Conu Caranfil fata cu studentimea

‘’Un film vesel despre oameni tristi care viseaza fara a indrazni sa spere.’’ Asa isi caracterizeaza celebrul regizor roman Nae Caranfil filmul de debut, E pericoloso sporgersi. Un film aclamat de critici, selectionat la Cannes, in categoria Quinzaine des Realisateurs, castigator la Festivalul de la Bratislava.

Cea mai grea proba pentru un film realizat in 1993, despre lumea dinainte de 1990 n-a fost trecuta insa nici la Cannes si nici la Bratislava la inceputul anilor ’90. A fost trecuta luni 8 noiembrie, la Noul Cinematograf al Regizorului Roman, in fata a puhoi de studenti ai anului 2010.

Studenti cu plete, rasi in cap, cu ipoduri, cercei in urechi, in nas, cu heavy-metal in casti si al caror standard de umor in cinematografie se regaseste in seriile ‘’ American Pie’’ sau ‘’Scary Movie’’. Studenti care au navalit insa poate neasteptat la proiectia unui film despre care foarte putini din ei stiau macar titlul intreg si corect, facand o sala de cinema destul de generoasa, neincapatoare.

In fata lor, a celor care nici nu se nascusera atunci cand se concepea ideea filmului, s-a afisat Conu Caranfil, timid, jenat parca de atentia acordata si de multele sute de perechi de ochi atintite asupra lui. Conu Caranfil n-a avut multe de spus inainte de proiectie, cu toate ca el era invitatul de onoare, in jurul lui se invartea totul. Stia el ceva si a preferat sa lase pelicula sa vorbeasca pentru el.

Incepe si filmul. Cu un sonor gatuit, chinuit de trecerea anilor si de un proiector de pe vremea studentimii lu’ Conu Caranfil, cu o imagine si ea parca prafuita si ‘’demodata’’, nu ar parea chiar tipul de film care sa atraga atentia hipsterilor, punkerilor si clubberilor din sala. Gen. Si totusi, e ceva. Ceva cu filmul asta al carui titlu inca nu l-a deslusit nimeni si al carui subiect inca nu-l ghiceste aproape nimeni.

Ei, si acel ‘’je ne sais quoi’’ din primele cadre de ‘’E pericoloso sporgersi’’ se metamorfozeaza rapid intr-un ‘’know how’’ care cucereste pe toata lumea instant. Rasete, hohote, izbucniri de-a dreptul explozive de ras. Si ropote de aplauze dupa ropote de aplauze.

100 de minute de umor destept, umor subtil, umor cu tenta, umor pe alocuri nesarat, umor, umor si iar umor. O distributie absolut fascinanta, cu fete mai cunoscute, care din reclame la dero, care de pe la teatru( mai erau si oameni in sala obisnuiti si cu asa ceva), care de pe la tv, dar si cu fete mai putin cunoscute, care au pierdut in lupta cu timpul, intrand in anonimat.

Dintre fetele necunoscute se detaseaza tanara domnisoara din rolul principal, care, desi nu da gata spectatorul printr-un talent pur, printr-o forta nesecata sau printr-o naturalete desavarsita, atrage prin altceva. Prin povestea nestiuta din spatele scenei. E de ajuns sa ne uitam pe generic si o sa observam ceva destul de interesant. Nathalie Bonnifay o cheama pe domnisoara si, daca asta nu e indeajuns de interesant, poate faptul ca Nathalie nu stia o boaba de romana inainte de realizarea filmului si ca a turnat replicile ‘’ pe de rost’’ ar putea sa atraga atentia.

Ei, dar daca sunteti pretentiosi si greu de impresionat si asta nu va atrage atentia, poate v-o atrage Marius (doar) Florea pe vremea aceea si care, in urma rolului cel putin memorabil din acest film, a devenit cunoscut unei tari intregi ca Vizante. Iar daca nici asa nu va lasati impresionati, pai atunci atentie la glume putin si numarati-le repede pe-alea demodate, pe-alea fara umor, pe-alea nelalocul lor, pe-alea invechite, pe-alea naspa. Cum e, va da cu virgula? Pai va da, ca nu exista nimic de genul asta…

Si vine si finalul. Dupa 100 de minute de hohote de ras sanatoase si de ropote peste ropote de aplauze vine si finalul care stoarce o lacrima in coltul ochilor domnisoarelor. Si nimeni nu mai sta asezat pe scaun. Si nu, nu pentru ca trebuie sa se grabeasca sa prinda metroul, ci pentru ca nenea Caranfil, timidul, retrasul nene Caranfil merita o plecaciune si din partea noii generatii.

Sa ne traiesti, coane Caranfile, pare sa spuna o multime entuziasmata de pustani, si sa ne mai faci sa radem inca o mie de ani!

* Articolul fusese scris initial pentru o noua ”proba de angajare”( asta ca sa-mi scuzati exprimarile putin mai pretentioase decat de obicei). Avand in vedere ca au trecut ceva zile si n-am auzit nimic de la posibilii ”angajatori” si tinand cont de antecedente, am hotarat sa postez asta aici ca sa nu mai am parte de surprize…

O pedala de ajutor pentru o cauza nobila

Am primit de la un vechi prieten si aprig comentator al blogsorului astuia, Adrian Popa, rugamintea de a sustine o cauza umanitara numita ”Ride across Europe”. Primul instinct, de om rau la suflet, crud si nemilos asa cum ma stiti si urati, a fost sa-l refuz mai mult sau mai putin elegant si sa-i spun sa nu-mi mai iroseasca timpul pretios cu porcarii. De ce? De-al dracu’! Si pentru ca majoritatea ”cauzelor umanitare” sunt prost gandite, prost programate, prost promovate, menite sa promoveze cine stie ce ”binefacator” care are si el nevoie de o reducere de la impozite sau cine stie ce oengeu care vrea sa-si acopere cine stie ce marsavii.

Am zis totusi sa-i dau o sansa lu’ domnu’ Popa si sa analizez mai in amanunt initiativa asta biciclistica. Rezultatul? Mi-a placut, fratilor! O cauza cu adevarat nobila despre care puteti sa aflati totul aici si care o sa fie sustinuta in acest fel. Pe scurt, pentru cei care nu rupeti prea bine in limba lu’ Seicspir, e vorba de niste copii amarati din Cugir care sunt nevoiti sa mearga zi de zi intre 10 si 25 de km pe jos sau pe niste biciclete de pe vremea lu’ Cuza pana la scoala prin munti.

Englejii de la RideAcross( ca romanii sunt ocupati sa faca greve si sa iasa in strada) vor merge pe biciclete din Sheffield( un fel de Campia Turzii de-al lor) pana in Cugir si vor incerca in drumul lor( de o luna) sa stranga bani pentru a le cumpara copiilor biciclete sanatoase cu care sa poata pedala in siguranta pana la si de la scoala.

Frumos, nu? Pe deasupra avem si niste conturi unde se pot dona bani pentru cauza, conturi pe care le gasiti pe aici, plus ca Popa s-a mai gandit sa vanda niste poze meseriase din colectia proprie si personala. Interesatii cautati-l si negociati cu el! Si sa stiti ca nu va pun o vorba buna, ca trebuie cat mai multi bani, asa ca Adriane, jupoaie-i pe toti, tata!

A, si inca ceva! Pe saitul astora de la RideAcross apar sub numerele de conturi numele donatorilor de pana acum. Printre care am vazut doar vreo doua nume mioritice… Nu va e asa un pic rusine sa vina de-alde Sean Miller si Sarah Burke sa ne ajute copiii in timp ce noi stam si ne vaitam de efectele crizei…?

Ce ziceti, ne bagam sa facem si noi o treaba frumoasa pentru niste copii care AU dreptul la educatie? Daca da, bagati donatii din greu, care aveti bloguri( se aude astia din blogroll care nu raspundeti la lepse?) promovati cauza si pe la voi, iar care sunteti studenti muritori de foame ca mine veniti cu idei, fratilor, ca alea merg si pe burta goala!

100 de motive pentru care sunt Prost( partea a 5-a)

Mama, mama, nu-mi vine sa cred! Am ajuns la jumatatea seriei cu care am inceput blogul… Si nu mi-a luat decat vreo 110 zile… Sunt atat de emotionat incat… imi vine sa ma iau la palme! De ce? Pai cand imi dau seama cat de Prost sunt… Deeeeci…

Sunt Prost pentru ca:

41. De 1 mai( cu litera mica, da?) nu m-am bulucit nici cu turmele sa ma balacesc in namoale de fite pe la Mamaia sau Costinesti si nici n-am iesit la marginea orasului sa dau foc la niste iarba, sa poluez niste aer, sa mananc zece beri si sa beau douazeci de mici.

42. Ba mai mult! Dupa ce ca am refuzat sa particip la datinile astea inpamantenite asa bine in creierul intoxicat de gratare al romanilor incat zici ca le practica Decebal insusi, am mai si avut tupeul absolut nesimtit sa ma duc la teatru de 1 mai… De laudat ca n-am fost singurul si ca ne-am strans niste destul de multi oameni la un spectacol absolut fascinant… Nu va zic care, ca si-asa nu va intereseaza.

43. Numar zilele, numar noptile pana la inceperea Campionatului Mondial la fotbal( ala la care romanii au interzis de pe vremea lu’ Hagi si Gica Popescu), in schimb ma doare fix in cot ca CFR Cluj a pierdut cu Astra si Steaua cu Unirea Alba Iulia…Serios acum, voua vi se pare ca Stratila, Panin, Baciu si Dalbea sunt din acelasi peisaj cu Messi, Gerrard sau Torres? Si ca sa fie asteptarea mai lina, ma consolez cu ascultarea imnului oficial Fifa si a imnului Coca-Cola, doua dintre cele mai reusite melodii facute vreodata pentru o competitie de gen.

44. In loc sa pichetez sediul Palatului Parlamentului, asa cum au facut niste ”alesi” ai poporului astazi, care ar putea de exemplu sa faca doua semafoare din Bucuresti sa mearga dupa o logica de orice fel, am fost sa vizitez Casa Poporului astazi, cu toate ca mi s-a parut intotdeauna o monstruozitate si o dovada de opulenta cretina. Treaba e ca mi-a placut ce am vazut pe acolo… Cu toate ca n-am putut sa vad tot ce imi doream din cauza unor organizatori batuti in cap care n-au fost in stare sa creeze un traseu clar care sa permita oamenilor sa vada atat sala de plen, cat si subsolul cladirii… Pai ce sa-i faci, daca ghizii au fost angajati pe baza ”recomandarii” matusei varului lui Anastase…

45. Nu pot sa inteleg cum una care arata mereu ca dupa saptispe beri si cinci jointuri si care are ca reusite in cariera un rol in ceva care arata ca o parodie neintentionata la ”Interviu cu un vampir”( Kristen Stewart) poate sa fie considerata de niste unii ca o femeie sexy si chiar mai sexy ca Adriana Lima sau Jessica Alba. Bai baieti, ia comparati voi o poza, orice poza a Jessicai cu una a fetiscanei asteia batute de soarta si daca voua va da ca astea doua apartin aceluiasi regn inseamna ca va trebuie dioptrii mai mari.

46. Am auzit de Simona Halep, de Amelia Racea si de Diana Chelaru. Si nu de azi, de ieri, de ceva vreme, ba chiar am avut placerea si onoarea sa le vad ”in actiune”. Nu va spun cine sunt si cu ce se ocupa… Daca va intereseaza, cautati-le pe Goagal sau pe Wikipedia. O sa aveti surpriza sa gasiti mai multe informatii decat despre de-alde Bianca( lu’ Bote, lu’ Cristea?).

47. O aplaud la scena deschisa pentru prima data pe Inna, care a facut primul lucru mare si util din viata ei, descoperandu-si adevarata vocatie. A pozat goala( aici gasiti poze) si m-a facut sa inteleg in sfarsit de ce tot insista baietii aia de la Plei end uin cu ea. La mai multe de-astea, Ino, si la cat mai putine de-alea cu microfonu’!

48. Iar am impresia ca am terminat scoala prea devreme cand vizionez secvente precum cele de aici. Nu puteati, ma, ministrii educatiei ai lui peste oceanic, cu atatea reforme, sa propuneti si una prin care sa fie invatamantul obligatoriu de vreo 14-15 ani? Ca poate prindeam si eu asa ceva…

49. Nu inteleg cum unu’ care pune o poza cu corcoduse, de care ataseaza un titlu de doi lei si trei cuvinte prin care nu spune nimic se cheama blogger de succes, e pe primul loc in Zelist si are unul dintre cele mai vizitate bloguri din Romania. Fratilor, eu inteleg, e greu cu cititu’, orice articol ce cuprinde mai mult de trei-patru randuri va face capul sa vajaie, dar chiar in halul asta?! Pai sa mor eu daca maine nu pun o poza cu dude galbene, ca poate fac si eu macar 25 % din traficu’ lu’ baiatu’ asta negru.

50. Mi s-a parut si in continuare mi se pare de foarte mare prost gust noua metoda de promovare a unei reviste( care intre noi fie vorba are un tiraj cam la fel de mare cu Scanteia de Horezu). Ce urmeaza, bai publicitarilor? Un sex oral la colt de strada pentru un abonament la ziar? Un vibrator bonus la achizitionarea unei noi reviste de ”fashion si lifestyle”?

Ora de romana

Exercitiu de imaginatie. De imaginatie bolnava, ca sa fiu sincer pana la capat. Cam cum mai arata o ora de limba si literatura romana intr-un liceu in care ”doamna profesoara” pipaie elevii si danseaza lasciv cu acestia? Sa vedem ce a iesit:
Personaje:

Profa( notata cu P. de aici incolo), 35-40 de ani, roscata, coafata si aranjata, casatorita, dar nesatisfacuta acasa, cu studii superioare aprofundate la Universitatea din Isalnita, sectia invatamant la distanta, masuri aproape ideale de 120-90-120.
Romeo( R.) , elev modest, dar musculos, metrosexual, pensat si dat cu lip gloss pe buze, tuns model Jilava, un centimetru de par, lant la gat, tricou cu muschi, blugi Dolce and Babbana, incaltari Zara verzi, domenii de interes scandenberg( sau cum s-o scrie), trasul de fiare zilnic si urmaritul de pitzi prin moluri.
Alex( A.) , cel mai bun tovaras al lui Romeo. Aceleasi caracteristici, aceleasi pasiuni.
Honorius( H.) , elev multipremiat la olimpiade nationale si internationale, ochelari, cosuri pe fata, 1 metru saizeci inaltime, 50 de kilograme greutate.
Niste fete, personaj colectiv neimportant pentru actiunea piesei de fata.

Locul: Un liceu oarecare, dintr-un oras oarecare.

Actul 1( singurul), scena 1( singura, ca mi-a fost lene sa scriu mai multe). Actiune!

Doamna profesoara intra in clasa imediat dupa ce a sunat clopotelul si lasand sa se intrevada o fasie discreta de piele( cam de la genunchi si pana la budigai) isi aranjeaza cu eleganta unui hipopotam fusta de marimea unei batiste.
P: Buna ziua, baieti! Ma bucur sa va vad in numar asa mare la ora de literatura. Buna ziua si voua, stoarfelor! Parca v-am mai zis sa nu va mai prind pe la mine pe la ora ca sunteti niste bagaboante si stricati atmosfera… Ma rog… Astazi o sa discutam impreuna poemul erotic ”Kama Sutra” de Titus Steel.
O eleva( din spate, cu vocea gatuita de emotie): Dar, doamna, stiti, noi astazi, conform programei, ar trebui sa facem ”Morometii”…
P( inrosindu-se la fata de furie): Nu ti-e rusine, fa paparudo? Ce momoreti, ba, ce programa?! Eu fac orele cum vreau eu, bai, ca de-aia eu am facultate si voi sunteti inca la coada vacii… Ia, hai, toate boarfele afara! Nu v-ar fi rusine, dupa ce ca veniti asa despuiate si imi furati mie toti baietii draguti, mai si comentati! Asta e un mediu academic, bai stoarfelor, bai!
…
P( mult mai calma): Buuun, si acum ca am scapat de mahalagioaicele astea care cauta numai scandal, sa ne concentram pe lucruri mai importante… Ia zi-ne tu, Romeo, scumpule, care este tema poemului erotic ”Kama Sutra”?
R( scobindu-se elegant in nas si flexandu-si in oglinda bicepsii): Pai stiti, doana, eu n-am citit poemul asta, ca am fost la sala ieri sa trag de fiare sa se umfle muschiu’ tare, tare si aseara m-am uitat la scardenbeg, la Oncescu cu Valahu… Moama, ce l-a rupt Oncescu pa fraier! Daca vreti, va spun tema de la film, ca am vazut filmul…
P( si mai mieroasa): Da’ bineinteles, daca ai vazut filmul, zi-mi de la film, ca pana la urma e aceeasi poveste. Dar vino te rog aici la catedra si aseaza-te la mine in poala aici ca nu te aud de acolo din spatele clasei.
R: Pai, doamna, sunt in prima banca…
P: Comentezi? Hai, vino aici, ca nu te musc. Altceva vreau sa-ti fac, nu sa te musc…
R: Bine, doana. ( se aseaza in poala profei) Asa… Si deci… Tema filmului era ceva cu iubirea si sexul, ca era unu’ si una care se iubeau si si-o trageau mult, si apoi si-o trageau si cu altii si tot asa.
H( din ultima banca): Daca-mi permiteti sa intervin… Aceasta interpretare superficiala a temei poemului erotic este o greseala destul de intalnita in cercurile celor neobisnuiti cu semnificatiile filozofice ale operelor acestui autor. De fapt, erotismul abundent este un pretext pentru autor de a condamna o societate consumatorista in care sexul a devenit moneda de schimb si care il transforma pe el, autorul de geniu, intr-un paria, incapabil sa se alinieze la niste valori nedemne de statutul sau cosmogenetic.
P: Bai aragaz cu patru ochiuri, te crezi smecher??? Pai bai slabanogule, tu iti permiti sa vii la ora mea de literatura cu fizicul asta de musca divortata, la 20 de kile ud si sa mi-l intrerupi pe cel mai bun elev? Pai tu ai vazut, bai, ce bicepsi, ce pectorali are baietasul asta? Ia mars, ma, si mai trage si tu de fiare si antreneaza-ti muschiul mintii si dup-aia sa vii aici cu cuvinte destea din decs sa te dai destept!
H: Bine, dar stiti, insusi George Calinescu in lucrarea sa critica ”Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent” era de aceeasi parere cu mine. Ii puteti consulta lucrarea la pagina 117, paragraful 4.
P: Cine e ala, ma? Pai tocilarul ala n-a avut o femeie la viata lui, a murit virgin si tu vii sa-mi citezi din el? Mars, ba incultule, si sa nu te mai prind la mine la ora pana nu-ti spargi cosurile alea de pe fata!
( Honorius iese si el)
P: Alex, ia vino si tu la mine in poala ca e loc destul, sa va ascult pe amandoi. Buuun, ia ziceti-mi mie baieti, asa putin pe langa subiect… Care e pozitia voastra preferata? De invatat bineinteles…
A: Pai mie de obicei imi place sa citesc intins asa in pat si cu cartea deasupra. Iar cand e sa-mi fac temele stau sprijinit in coate cu caietul sub mine.
P: Ah, bun, deci te descurci si deasupra, si dedesubt. Dar sa stiti, baieti, ca daca va e cald si vreti sa va simtiti mai confortabil puteti sa va dati jos tricourile. Uite, e pacat sa va ascundeti pectoralii astia si bicepsii… Doamne, ce v-as mai medita eu pe voi! Asa, la limbi cum va descurcati, mai baieti? La limbi straine… Ca vreau si eu sa stiu cu ce fel de elevi am de-a face…
R: Io stiu pasareasca de la un vecin si tiganeasca de la tata.
A: Ba boule, astea nu e limbi straini. Doana se referea la engleza, la frantuza, la nemteasca, de-alea. Eu stiu, doana, cate putin din toate. Adica un hau du iu du, un jo mapel, un danche son… De toate…
P: Ei, lasa, ca oricum aveti timp destul sa aprofundati… Asa, mergand mai departe, astazi o sa va mai invat si un dans mai special. Se cheama dansul tribal al imperecherii si pentru demonstratie va trebui sa va ridicati putin si sa veniti cu mine cativa pasi mai incolo.
R: Doana, da’ nu va sucariti ca va intreb… Ce legatura are dansu’ cu literatura?
P: Ei, nu trebuie sa va bateti voi capsoarele voastre frumoase cu detalii de-astea. Sa zicem ca e o metoda mai new age de a invata… Haide, deci tu, Romeo, o sa trebuiasca sa-mi pui mainile aici in spate. Nu, nu la coapse, un pic mai jos… Mai jos… Acolo! Iar tu Alex, vii prin fata, ma impingi, te urci pe mine, eu o sa vin cu spatele peste Romeo pe podea si in pozitia asta o sa ne miscam usurel, usurel in ritmul muzicii… Asa, ma baieti, vedeti ca stiti?
( dupa cateva minute)
P: Hai gata, opriti muzica ca sunt uda toata… De la transpiratie… V-ati descurcat foarte bine, dar e loc pentru mai mult…Pentru incurajare va dau la amandoi nota 9. Dar pentru ca va stiu ambitiosi si stiu ca vreti sa fiti premianti si sa luati numai note de zece o sa organizam acum o sedinta ad-hoc de meditatie in 3 in baia baietilor. Ce ziceti?
A: Pai doana, avem engleza dupa asta si nu putem sa lipsim ca data trecuta s-a suparat profa pe noi, ne-a legat cu catuse,ne-a imbracat in piele, ne-a batut cu biciu’…
P: Cu cine aveti, cu Mimi? Ei lasa ca o luam si pe ea la meditatie si o facem in grup, nu-i problema… Hai, restul lumii, pauza ca noi avem treaba!

Carul cu nervi( partea a cincea)

E vineri, sfarsit de saptamana, liniste si pace, corect? Gresit! Gresit, gresit, gresit, gresit! De ce? De trefla! Ca am eu nervi, de-aia! De ce am nervi? Pai am nervi pentru ca:

28. Pe vremea mea, cand eram eu scoler, soim al patriei, bla, bla( exagerez evident, nu sunt chiar atat de batran) nu existau asemenea profesoare. Doamne, cu ce placere m-as mai fi dus eu la scoala, ce note mari as fi luat… Premiant cu coronita, ce mai… Eu n-am avut norocul sa dau decat peste de-alea cu proteze dentare in borcan, cu haine moderne de pe vremea lui Gheorghiu-Dej si pentru care ideea de coafat parul consta in trecerea cu un pieptene paslos prin parul mai mult sau mai putin spalat o data pe saptamana.

29. Nu mai suport si nu mai inteleg nimic din convorbirile pe messenger cu pusti. Pai pe langa faptul ca n-am putut sa decriptez niciodata stupizeniile alea cu : P, : x, : z, s.a.m.d., de ceva vreme am putut sa observ o serie de inovatii lingvistice absolut halucinante. De la inlocuirea lui ”s” cu ”j” si pana la prescurtari de genul ”nvm” , ”rofl” sau ”afk”, am ajuns sa ma uit ca curca in lemne la statusuri sau la diferite mesaje primite si sa ma intreb daca au innebunit astia sau am imbatranit eu… Pizda ma-sii, macar sa vina pensia la timp.

30. N-am aflat mai devreme asta. Nu ca n-ar fi bine si acum… Macar de aici inainte stiu ca rup randurile sexului frumos… Pai inainte sa ies din casa iau niste ciorapi flausati, ii indes in boxeri, ii asezonez cu un morcov sau o banana si gata, nu trebuie sa-mi mai fac griji ca sunt nebarbierit, ca am facut burta de la Cheiefsi, ca nu mai am pectorali nici cum aveam intr-a patra… Ravagii fac!

31. Niste cretini, niste idioti, niste tampiti notorii au facut sondajul asta, plasand romanii pe locul 2 in Europa la capitolul consum de alcool, dupa irlandezi. Bai copii, bai baieti, fratilor, oameni buni, veniti ma pe la mine prin Oltenia si aduceti-i si pe pricajitii aia de irlandezi si daca rezista aia mai mult decat oamenii mei care s-au nascut si au crescut in cazan la tuica de pruna cu zarzare inseamna ca intr-adevar vine sfarsitul lumii. Da-o in ma-sa, n-om avea noi turism, retea de transporturi, infrastructura de orice fel, comert, agricultura sau industrie, dar macar rachiul si zaibarul lasati-ne sa-l savuram cu sentimentul ca nimeni nu-l bea ca noi!

32. Inca o sansa de-a mea la afirmare si la celebritate s-a dus pe apa sambetei aseara, cand ar fi trebuit sa intru in direct la tentativa de emisiune de radio online a prietenului Istratie de pe Radio UNSR, intitulata mai mult decat sugestiv si original ”Late night show”. Spun ca ar fi trebuit, pentru ca tehnologia i-a venit de hac amicului Dan, nepermitandu-i acestuia nici sa ma bage in direct, nici sa converseze in conditii cat de cat decente cu colegul de emisie la momentul ala. E clar, bai Dane, nu e de noi treaba asta cu radiou’, cu teveu’, cu blogareala, cu nimic! Pa santier cu noi!

33. Istoria nu e predata cum trebuie in scolile din Romania! Pai cum bre sa faci noua ani de istorie ca mine, sa-ti tocesti coatele si sa-ti strofloci mintea sa retii tot felul de ani tampiti si evenimente cumplit de plictisitoare si sa nu ti se mentioneze macar in treacat despre amanta blonda a lui Mihai Viteazul?! Nu-i asa ca n-ati mai fi plecat la fotbal in curte sau la bere dupa colt daca v-ar fi spus profu’ ca tema orei de istorie de azi e ”blonda lu’ Mihai Viteazul”? Sau ”bomba sexy a lu’ Cuza”?

34. S-au intors tantarii in Bucuresti. Iar daca anul trecut stateam la etajul sapte si mai aveam ceva sperante ca macar alora mai grasi si mai sedentari o sa le fie lene sa urce atat de sus, acum stau la etajul doi si sunt atat de expus lor incat aproape ca m-am obisnuit sa simt intepaturi din doua in doua secunde si sange fiindu-mi extras cu nesat din trup. Rog pe aceasta cale ca, in cazul in care voi fi gasit fara suflare si secat de sange in apartamentul meu cel drag din Salajan, sa se stie ca nu va fi fost sinucidere( desi as avea cateva motive) si nici nu ma voi fi neglijat, nehranindu-ma corespunzator( ba dimpotriva, la cat Mec si Burgar Ching bag in ultimu’ timp), ci Ei, atotputernicii si imposibil de infrantii tantari vor fi cei care vor trebui trasi la raspundere sau felicitati( dupa caz).