intru in amanunte foarte multe, un singur mesaj as avea pentru el. Bai baiatule, sa stii ca Universul nu se invarte in jurul tau si doar pentru ca radioul si televiziunea din Romania sunt intr-o stare atat de deplorabila incat ai ajuns sa fii bagat in seama pe acolo nu inseamna nimic.

Ultimul, dar nu cel din urma este detinatorul blogului ”Ianculescul”. Mare om, mare caracter si asta. Si nu stiu cum dracu’, dar si pe asta mi s-a pus pata tot pe messenger. Cred ca ar trebui sa cam renunt la mijlocul ala de socializare. Baiatul asta caruia eu m-am trezit nu stiu cum, nu stiu de ce sa-i propun un schimb de link a avut o singura intrebare pentru mine. ”Ce trafic ai?” Nu ”despre ce scrii?”, nu ”da-mi linkul sa vad”, nu nimic, ci doar simplu ”ce trafic ai?”. Halal, natiune bloagaristica! Si da, nu e nicio rusine, am mai cerut si mai cer din cand in cand schimb de linkuri celor care mi se par la o prima vedere coerenti si curati in exprimari sau macar haiosi si despre care cred ca mi-ar putea aduce si mie un avantaj de vizualizari.

Gata, am incheiat pentru astazi si, desi stiu ca baietii atacati pe aici nu-mi vor raspunde in niciun fel, ei fiind prea mari sa citeasca o fituica asa amarata ca a mea si ca pe multi o sa va doara in cot, cuvintele mele aspre de om mic si invidios neavand forta sa va faca pe voi sa nu mai faceti vizualizari unor ”bloggeri” de mare angajament, am vrut sa ma eliberez putin si sa readuc in actualitate intrebarea care ma macina de mult timp. Cum pizda ma-sii ajung, ma, astia sa fie cititi de mii de oameni cand singura utilitate a capetelor lor de pe umeri este sa nu le ploua in gat?!?

7 semne ca ceva nu e in regula

Maine fac doua luni de blogareala( hepi barfdei tu mi, hepi barfdei tu mi!!!). Si desi la inceput a fost cuvantul, si entuziasmul, si dorinta de a scrie ceva altfel in speranta ca o sa fiu si eu bagat in seama, de ceva vreme am inceput sa contabilizez niste semne ca ceva nu merge cum ar trebui, ceva nu e chiar in regula… M-am gandit sa le impartasesc cu voi astia putinii si prapaditii care ma bagati in seama si ma urecheati cand trece ceva timp fara sa scriu( mersi, jelly) ca sa-mi spuneti voi daca am innebunit eu sau lucrurile merg intr-adevar din rau in mai rau si ar trebui sa ma gandesc serios sa-mi agat pixul virtual in cui.

1. De aproape trei zile n-am mai postat nimic. Si in ciuda acestui fapt, sau incep eu sa cred, tocmai datorita acestui fapt numarul vizualizarilor a crescut( nu va spun de la cat la cat, ca e rusinos). Concluzie: sunt mai interesant cand nu zic nimic. Pe sistemul ”daca taceam, profet ramaneam”.

2. Tot de ceva timp a scazut frecventa injuraturilor, a jignirilor si a strigatelor de gen ”esti un cocalar penal care rupe manelele la chefuri!” la comentarii. Asadeci si prin urmare, nu mai starnesc un mare interes si nici pasiuni de-astea fervente. Trist!

3. Arhi(vezi poza de la inceputul postarii), acest sfant Petru al bloggerilor( unde Zoso este Dumnezeu, bineinteles) m-a numit dobitoc intr-un mail personal. Dobitoc?!?! Asta e tot…? Pai dobitoc ma face mama cand sparg o farfurie… Sau prietena cand uit s-o sun… E ca si cum ai spune despre Mircea Badea ca e taran… Sau despre Mutu ca e drogat… Sau despre ploaie ca e uda… Ma asteptam si eu macar la dobitoc penal si idiot notoriu, taran coclit si cocalar imputit… Ceva de genul asta, bai Arhi!Cand jignesti un om, straduieste-te, transpira!

4. Tot de la o vreme, nici macar colegu’ de pe blogspot( ala care mi-a copiat numele si trimite regulat massuri pe mess sa-i fac vizite, dar nu admite sub nicio forma ca ma cunoaste sau ca s-a inspirat in vreun fel din fituica mea de wordpress) nu ma mai copiaza… Bai si incepuse promitator! Imi luase numele, imi luase conceptul( asta retard si neinspirat), ba pe ici, pe colo mai si arunca postari inspirate de la subsemnatu’… Acum nici asta nu ma mai baga in seama… Iar trist!

5. Nici macar propuneri de-alea cu ”daca postezi de bine despre x si y iti aduc 275 de mii de noi vizitatori pe zi” nu mai primesc… Bine, aici treaba ar putea fi explicata prin faptul ca din postarile mele a emanat integritate, profesionalism si deontologie… Asa ca dau un comunicat oficial. .. Nu sunt integru, profesionist sau deontolog si sunt dispus sa promovez pe oricine sau orice in schimbul sumei corespunzatoare( in ieuro de la 5 cifre in sus, iar in vizitatori sa-i depasesc si pe Badea si pe Zoso cumulati) sau in schimbul unor servicii aducatoare de placere( la acest subpunct atasati poza fata-profil-spate la comentariu)!!!

6. Inca mai sunt oameni care arunca de-alea cu ”ba, ce prost esti” ba la comentarii, ba pe messenger, ba in dreapta, ba in stanga… Bai copii, va zic, daca n-aveti ocupatie, deschideti bre un redtube si exersati la lucru manual, ca e mai aducator de satisfactii! Sau daca nici asa nu va iese, mergeti frumos pe la Romana seara si cu banii de doua cico si un film la mall vi se va oferi o noapte de neuitat… Iar daca va faceti griji, stati linistiti! Ca fetele vesele de la Romana n-au standarde si va primesc si asa batjocoriti de mama-natura…

7. Am un intreg pomelnic de bloguri la blogroll, din care pe unii i-am adaugat din simpla camaraderie, pentru ca m-am gandit ca au ceva in cap si ca merita si ei sa fie bagati in seama, iar pe altii recunosc ca i-am adaugat crezand ca o sa am si eu vreun avantaj de pe urma lor… Numai ca majoritatea dintre baeteii si fetele de pe acolo nu numai ca nu ma citesc si nu ma ajuta cu vizitatori sau cu promovare la emisiune, dar au si uitat de existenta mea de muuuulta vreme! Nu m-ar afecta prea mult, dar ma deranjeaza parsivenia si prefacatoria unor oameni care, in unele cazuri, m-au rugat sa facem schimb de link pentru ca apoi sa ma elimine din lista lor de bloguri fara sa ma anunte in prealabil… Sa dea Domnu’ sa ajungeti mai tari ca Cabral, bai bloagarilor!

Acestea fiind spuse, va mai intreb inca o data… Vi se pare ca semnele astea sunt in masura sa ma panicheze, sa-mi doresc sa arunc prosopul virtual si sa-mi iau jucariile si sa plec sau ar trebui sa le ignor, sa continui sa urlu la luna si sa vorbesc discutii despre ”fericirea si ortogonalitatea vietii”?

Incepe sa ma bage lumea in seama

Daca Mircea Badea tot vine cu grafice cu audiente la emisiune, Dan Diaconescu la fel, Antena 1, Pro Tv si nu numai dedica buletine intregi de stiri propriilor osanale, m-am gandit ca ar fi timpul sa ma laud si eu. Bine, bine, dar cu ce? Blogsorul meu de-abia face trei saptamani maine, numarul de vizualizari mai creste, mai scade, dar in niciun caz nu impresioneaza, bani din bannere publicitare ciuciu. Nici macar ceva pitzipoance n-am reusit si eu sa agat, ca s-ar parea ca unu’ care se recunoaste prost, si care mai e si misogin, si nesimtit pe deasupra nu e foarte atragator pentru ”sexul frumos”. Si asa ma pregateam eu sa cad intr-o noua depresie condimentata cu prietenul meu Jack Daniels si cu frati-su Johnnie Walker, cand nu stiu ce-mi vine de arunc o privire in spamul mailului meu. Unde imi cade privirea pe un mesaj interesant, mesaj din partea unui ”fellow” blogger, mult mai vechi in breasla si mai intelept, care ma anunta ca tocmai a scris o postare cu trimitere spre blogul meu, care ii place foarte mult.

Ei pe dracu! Adica domnului, Ciprian Draghici pe numele lui, nu numai ca ii place ciorna asta a mea de blog, dar mi-l mai si promoveaza fara vreun interes ascuns. Si cand ma mai uit si vad ca blogul stimabilului e unul destul de bine plasat in topul Zelist, blamat de atatia, dar dupa ale carui pozitii fruntase saliveaza sau au salivat pana si Dumnezeii blogosferei romanesti, gen Atotputernicul Zoso sau multpreabronzatul Cabral, incep sa ma simt si eu bagat in seama. Nu e mare lucru( inca), dar e una din bucuriile marunte care ma fac sa continui sa scriu pe aici. Whether you like it or not!!! Asa ca daca o sa va mai deranjeze vreuna din postarile mele viitoare, superioare, misogine, arogante, proaste scrise, nedocumentate, injurati-l pe baiatul asta aici, ca mi-a dat apa la moara…